Anulare hotarare aga Spete. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 49/2009
Ședința publică din data de 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare,pentru pronunțare, apelul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 3188 din 07.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul Maramureș în contradictoriu cu intimatul T, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii
În data de 26 martie 2009 s-a depus la dosarul cauzei, partea intimatului, actele solicitate de instanță la termenul anterior, respectiv adeverința medicală din care rezultă că intimatul a fost internat pentru o zi în data de 23 martie 2009, certificatul de acționar al numitului, procura, în original, dată dl. de intimatul T și contractul de voluntariat din 25.10.2002 însoțite de concluzii scrise în justificarea poziției procesuale.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 martie 2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3188 din 07 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, au fost respinse excepțiile privind tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii invocate de pârâta SC
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T împotriva pârâtei și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Generale Extraordinare a Acționarilor, nr.3/28.01.2006 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 28.01.2006, Adunarea GeneralĂ Extraordinară Acționarilor, a hotărât la a doua convocare: majorarea capitalului social al societății, în conformitate cu art.12 din Legea nr.137/2002; revocarea membrilor Consiliului de administrație și numirea cu data de 28.01.2006, ca administrator unic a lui; numirea cenzorilor pe o perioadă de 3 ani, declararea societății de tip închis și altele.
Prin dispoziția nr.41 din 20.11.2005, președintele Consiliului de administrație, în persoana d-nei Fonta, a dispus convocarea pentru 29.11.2005 a Consiliului de administrație al societății și a desemnat pe d-nul administrator, pentru a conduce lucrările ședinței din 29.11.2005 și pentru a supune aprobării Consiliului de Administrație, convocarea pentru data de 27.01.2006, prima adunare și 28.01.2006. Prin aceeași dispoziție, d-nul a fost desemnat să efectueze și formalitățile în vederea convocării și să conducă lucrările respectivei adunări.
Prin Hotărârea din 29.11.2005, semnată de d-nul, la poziția președinte, Consiliul de Administrație a convocat adunarea generală extraordinară a acționarilor pentru data de 27.01.2006, orele 1100.
Convocarea a fost publicată în Monitorul Oficial al României partea a IV-a nr.3997/13.12.2005.
Din cuprinsul certificatului constatator nr.47222/9.12.2005, emis de de pe lângă Tribunalul Maramureș, rezultă că, la data de 29.11.2005, în calitate de administratori ai societății figurau T, și R, mențiune ce a fost înregistrată la. sub nr.45511 din 24.11.2005, în baza actului adițional nr.7057 din 22.11.2005 și a încheierii judecătorului delegat nr.6347 din 28.11.2005 și că în calitate de președinte al Consiliului de Administrație figura reclamantul T (mențiune înscrisă în Registrul Comerțului la data de 27.01.2006).
Din același certificat constatator rezultă retragerea din funcție administratorilor Fonta, și (mențiune înscrisă în Registrul Comerțului la data de 28.11.2005).
Aceste mențiune au fost înscrise, ca urmare a adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 25.06.2005.
Potrivit art.117 alin.1 din Legea nr.31/1990 în vigoare la data de referință, "adunarea generală va fi convocată de administratori ori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispozițiile din actul constitutiv".
Art.16 din Statutul societății prevede că adunarea generală se convoacă de președintele consiliului de administrație sau de unul dintre administratori, desemnat de președinte.
În condițiile în care, la momentul convocării, persoana care a convocat adunarea generală nu mai avea calitatea de administrator, sunt nule atât convocarea cât și hotărârea adoptată de adunarea astfel convocată.
Înscrisurile menționate mai sus atestă că la data de 29.11.2005, d-nul, nu mai avea calitatea de administrator, astfel încât atât convocarea cât și hotărârea adoptată la 28.01.2006, sunt nule, sub acest aspect.
Împrejurarea că hotărârea adunării generale a acționarilor din data de 25.06.2005, a fost anulată irevocabil prin decizia civilă nr.7/3.04.2007 a Curții de Apel Cluj, nu are relevanță, în condițiile în care, la data convocării și adoptării hotărârii atacate, calitatea de administrator a d-nului încetase.
Deși a fost constatată nulitatea absolută a hotărârii din 25.06.2005, Curtea de Apel a respins capetele de cerere privind anularea actului adițional nr.7057/22.11.2005 la actul constitutiv al, precum și radierea mențiunilor înscrise în Registrul Comerțului în baza actului adițional.
Până la îndeplinirea formalităților de radiere a mențiunilor înscrise, aceste mențiuni sunt opozabile față de terți.
Pe de altă parte, hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor din 28.01.2006 este nulă și prin prisma lipsei procesului verbal al adunării.
Dispozițiile art.131 alin.1 din Legea nr.31/1990 fiind de ordine publică, procesul verbal este un element esențial pentru valabilitatea deciziei adunării generale, iar fără proces verbal, nu există decizie.
În lipsa procesului verbal, nu se poate verifica dacă hotărârea a fost adoptată cu respectarea condițiilor art.130 alin.2 din Legea nr.31/1990 - în vigoare la data adoptării, respectiv dacă pentru revocarea și numirea consiliului de administrație s-a deliberat în secret.
Nefiind respectate dispozițiile de ordine publică privind caracterul secret al votului, sancțiunea incidentă este nulitatea hotărârii.
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității convocării Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor și a hotărârii adoptate la 28.01.2006, determinată de încălcarea unor norme imperative, care ocrotesc un interes social, iar nu unul personal.
În atare situație, devine operant art.132 alin.3 din Legea 31/1990 - republicată, conform căruia "când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată".
Din această perspectivă, instanța constată că acțiunea reclamantului are caracterul unei acțiuni sociale, fiind exercitată exclusiv în folosul societății și al acționarilor iar nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit, are și consecințe de această natură.
Acestea sunt considerentele pentru care, excepțiile invocate de pârâtă, vizând tardivitatea acțiunii și inadmisibilitatea au fost respinse, iar acțiunea a fost admisă cu consecința constatării nulității Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 28.01.2006.
Având în vedere că pronunțarea cauzei a fost amânată, prin concluziile scrise depuse la dosar la 26.09.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 15.000 lei reprezentând onorariu avocat. A depus contractul de asistență juridică nr.29 din 7.04.2006 și chitanța nr.112 din 27.09.2006, care atestă plata sumei de 15.000 lei către avocatul.
Din verificarea contractului de asistență juridică, se desprinde concluzia că suma de 15.000 lei a fost achitată avocatului, pentru mai multe cauze, însă pentru cauza dedusă judecății (dosar nr.3376/2006), onorariul a fost stabilit la 1.500 le).
Considerând că această sumă este justificată, în baza art.274 Cod pr.civilă, cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta, au fost cuantum de 1.500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta prin care solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul acțiunii formulate de reclamantul-intimat, susținând cererea după cum în fapt, instanța de fond admite cererea reclamantului motivând, în esență, că la data convocării AGA din 28.01.2006, în cauză figurau alte persoane ca administratori în Registrul comerțului decât persoana ce a convocat adunarea; nu ar avea importanță că așa-zisa adunare generală a acționari lor SA prin care respectivul administrator (care a convocat AGA obiect al prezentei cauze) a fost aparent revocat a fost declarată irevocabil nulă absolut; până la radiere mențiunile din registrul comerțului sunt opozabile față de terți; nu ar exista proces verbal al ședinței AGA contestate; toate cele de mai sus ar fi de ordine publică, ducând la nulitate absolută, acțiunea fiind imprescriptibilă și putând fi promovată de orice persoană interesată, fapt pentru care s-au respins și excepțiile tardivității și inadmisibilității ridicate de subscrisa. Calitatea de administrator nu este dată înscrierea în Registrul comerțului. Mai precis înscrierea în Registrul comerțului a unor mențiuni nu este constitutivă de drepturi, conferind doar opozabilitatea față de terți (art. 50 din Legea nr. 31/1990).
Acțiunea reclamantului nu are un caracter public, social, astfel cum se arată în sentința apelată. Motivul reținut pentru a se pronunța în favoarea nulității nu este neefectuarea publicității convocării, care se reține că este conformă cu legea și actul constitutiv, ci calitatea persoanei care a convocat adunarea și faptul că nu ar exista proces verbal al ședinței (care de fapt există). Ori acestea nu sunt motive de nulitate absolută, putând fi invocate numai de către acționari și mai precis de acționarii care nu au participat la adunare sau au participat și au înscris opoziția lor în procesul verbal. În această situație a nulității relative și nu absolute, acțiunea este tardiv introdusă fiind depusă peste termenul de 15 zile de la publicare în of.
Calitatea de administrator a reclamantului T din care e revocat este cea conferită nu prin nula Hotărâre AGA din 25.06.2005 ci cea anterior deținută ca membru a Consiliului de Administrație din care făcea parte și și Fonta. Ori, față de această revocare, reclamantul nu avea calitate procesuală activă, existând text de lege prohibitiv în acest sens (art. 132, alin. 4 din Legea nr. 31/1990).
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate și a prevederilor art.295 pr.civ. în vederea verificării determinării situației de fapt și aplicării legii de către prima instanță Curtea reține următoarele:
Reclamantul T prin acțiunea în anularea hotărârii nr.3/28 ianuarie 2006 adoptată de către a solicitat anularea acesteia arătând că aceasta este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate dispozițiile referitoare la convocare.
Adunarea generală extraordinară a acționarilor, a decis prin hotărârea nr.3 din 29.01.2006 confirmarea majorării de drept a capitalului social al societății în conformitate cu art.12 din Legea nr.137/2002 și revocarea membrilor consiliului de administrație precum și modificarea unor dispoziții din statutul societății referitoare la adunarea ordinară și extraordinară a acționarilor, modificarea actelor constitutive potrivit dispozițiilor hotărârii, declararea societății ca societate de tip închis, încuviințarea înstrăinării unor imobile și împuternicirea numitului în vederea îndeplinirii formalităților necesare executării hotărârii.
Lista de control emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș relevă că administrator al printre alții este și T începând cu data de 22.11.2005, mandatul urmând a expira la 22.11.2009.
Pârâta a invocat atât în fața instanței de fond cât și prin calea de atac promovată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului T invocând incidența dispozițiilor art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990 potrivit căreia membrii consiliului de administrație nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție, ori așa cum relevă conținutul hotărârii atacate prin aceasta s-a decis revocarea din funcții a membrilor consiliului de administrație.
dintre calitate și interes și existența lor relativ autonomă rezultă din împrejurarea că uneori cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are obligația corelativă respectivului drept, alteori însă legea indică în mod expres persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție, sau care nu pot justifica, în anumite situații, calitatea procesuală activă.
Legitimarea procesuală activă implică îndreptățirea persoanei, fizică sau juridică, de a participa în calitate de reclamant în proces, calitatea procesuală analizându-se în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului de a promova acțiune în justiție.
Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție potrivit dispozițiilor art.132 alin.4 astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr.441/2006, iar anterior acestei modificări textul statua că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.
Administratorii au vocația de a se număra printre persoanele care sunt îndreptățite să solicite anularea hotărârii adunării generale, ipoteză dedusă din dispozițiile art.131 alin.3, chiar și în ipoteza în care nu este și acționar.
Justificarea interesului în promovarea unei astfel de acțiuni de către administratori derivă din obligațiile legale instituite pe seama administratorilor de a executa întocmai hotărârile adunării generale astfel că de aici se naște interesul de a verifica valabilitatea hotărârilor adoptate de către adunarea generală.
Regula în baza căreia administratorii pot justifica în cadrul unui proces calitatea procesuală activă cunoaște o excepție instituită de către legiuitor și aceea este situația în care prin hotărârea adunării generale s-a decis revocarea administratorilor astfel că prin promovarea unei acțiuni în anulare în această ipoteză de către administratori s-ar tinde la paralizarea dreptului adunării generale de a revoca ad - nutum.
Recunoașterea în favoarea administratorilor a dreptului de a solicita anularea hotărârilor adunării generale relevă caracterul de acțiune socială a acestui demers procesual astfel că limitarea instituită de legiuitor în ceea ce-i privește pe administratori pentru ipoteza în care prin hotărârea adunării generale s-a decis revocarea acestora vine să confirme acest caracter.
Reclamantul, administrator al societății care promovează acțiunea în anularea hotărârii adunării generale prin care s-a decis revocarea sa nu poate să justifice calitatea sa procesuală în raport de interesele societății, interesul său fiind unul privat de ocrotire a propriilor interese astfel că legiuitorul a instituit limitarea posibilității promovării acțiunii în această ipoteză.
Reclamantul T era la data adunării generale potrivit listelor de control emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș administrator al societății astfel că justificarea calității sale procesuale active nu poate fi realizată decât în acest context și cu luarea în considerare a limitelor instituite de legiuitor, în baza cărora acesta nu poate justifica un interes social în promovarea unei acțiuni prin care în fapt urmărește un interes privat.
Prima instanță a reținut în mod greșit că invocându-se motive de nulitate absolută acțiunea reclamantului are caracterul unei acțiuni sociale fiind exercitată exclusiv în folosul societății și al acționarilor iar nu pentru valorificarea unui interes personal chiar dacă implicit are și consecințe de această natură deoarece în instituirea limitărilor legiuitorul nu a făcut nici o distincție astfel că nici în aplicarea legii nu poate fi realizată o astfel de distincție de către interpret, textul instituind prohibiția promovării acțiunii în anulare pentru ipoteza în care prin hotărârea atacată s-a decis revocarea lor din funcție.
Apelul declarat de pârâta A apare în consecință ca fiind întemeiat iar analizarea excepției lipsei calității procesuale a reclamantului în raport de dispozițiile art.137 pr.civ. coroborat cu prevederile art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990 dispensează instanța de analizarea celorlalte apărări formulate de reclamant sau de apelantă, în consecință în temeiul art.296 și următoarele pr.civ. va dmite apelul declarat de pârâta cu sediul în -, jud. M împotriva sentinței civile nr.3188 din 07.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acțiunea reclamantului T urmarea analizării excepției lipsei calității procesuale active.
Reclamantul fiind partea care a căzut în pretenții în baza prevederilor art.274 pr.civ. va fi obligat să plătească pârâtei suma de 1169,65 Ron cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta cu sediul în -, jud. M împotriva sentinței civile nr.3188 din 07.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantului T cu domiciliul în str. -.- nr.2. jud.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 1169,65 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./22.04.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
