Anulare hotarare aga Spete. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 474/R-COM
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de, domiciliată în P,-, județul A, și pârâtele SC SRL, cu sediul în comuna, satul, Km 7+ 700, județul A și, cu domiciliul ales la Societatea civilă de avocați " & ", în P, str. - -, -.1,.B,.1, județul A, împotriva sentinței nr.1103/F din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta Societatea civilă profesională EXPERT și pârâții și .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat A, recurenta- pârâtă SC SRL prin avocat, recurenta- pârâtă, intimata reclamantă EXPERT prin și intimații- pârâți și prin avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei- reclamante, având cuvântul, invocă excepția lipsei calității procesuale a recurentei, atât în nume propriu cât și ca reprezentant al SC SRL, având în vedere că aceasta nu a fost desemnată ca administrator special.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității recursului formulat de care nu a fost parte la fond.
Recurenta, având cuvântul, solicită respingerea excepțiilor invocate, aratând că nu a fost citată pentru a se stabili administratorul special și nu a cunoscut situația iar la fond nu a fost citată.
Apărătorul recurentei SC SRL, având cuvântul, arată că la fost s-a apreciat că societatea este reprezentată de asociat, că aceasta are termen în cunoștință, astfel că nu a mai fost citată. Solicită respingerea excepțiilor invocate.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea excepțiilor, arătând că lichidatorul își invocă propria culpă, acesta nu poate reprezenta și societatea și pe pârâții. Cum în speță nu a fost desemnat un administrator special, recurenta este administratora societății.
Apărătorul recurentei, având cuvântul, solicită respingerea excepțiilor ca nefondate, arătând că excepția privind desemnarea administratorului special trebuia pusă în discuție de la fond, în cauză putea fi desemnată o altă persoană ca administrator special. Cum nu există însă nici o sancțiune, rezultă că asociata poate reprezenta societatea.
Reprezentantul intimatei- reclamante arată că întâmpinarea formulată de pârâții este de fapt un recurs, față de motivarea făcută, astfel că ar trebui intitulată astfel și ca urmare ar trebui respins ca tardiv, față de data depunerii. Mai mult, susținerile făcute în această întâmpinare, nu se regăsesc în recursul formulat de pârâta.
Apărătorul intimaților- pârâți arată că aceștia au depus la dosar întâmpinare și nu recurs, așa cum se susține.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Av. având cuvântul pentru recurenta- pârâtă, solicită admiterea recursului acesteia, modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii în ceea ce privește anularea transferului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.2097/03.11.2005, arătând că prețul achitat de recurentă este un preț corect și real, care a fost plătit în totalitate. Apreciază că valoarea bunului este dată de prețul cu care acesta se vinde pe piața liberă între un vânzător interesat să vândă și un cumpărător interesat să cumpere, astfel că înțelegerea părților este cea care stabilește valoarea unui bun.
În ceea ce privește lipsa bunei credințe a recurentei, care trebuia să cunoască faptul că transferul este susceptibil de a fi anulat, dată fiind existența dosarului nr.985/2005 și înscrierea acestuia la cartea funciară, nu poate fi reținută de instanță, simpla notare a acestui dosar nu poate conduce la concluzia că recurenta ar fi trebuit să aprecieze asupra unei eventuale și viitoare posibilități de anulare a contractului de dobândire.
Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. având cuvântul pentru recurenta- pârâtă SC SRL, solicită în principal, admiterea recursului lor așa cum este formulat în scris, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi citați legal, în speța de față reclamanta a reprezentat și interesele pârâtei debitoare și a asociațiilor acesteia.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii formulate de lichidator, pentru motivele menționate în scris și susținute oral în ședința publică.
Recurenta, având cuvântul pe recursul său, precizează că-și însușește concluziile formulate de apărătorul recurentei SC SRL.
Av. având cuvântul pentru intimații-pârâți și, solicită admiterea recursului formulat de pârâta așa cum este formulat, pentru motivele menționate în întâmpinarea depusă anterior la dosar și susținută oral în ședința publică.
Cu privire la recursul formulat de pârâtele SC SRL și, solicită de asemenea admiterea acestuia, instanța urmând să stabilească natura juridică a litigiului. Apreciază că în speță este vorba de o acțiune pauliană menită care să readucă în patrimoniul debitoarei imobilul pentru a fi valorificat în vederea îndestulării creanțelor.
Reprezentantul intimatei reclamante EXPERT, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, arătând că în speță este vorba de o vânzare formală, nu a fost vândut întregul imobil ci numai terenul și o parte din imobil, iar cumpărătorul a ignorat total mențiunea făcută la cartea funciară.
În ceea ce o privește pe d-na, apreciază că aceasta nu trebuia citată în cauză, nu a fost desemnată administrator special, cu toate diligențele depuse de lichidator în acest sens și a corespondenței trimise ce a fost restituită.
Av. având cuvântul pe recursul debitoarei SC SRL, solicită admiterea acestuia așa cum este formulat în scris.
Av. având cuvântul pe recursul pârâtei, solicită admiterea acestuia astfel cum este formulat în scris.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 26 iunie 2007,.Civ.Prof. Expert, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL, a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC SRL și pârâții și, anularea transferurilor patrimoniale realizate prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1008/2004 și 1196/2004.
În motivare s-a arătat că, prin convenția din 27 mai 2004, debitoarea reprezentantă de a vândut pârâților, persoane fizice, o hală de producție și sediu administrativ în suprafață de 391,76 cu prețul de 300.000.000 lei (Rol).
La 24 iunie 2004, între aceleași părți a intervenit convenția de vânzare a unui teren de 5428,18, pe care se află construcțiile înstrăinate inițial, prețul imobilului fiind stabilit la suma de 100.000.000 lei (Rol).
Aceste transferuri patrimoniale se impun a fi anulate, dispunându-se restituirea bunurilor în patrimoniul debitoarei, întrucât sunt incidente dispozițiile art.79 și 80 alin.1 lit.d și c, întrucât înstrăinarea s-a făcut la prețuri derizorii și cu intenția părților de a sustrage bunurile de urmărirea creditorilor. Tranzacțiile s-au încheiat în cei trei ani înainte de deschiderea procedurii, cumpărătorii sunt rude ale reprezentanților vânzătoarei și în condițiile în care, pe rolul instanțelor, se aflau în litigiu cu un creditor. S-a mai arătat în acțiune că la data vânzărilor imobilul era ipotecat în favoarea unei societăți bancare, cu ocazia constituirii garanției reale s-a stabilit o valoare de 1.962.605.000 lei (Rol) pentru același bun, sumă în raport de care prețurile convenite sunt mult inferioare, în una din facturi s-a trecut drept obiect al vânzării o crescătorie de porci, iar din documentele contabile nu rezultă facturarea și plata contravalorii terenului.
La 8 octombrie 2007, pârâții și au formulat întâmpinare (fila 21) invocând excepția autorității de lucru judecat, iar la 2 noiembrie 2007 debitoarea, prin fostul administrator, a formulat un punct de vedere (fila 42).
Practicianul în lichidare a solicitat, la 18 octombrie 2007 (fila36), notarea cererii de anulare a transferului în Cartea funciară, solicitare formulată de altfel și în acțiune, iar 5 noiembrie 2007 (fila 63) a chemat în judecată și pe - în calitate de subdobânditor al imobilului, pentru a se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2097/2005 și restituirea imobilului în patrimoniul debitoarei SC SRL.
Prin sentința comercială nr.1103/F/2008, Tribunalul Comercial Argeșa respins excepția autorității de lucru judecat și a admis acțiunea așa cum a fost ea completată. S-a dispus anularea celor trei transferuri patrimoniale, primele două efectuate de pârâta-debitoare către primii dobânditori și cel de-al treilea al acestora către subdobânditoare și a obligat-o pe cea din urmă să restituire construcțiile imobile și teren în patrimoniul debitoarei-pârâte SC SRL.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, la 5 martie 2007 s-a deschis procedura de insolvență împotriva SC SRL, la cererea creditorului, persoană care, la data încheierii celor două convenții din 2004, se afla în litigiu cu societatea debitoare.
S-a reținut îndeplinirea condițiilor din art.80, atât lit.b, dat fiind diferența foarte mare de valoare reținută ca preț al imobilelor, în raport de cea reală și de cea înscrisă în raportul de evaluare al băncii, dar și lit.c, prin aceea că, pentru bunurile vândute s-a emis o singură factură prin care nu era facturat și terenul, iar copiii familiei și ai familiei sunt căsătoriți.
În legătură poziția subdobânditoarei s-a observat atât că aceasta nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului, dar și că nu a fost de bună-credință întrucât în Cartea funciară era notată nu numai ipoteca în favoarea băncii, dar și dosarul de insolvență.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat s-a reținut că nu există identitate de părți, obiect și cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, SC SRL - reprezentată de în calitate de asociat - și în nume propriu.
În recursul formulat de au fost invocate dispozițiile art.3041Cod pr.civilă și s-au susținut critici încadrabile în prevederile art.304 pct.9 din același act normativ, astfel:
- prețul din contractul de vânzare-cumpărare este unul corect și real corespunzător valorii bunului de piața liberă, determinat prin înțelegerea părților și care nu poate fi pus la îndoială de expertizele efectuate care nesocotesc dispozițiile art.1303 din Codul civil, care impun ca singură condiție sinceritatea și seriozitatea lui;
- nu se poate reține că subdobânditoarea nu a fost de bună-credință prin faptul că a fost înscrisă în Cartea funciară existența dosarului nr.985/2005, cu atât mai mult cu cât cumpărarea s-a făcut de la persoane fizice al căror drept de proprietate nu era pus la îndoială. Asupra bunului nu era menționată decât ipoteca înscrisă în favoarea, ceea ce nu influența poziția subiectivă a subdobânditoare, câtă vreme exista acordul băncii la înstrăinare;
- posibilitatea anulării transferului inițial trebuia dovedită de reclamantă pentru că simpla notare a procedurii de faliment nu creează posibilitatea de anulare a contractului inițial de cumpărare și subdobânditoarea nu putea să aprecieze asupra unei posibilități reale de anulare a primelor transferuri.
În recursul formulat de SC SRL - prin și de aceasta din urmă - în nume propriu, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, susținându-se următoarele:
- pe parcursul judecății în fond, deși lichidatorul reprezintă numai interesele creditorilor, debitoarea și asociații acesteia nu au fost legal citați, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate;
- în mod greșit a fost respinsă excepția autorității lucru judecat, ce era întemeiată pe o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată într-o acțiune pauliană, iar problemele de drept invocate cu acea ocazie nu mai puteau fi puse în discuție având în vedere că se tindea la obținerea aceluiași rezultat;
- în cauză s-au efectuat expertize la care recurenta nu a fost convocată și nu a fost de față, iar instanța a avut în vedere aceste probe fără să observe că vânzările s-au făcut după oferirea bunurilor prin publicitate, construcția inițial a fost afectată creșterii porcilor, ceea ce nu justifică evaluarea făcută și la care de altfel s-au formulat obiecțiuni.
Pârâții și au formulat întâmpinare în care au susținut incidența autorității de lucru judecat și celelalte critici din recursul motivat de SC SRL și.
Examinând criticile formulate se apreciază că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța este datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de ordine publică ce ar putea face inutilă cercetarea pricinii în fond.
În această ordine de idei se apreciază că recursul formulat de SC SRL - prin se impune a fi anulat, iar recursul formulat de - în nume propriu este inadmisibil.
Această concluzie este susținută în principal de cadrul procesual diferit ce se leagă în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr.85/2006, dar și de prevederile art.161 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, potrivit art.85 alin.5 din Legea insolvenței, în acțiunile în anulare, reglementate de dispozițiile art.79 și 80, legitimare procesuală activă are practicianul în lichidare, cu excepția unei situații ce nu se regăsește în cauză, când o astfel de legitimare primește și comitetul creditorilor. În ceea ce privește legitimarea procesuală pasivă, alin.6 arată că au cocontractantul și debitorul care "va fi citat în calitate de pârât prin administrator special".
Administratorul special are atribuții în acest sens, așa cum arată art.18 liit.b din lege, și este reprezentat de persoana fizică sau juridică desemnată de adunarea generală a acționarilor sau asociaților debitorului, pe cheltuiala acestora, pentru a le reprezenta interesele.
În cauză, nu a fost desemnată o persoană în această calitate, deși, în exercitarea atribuțiilor prev.de art.20 lit.g din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar a convocat pe fostul administrator social, așa cum s-a dovedit cu înscrisurile de la filele 34-40. Pe ordinea de ședință, la pct.3, a fost trecută chiar desemnarea administratorului social, convocare la care însă nu s-a răspuns.
În această ordine de idei mai trebuie observat însă că a prezentat un punct de vedere cu ocazia judecății în fond, indicând termenul de soluționare și numărul de dosar (filele 42-43), a formulat împreună cu o cerere de preschimbare a termenului (172) la care acesta renunțat ulterior (177).
Pentru acest motiv, nefiind posibilă numirea administratorului special, deși s-au luat măsurile procedurale pentru aceasta, debitoarea a fost reprezentată de lichidatorul judiciar, revenindu-se astfel la regulile dreptului comercial în materia insolvenței.
Potrivit art.161 Cod pr.civilă, când reprezentantul părții nu face dovada calității sale se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, iar dacă acest lucru nu se realizează, cererea se va anula.
În cauză, nu s-a dovedit, așa cum s-a arătat mai sus, numirea administratorului special, iar prin recursul formulat de SC SRL - prin, aceasta nici nu a pretins că are o astfel de calitate.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a lui - în nume propriu - pe de o parte, că nu este o persoană care a luat parte la judecata de fond, iar pe de altă parte, că legea specială nu îi recunoaște o astfel de legitimare.
Întrucât în calea de atac exercitată de aceștia s-a invocat și o excepție de ordine publică care poate fi ridicată și, din oficiu, de către instanță, în condițiile art.306 alin.2 Cod pr.civilă, urmează a se verifica eventuala incidență a acesteia cu atât mai mult cu cât o astfel de susținere au făcut și intimații și.
Potrivit art.1201 cod civil și art.166 Cod pr.civilă, este autoritate de lucru judecat atunci când există identitate de părți, obiect și cauză și o astfel de excepție poate fi invocată direct în fața instanței de recurs.
Susținerea unei astfel de excepții pleacă de la existența unei judecăți anterioare finalizată prin sentința nr.2260/2006, hotărâre prin care s-a solicitat revocarea contractelor de vânzare-cumpărare din 2004.
Temeiul acestor pretenții a fost reprezentat de dispozițiile art.975 din Codul civil ce reglementează acțiunea pauliană și în temeiul căreia creditorii pot să atace actele viclene ale debitorului lor.
Este adevărat că, prin art.79 și următoarele din Legea nr.85/2006, se preiau parte din condițiile și rațiunile din acțiunea revocatorie. Cele două însă nu se confundă și nici nu ar fi posibil de vreme ce una reprezintă dreptul comun și o alta o aplicare în legislația specială, aplicare ce presupune condiții diferite și efecte diferite.
Aceste diferențe sunt substanțiale atât în planul legitimărilor procesuale mai sus amintite, al cerințelor ce se cer îndeplinite, observând că anularea transferului patrimonial nu este condiționată, de cele mai multe ori, de existența concertului fraudulos, dar și al efectelor admiterii unor astfel de acțiuni.
Dacă acțiunea revocatorie este proprie creditorului care o intentează și produce efecte relative, oferindu-i acestuia suma de bani necesară satisfacerii creanței sale, iar excedentul aparține terțului dobânditor, nu același lucru se întâmplă în acțiunea specială avută în vedere de legiuitor în legea insolvenței. În cazul admiterii unei astfel de acțiuni, potrivit art.83 din lege, terțul dobânditor "va trebui să restituieaverii debitoruluibunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor".
Aceste elemente impun concluzia că acțiunea în anulare a transferului patrimonial reglementată de Legea insolvenței nu se suprapune acțiunii pauliene, ele reprezintă cauze juridice diferite și chiar dacă s-ar trece peste lipsa identității de părți, ar trebui să se observe și lipsa identității de cauză.
În absența acestei triple identități autoritatea de lucru judecat nu poate fi reținută.
În ceea ce privește recursul terțului subdobânditor, potrivit Legii nr.85/2006, acesta are de principiu o poziție privilegiată și el nu poate fi obligat să restituie bunul în patrimoniul debitoarei decât dacă nu a plătit valoare corespunzătoare a acestuia și cunoștea sau trebuia să cunoască că transferul patrimonial este susceptibil de a fi anulat.
Sub aspectul prețului se susține în recurs că el trebuie să îndeplinească cerințele art.1303 Cod civil, adică să fie sincer și serios și această susținere este, de principiu, reală. Textul din Codul civil trebuie însă interpretat în sensul dorit de legiuitorul din procedura insolvenței. Astfel, se vorbește devaloarea corespunzătoarea bunului, adică de o prestație a cumpărătorului, care nu depășește în mod vădit pe cea primită.
În materia procedurii colective a insolvenței "valoarea corespunzătoare" este mai mult decât un preț sincer și serios, este garanția creditorilor că vor fi protejați în încercarea de a-și recupera creanțele. Tocmai de aceea, atunci când se tratează transferul inițial, se trimite la diferența vădită care reprezintă încălcarea noțiunii de valoare corespunzătoare.
a cumpărat imobilul (suprafața de 5425 și construcțiile în suprafață de 391,76, ) la 3 noiembrie 2005 cu suma de 80.000 lei, menționându-se expres că nu-i revine obligația de a plăti vreo datorie față de bancă. Vânzătorii s-au angajat să achite din acești 80.000 lei, de urgență, sumele datorate la (65).
Valoarea acestui imobil, determinată prin expertizele întocmite se stabilește prin adiționarea valorii construcțiilor (fila 142) cu valoarea terenului (fila 153) și ajunge mult peste 500.000 lei.
În aceste condiții, reținându-se că evaluarea s-a făcut în raport de prețurile de circulație a bunurilor în piață, la momentul noiembrie 2005, este imposibil să se aprecieze că plata unui preț de 80.000 lei este corespunzătoare pentru bunuri de peste 500.000 lei. Această sumă nu reprezintă decât a șasea sau a șaptea parte din valoarea reală, ceea ce confirmă concluzia tribunalului.
De altfel, prețul plătit reprezintă mai puțin de J din valoarea determinată cu ocazia contractării împrumutului la și când imobilul a fost evaluat pentru constituirea ipotecii.
Sub aspectul bunei credințe a subdobânditoarei nici aceasta nu poate fi reținută și nu poate fi împărtășit punctul de vedere potrivit căruia mențiunea din cartea funciară privind existența dosarului de insolvență nu poate crea nici un fel de imagini asupra poziției subiective.
Cartea funciară reprezintă cel mai important mod de publicitate și de încunoștințare terților cu privire la situației juridică a unor imobile, așa încât, faptul că s-au făcut mențiuni cu privire la existența unui litigiu aflat pe rolul tribunalului, nu poate constitui un aspect lipsit de efecte.
De altfel, trebuie observat că atunci când actuala recurentă a declarat că știa situația juridică a imobilelor ce le cumpără, nu s-a amintit nimic de faptul că în extrasul de Carte funciară pentru acestea era înscris litigiul din dosarul nr.985/2005.
Existența unui dosar de faliment nu constituie un aspect care să fie neglijat și tocmai de aceea se fac mențiunile în Cartea funciară și publicitățile la care trimit art.45 din Legea nr.85/2006, legiuitorul simțind nevoia să protejeze terții tocmai pentru că situația bunurilor provenind de la o astfel de debitoare este incertă și transferul al căror obiect l-au constituit este susceptibil de a fi anulat.
În concluzie, se apreciază că recurenta subdobânditoare cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că titlul de proprietate al vânzătorilor către ea este susceptibil să fie desființat.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că acest recurs este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
În ceea ce privește criticile din recursurile SC SRL și și care nu sunt de ordine publică, se apreciază că ele nu se impun a fi analizate, față de concluzia cu privire la aceste căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei, cu domiciliul ales la Societatea civilă de avocați " & ", în P, str. - -, -.1,.B,.1, județul A, împotriva sentinței nr.1103/F din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta Societatea civilă profesională EXPERT și pârâții și .
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de, domiciliată în P,-, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Anulează recursul formulat de pârâta SC SRL, cu sediul în comuna, satul, Km 7+ 700, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
22.05.2009
Red.GC.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
