Anulare hotarare aga Spete. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 483/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.509
Ședința publică de la 24.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanții-pârâți și și de apelantul-reclamant, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă SC SA, împotriva sentinței comerciale nr.15273/18.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 3.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 10.11.2008, apoi la 17.11.2008 și apoi la 24.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față.
Prin sentința comercială nr. 15273/18.12.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții SC SA, și.
A constatat nulitatea absolută a hotărârilor ale SC SA din 25.1.2002 și 14.10.2003.
A respins capătul I de cerere în privința reclamantului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
A respins capătul II de cerere, privind nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3671 din 14.10.2003 de I, ca neîntemeiat în contradictoriu cu pârâții SC SA și și ca formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către pârâții și în sumă de 5.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat prin cererea înregistrată la 5.07.2006 sub nr- constatarea nulității absolute a hotărârii AGA nr.14/11.08.2003 și, pe cale de consecință, nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3671/14.10.2003 de Asociați I și, prin care SC SA vinde și, căsătorită cu, cumpără terenul în suprafață de 995,58. situat în comuna șos. - lot 15. jud. I, nr. cadastral provizoriu 738/16, înscris în Cartea Funciară nr. 2256 cu încheierea nr. 9895/26.08.2003 la Biroul de al Judecătoriei Buftea, contractul de vânzare - cumpărare fiind încheiat fără aprobarea legală a AGA cu cheltuieli de judecată.
Notarul Public Iad ispus rectificarea nr.13075/26.10.2006 în sensul menționării hotărârii AGA din 14.10.2003, în loc de 14.08.2003.
Prin întâmpinarea formulată la 7.11.2006, pârâții și au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pe cale de excepție au invocat: excepția de netimbrare; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepția lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți, persoane fizice, excepția tardivității introducerii acțiunii în anularea hotărârii AGA, excepția lipsei de interes a promovării acțiunii în constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare și excepția inadmisibilității promovării acțiunii de către.
Pârâții au arătat că înstrăinarea terenului s-a decis prin hotărârea AGA din 25.10.2002 a SC SA, măsura fiind luată în scopul plății de către societate a taxelor și impozitelor. Totodată, hotărârea respectivă consemnează faptul că ceilalți acționari care nu au participat la ședință au fost de acord cu hotărârile luate de cei doi acționari, (tatăl reclamantului ) care deține 62,485% și reclamantul care deține 29,127% din capitalul social al societății, fiind și administratorul societății.
Au invocat pârâții principiul bunei credințe al subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și principiul asigurării stabilității circuitului civil, precizând că acțiunea are un caracter pur speculativ, reclamanții și pârâta SC SA având un interes comun și nelegitim.
La data de 12.12.2006 reclamanții și-au precizat cererea în sensul că înțelege să solicite constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 25.10.2002 și a hotărârii AGA din 14.10.2003, ca urmare a luării la cunoștință că aceste acte au stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3671/14.10.2003, pentru motivele de nulitate invocate în cererea introductivă.
La cererea părților au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri și interogatorii. La termenul din 4.12.2007 a fost administrat interogatoriul pârâtei, reclamanții nu s-au prezentat la interogatoriu, deși au fost citați cu această mențiune, iar pârâta SC SA nu a răspuns la interogatoriu în scris, instanța de fond apreciind că se impune aplicarea dispozițiilor articolului 225 Cod procedură civilă.
Prin încheierea de ședință din 13.03.2007 instanța a respins ca neîntemeiată excepția de netimbrare pentru cel de-al doilea capăt de cerere, apreciind că acesta se timbrează cu o sumă fixă, de 12 luni care a fost deja achitată de reclamanți, nesolicitându-se și restituirea prestațiilor, caz în care taxele de timbru s-ar fi calculat la valoare.
Celelalte excepții invocate de către pârâții și au fost soluționate prin încheierea din 29.05.2007 și încheierea din 26.06.2007 după cum urmează:
Excepția tardivității introducerii acțiunii în anularea Hotărârii AGA din 25.10.2002 și 14.10.2003 a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că dreptul la acțiune al reclamanților este imprescriptibil, potrivit articolului 132 alineat 3 din Legea nr.31/1990, fiind invocate motive de nulitate absolută a celor două hotărâri AGA.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârilor AGA a fost admisă, instanța de fond reținând că acesta în calitate de acționar a participat la adunările generale respective și a votat pentru adoptarea celor două hotărâri atacate, astfel încât, potrivit articolului 132 alineat 2 din Legea nr.31/1990 nu are legitimare procesuală activă să solicite anularea acestora.
Excepția inadmisibilității promovării acțiunii de către reclamantul a fost respinsă, instanța de fond apreciind că sunt invocate aceleași motive invocate și în sprijinul excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție care primează față de inadmisibilitate, fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile iar, în plus, nu există nici un alt motiv de inadmisibilitate a acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare a fost admisă cu motivarea că la încheierea contractului în calitate de cumpărător a participat numai pârâta -, chiar dacă aceasta era căsătorită cu pârâtul, soțul nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat întrucât era cetățean sirian, după cum rezultă din copia permisului de ședere permanentă aflat la dosar, iar potrivit articolului 41 alineat 2 din Constituția României, în vigoare la data încheierii contractului (în prezent articolul 44 alineat 2), cetățenii străini și apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Excepția lipsei de interes a reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât aceștia justifică un interes, în sensul de folos practic în promovarea acțiunii, urmărind readucerea terenului vândut în patrimoniul societății ai cărui acționari sunt.
Prin încheierea din 26.06.2007 instanța de fond a luat act de renunțarea pârâților persoane fizice la susținerea excepția lipsei calității procesuale pasive față de cererea de constatare a nulității hotărârii AGA.
Pe fondul cauzei instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, doar în ceea ce privește nulitatea hotărârii AGA din 25.10.2002 și 14.10.2003 ale societății pârâte, în primul rând pentru motive care privesc legală convocarea a adunării generale, în sensul că nu s-a efectuat convocarea celor două adunări generale, potrivit dispozițiilor articolului 117 din Legea nr.31/1990, în forma în vigoare la datele respective, respectiv nu s-au îndeplinit formele de publicitate cu privire la ținerea adunărilor și la ordinea de zi, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a hotărârilor adoptate și admiterea acțiunii în temeiul articolului 132 din Legea nr.31/1990.
Față de suficiența acestui motiv de nulitate care prin el însuși atrage nulitatea absolută a hotărârilor AGA, face inutilă analiza celorlalte motive menționate în cererea introductivă, a apreciat instanța de fond.
Cât privește capătul doi al acțiunii, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3671 din 14.10.2003 de BNP Asociați I și, privind terenul în suprafață de 995,58. situat în comuna șos. - lot 15, jud. I, instanța de fond a considerat că este neîntemeiat față de buna credință a terțului subdobânditor expresie a principiului general de drept "error communis invicibilis facit jus", cunoscut drept teoria aparenței de drept, care este în măsură să paralizeze aplicarea principiului "quod nullum est, nullum producit effectum" invocat de către reclamanți.
Cum în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru incidența principiului aparenței de drept respectiv pârâta cumpărător a avut convingerea că a dobândit de la proprietar, că bunul nu este grevat de sarcini (aspecte dovedite cu extrasul de carte funciară și cu încheierea nr. 9895/26.08.2003 a Biroului de a Judecătoriei Buftea și singurele înscrisuri opozabile cumpărătorului, în condițiile Legii nr.7/1996) și că persoana care a semnat contractul este împuternicită în acest sens.
Pârâta nu avea nici o obligație de a face verificări privind validitatea din 14.10.2003, cum greșit susține reclamanții, singura obligație ce revenea cumpărătorului fiind îndeplinită, anume aceea de a verifica dreptul de proprietate al vânzătorului, drept ce a fost dovedit în speță cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -, nr. 0880 eliberat la 24.09.1993 de Ministerul Agriculturii și Administrației, transcris sub nr. 6600 din 1.06.1998 de Judecătoria Buftea și inexistența sarcinilor cu privire la acest bun, dovedită cu Extrasul de Carte Funciară depus la dosar.
Interdicția de vânzare a bunului prevăzută în contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 534 din 10.08.1994 a fost apreciată de către instanța de fond ca irelevantă în cauză, deoarece era stabilită în sarcina cumpărătorului din acel contract, anume, care nu este parte în contractul de vânzare - cumpărare a cărei nulitate se invocă, astfel încât susținerea reclamanților este neîntemeiată, reclamanții nu au probat reaua credință a pârâtului cumpărător, aceasta neprezentându-se, cum nu am probat nici complicitatea de fraudă a părților din contractul de vânzare - cumpărare atacat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri pârâții și și reclamantul, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială fiind înregistrat astfel dosarul nr- din 10.03.2008.
În motivarea apelului declarat pârâții și, au solicitat schimbarea în parte hotărârii atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate și, în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a cererii prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârilor AGA SC SA din data de 25.10.2002 și 14.10.2003.
Au susținut pârâții că acționarii, în constatarea nulității hotărârii AGA este tardiv introdusă față de dispozițiile articolului 132 din Legea nr.31/1990 - în vigoare la data adoptării hotărârilor respective, 25.10.2002 și 14.10.2003.
De asemenea, reclamanții nu au interes în promovarea acțiunii nulității hotărârii AGA și a nulității contractului de vânzare - cumpărare, nefiindu-le creat nici un prejudiciu întrucât, în schimbul terenului vândut, în patrimoniul societății a intrat prețul acestuia, suma fiind folosită pentru derularea activității comerciale a societății.
Mai mult, președintele nu avea nevoie de aprobarea AGA, conform articolului 19 litera d din statutul societății și de articolul 143 din Legea nr.31/1990 (în vigoare la data încheierii actului juridic) întrucât valoarea contabilă a acestui teren nu depășea J din valoarea contabilă a activelor societății, precum și din dispozițiile articolului 35 din Decretul nr.31/1954.
De asemenea, promovarea acțiunii de către, de anulare a Hotărârii AGA, era inadmisibilă, față de dispozițiile articolului 131 din Legea nr.31/1990, care nu abilitează acționarii ce au fost prezenți și au votat pentru adoptarea hotărârii să o atace în baza articolului 132 din lege.
Pârâții au arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea capătului de cerere care vizează constatarea nulității absolute a hotărârii AGA, deoarece pentru încheierea valabilă a tranzacției de înstrăinare nu era necesară convocarea acționarilor, față de dispozițiile articolului 117 alineat 1 și articolului 143 din Legea nr.31/1990 în forma în vigoare la data încheierii actului.
Pentru a putea vinde bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare nu depășea J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, administratorul societății nu avea nevoie de aprobarea AGA.
Cum suprafața de teren aflată în patrimoniul societății era de 45.446,23. iar suprafața vândută pârâtei apelante de 995,58. valoarea bunului înstrăinat nu putea în mod cert să depășească din valoarea activelor nete ale societății.
Aceste argumente au fost reținute și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia comercială nr. 3736/20.11.2007 dată într-o cauză cvasiidentică, prin care acțiunea reclamanților de anulare a unui contract de vânzare - cumpărare teren a fost respinsă ca neîntemeiată.
Promovarea acțiunii în anularea hotărârii AGA a fost promovată, au susținut apelanții pârâți, de coninvență cu societatea pârâtă SC SA reprezentată prin administrator, tatăl reclamantului, și totodată, acționar principal al societății și cel ce a încheiat tranzacțiunea de vânzare - cumpărare în numele societății.
Aceasta rezultă din atitudinea pasivă a societății SA pe parcursul judecării cauzei, aceasta neprezentându-se în fața instanței, refuzând să administreze vreo probă, nerăspunzând la interogatoriu cum, de altfel, nici reclamanții nu s-au prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriu.
Pârâta societatea SA nu a depus dovezile de convocare a, deoarece reclamanții sunt acționarii societății pârâte și o eventuală întoarcere a terenului în patrimoniul acesteia ar profita tuturor acționarilor, datorită creșterii foarte mari a valorii terenului, societatea pârâtă având o ofertă de cumpărare extraordinar de avantajoasă din partea unui hipermarket de prestigiu, fapt ce explică atât promovarea prezentei acțiuni cât și a celorlalte similare, care au vizat anularea 19 contracte de vânzare - cumpărare.
Nu rezultă interesul reclamantului, care deține o cotă de 0,1122% din acțiunile societății și o cotă de participare la beneficiile și pierderile societății de aproximativ 1%, orice câștig de pe urma promovării prezentei acțiuni fiind derizoriu, fără a putea depăși efortul financiar impus de susținerea litigiului.
O asemenea cotă de participare, au arătat apelanții pârâți, nu dă nici o șansă de influențare a deciziilor și hotărârilor AGA ale SC SA, iar participarea acestuia la adunarea generală a acționarilor nu ar fi putut schimba cu nimic situația, fiind, evident că prezența sa în societate este justificată doar de necesitatea întrunirii numărului minim de membrii impus de lege pentru societatea pe acțiuni.
La toate acestea, au susținut apelanții pârâți, se adaugă faptul că reprezentantul legal al societății SC SA este în continuare același, tatăl reclamantului - intimat, care a fost reales în această funcție în mod succesiv din 1991, chiar de către reclamanți și după promovarea prezentei acțiuni, aspect ce rezultă din datele comunicate de la 20.02.2007.
Cum vânzarea terenului s-a făcut la prețul pieței imobiliare de la acel moment, suma de bani fiind efectiv plătită și profitând tuturor acționarilor, nici societatea și nici acționarii nu au suferit vreun prejudiciu, astfel încât instanța de fond trebuia să admisă excepția lipsei de interes.
În al doilea rând, au mai susținut apelanții pârâți, chiar dacă procedurile de convocare ar fi fost îndeplinite, pârâților le-ar fi fost imposibil să facă dovada existenței lor la acest moment, toate probele în acest sens găsindu-se la acționarii societății vânzătoare, în speță la reclamanți și oricum, "procedura de convocare nu făcea parte dintre actele necesare încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
Acționarii societății, inclusiv reclamanții, au avut de la început cunoștință de înstrăinarea terenului pe de o parte din discuțiile pe care apelanții pârâți le-au purtat cu aceștia, pe de altă parte din faptul că la data ținerii adunării generale a acționarilor pentru aprobarea bilanțului pentru anul 2003, le-a fost adusă la cunoștință această tranzacție.
Este evident, au mai arătat apelanții pârâți, că motivul real pentru care reclamanții au solicitat anularea contractului îl reprezenta creșterea foarte mare a valorii terenului în ultimii ani (de cel puțin 15 ori față de momentul înstrăinării), toate cele 19 acțiuni pornite și care vizează anularea a 19 contracte de vânzare - cumpărare, fiind respinse de către instanțele de judecată, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia comercială nr.3736/20.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins în totalitate acțiunea promovată de reclamanți, inclusiv de nulitate a hotărârii AGA.
În drept, articolul 282 și urm. Cod procedură civilă.
Apelanții pârâți au depus înscrisuri în susținerea apelului.
Reclamantul a criticat prin apelul săuhotărârea atacată pentru confuzia făcută de către instanța de fond între voința societății și voințele acționarilor, în speță voința societății nefiind valabil exprimată, câtă vreme s-a constatat nulitatea absolută a hotărârilor AGA.
Ipoteza reținută de către instanța de fond, a principiului ocrotirii bunei credințe și al stabilității actelor juridice este eronată, a apreciat reclamantul apelant, în condițiile în care principiul anulării actului subsecvent este regula, situația reținută de către instanța de fond reprezentând excepția și fiind de strictă interpretare.
Cum în speță, instanța de fond a dispus anularea hotărârii AGA prin care s-a aprobat înstrăinarea terenului, hotărâre ce exprima voința societății de a contracta, consecința este lipsa consimțământului titularului dreptului de proprietate la încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Pârâții nu au fost de o totală bună credință la încheierea actului de vânzare - cumpărare, a susținut reclamantul apelant, deoarece cu minima diligență ar fi putut să cunoască nevalabilitatea actului în temeiul căruia s-a încheiat contractul.
Nici eroarea comună reținută de către instanța de fond nu era invincibilă, a mai arătat reclamantul - apelant, deoarece cu minime diligențe, subdobânditorul putea să afle aspecte de natură a stârni suspiciuni în legătură cu actele care stau la baza acestei înstrăinări.
În mod greșit a soluționat instanța de fond și excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului, deoarece acesta fiind acționar are dreptul să conteste hotărârea AGA și actele subsecvente; precum și lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, deoarece acesta fiind soțul cumpărătoarei la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, bunul a devenit comun celor doi soți.
Se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond pentru a da posibilitate celor două părți, și, să formuleze apărări pe fondul cauzei.
În drept, articolul 289 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâții apelanți și au formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamantul, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Apelantul reclamant nu a formulat întâmpinare la apelul declarat de către pârâții persoane fizice și a solicitat probe în susținerea apelului; înscrisuri și interogatoriu pentru dovedirea relei credințe la momentul încheierii contractului (fila 82).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apelanții pârâți depunând în cadrul probei încuviințate înscrisuri de la filele 86-100.
Apelantul reclamant nu a depus la dosar nici un înscris în probatoriu deși a solicitat, iar proba i-a fost încuviințată.
În ședința publică de la 24.11.2008 apelantul reclamant a reiterat cererea de încuviințare a probei cu interogatoriul pârâților (supliment de probatoriu), instanța respingând proba solicitată ca nefiind necesară față de administrarea acesteia la judecata în fond a cauzei.
Apelanții pârâți au depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:
Apelul declarat de către reclamantuleste nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea acțiunii în anularea hotărârii AGA din 25.10.2002 și 14.10.2003 (filele 60,61 dosar fond), critica adusă de către apelantul reclamant nu este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor articolului 132 alineat 2 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora "Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței".
În consecință, acționarii care au votat în favoarea hotărârii lovite de nulitate ori s-au abținut de la vot nu are calitatea de a introduce acțiunea în nulitate, o altă soluție echivalând cu încurajarea propriei turpitudini.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, tot în mod corect a fost admisă excepția de către instanța de fond, față de dispozițiile legale invocate - articolul 44 alineat 2 din Constituția României (fost articolul 42) și lipsa calității de cetățean român a acestuia.
În ceea ce privește respingerea capătului de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, deși instanța de fond a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA în baza cărora a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare, apelantul reclamant a criticat hotărârea atacată motivat de faptul că instanța de fond trebuia să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între societatea pârâtă și pârâta apelantă, pentru absența consimțământului societății la încheierea contractului, hotărârile AGA anulate reprezentând voința societății, deși consimțământul acesteia în sensul încheierii actului juridic.
Și acest motiv de apel este nefondat.
Astfel, instanța de fond a fost investită cu cererea vizând constatarea nulității absolute a hotărârii AGA și, pe cale de consecință, și a contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 14.10.2003 "fără aprobarea legală a AGA a SC SA"-
Motivele de nulitate invocate vizau încălcarea contractului de societate și statutului societății în ceea ce privește convocarea AGA și încălcarea dispozițiilor articolului 150 din Legea nr.31/1990, respectiv înstrăinarea de către administrator de bunuri din patrimoniul societății având o valoare mai mare de 10% din valoarea activelor nete ale societății, fără aprobarea.
Reclamanții au mai invocat încălcarea dispozițiilor din contractul de privatizare cu încheiat la 10.08.1994 prin care se interzicea înstrăinarea bunurilor prevăzute în Anexa la contractul pentru o perioadă de 10 ani, și "compleicitatea de fraudă" a cumpărătoarei, respectiv la fraudarea societății și a reclamanților, care a ignorat dispozițiile din contractul de privatizare și nu a ținut seama de faptul că hotărârea AGA în baza căreia se încheie tranzacția, nu era însoțită de dovezile de convocare".
Așa fiind, instanța de fond, față de dispozițiile articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă, s-a pronunțat numai asupra obiectului cererii deduse judecății (petita), aspectele invocate de către reclamantul apelant în apel, vizând nulitatea contractului de vânzare - cumpărare ca efect al lipsei consimțământului societății la încheierea acestuia datorită nulității hotărârii AGA, nefiind o cauză de nulitate a contractului de vânzare - cumpărare cu care să fi fost investită instanța de fond,
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă, "În apel nu se poate schimba calitatea părților,cauzasau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi", așa încât, modificarea cauzei nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare în apel, respectiv lipsa consimțământului societății la încheierea contractului, este inadmisibilă față de dispozițiile legale imperative incidente.
De asemenea, și invocarea în apel a faptului că în mod eronat a reținut instanța de fond preeminența principiilor bunei credințe și al ocrotirii siguranței circuitului civil, care nu puteau funcționa față de faptul că încheierea contractului de vânzare - cumpărare s-a făcut "în frauda statului român prin "și în frauda acționarilor minoritari, reprezintă o altă cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare - cumpărare, ce nu a fost invocată prin cererea introductivă, astfel încât instanța de fond nu a fost investită cu o atare cerere a cărei formulare, direct prin motivele de apel este, de asemenea, inadmisibilă, față de dispozițiile articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă.
Așa fiind, cum motivele de nulitate a contractului de vânzare - cumpărare invocate de către părți vizau doar cauze de nulitate relativă, fraudarea intereselor acționarilor minoritari, a societății cu "complicitatea" cumpărătoarei, în cauză neprobându-se însă o atare "complicitate" a terțului la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, iar motivele de nulitate invocate erau doar pentru ocrotirea unor interese particulare, private, și nu vizau ocrotirea unor interese publice, generale, în mod corect instanța de fond a reținut că, față de buna credință a cumpărătoarei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare întemeiată pe aparența de drept a actelor juridice, prezentate de către vânzător (hotărârea AGA, mandat,calitatea de administrator al societății și de acționar majoritar a d-lui, legalitatea actelor de proprietate asupra terenului ce făcea obiectul contractului: certificatul de atestare a dreptului de proprietate, inexistența sarcinilor imobilului), principiul bunei credințe, alături de procesul ocrotirii siguranței circuitului civil, sunt de natură a bloca aplicarea principiului nulității actului subsecvent ca urmare a anulării actului ce a stat la baza încheierii acestuia.
În mod corect instanța de fond a reținut că pentru terțul cumpărător nu interesau legalitatea hotărârii AGA (convocare, procedura de vot, procentul cu care a fost adoptată hotărâre, locul ținerii AGA ), aceste aspecte fiind de interes doar pentru acționarii minoritari care nu au participat la AGA, aspectele care vizau pe cumpărătorul de bună credință, respectiv; titlul de proprietate al vânzătorului, legal transcris, inexistența sarcinilor imobilului, calitatea de reprezentant legal al societății a lui (admis director), fiind verificate de către cumpărătoarea și erau conforme cu dispozițiile legale.
Pe de altă parte, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și ne referim îndeosebi la hotărârile judecătorești pronunțate în cauze similare și care, chiar dacă practica judecătorească nu este izvor de drept, nu pot fi ignorate, deoarece dovedesc atitudinea reclamantului apelant și a SC SA, prin reprezentantul legal, demonstrează că societatea a înstrăinat mai multe terenuri către terțe persoane, instanțele judecătorești stabilind în mod irevocabil că terții nu au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare - cumpărare încheiate cu societatea care a vândut terenurile la prețul pieței de circulație, pentru a-și achita datoriile către bugetul statului (evitând, probabil, intrarea în insolvență) și nu a dovedit nici un prejudiciu suportat ca urmare a tranzacțiilor încheiate.
Se constată că societatea SA, prin același, acționar majoritar, a înstrăinat trei loturi de teren (23,26,28) și către reclamantul intimat, la data de 8.11.2006 (filele 67-68), prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2099/8.11.2006 de "Expert", pentru un preț de21.126 euro plătibili în 6 luni de la încheierea contractului,suprafața de teren înstrăinată fiind de (3.417,32. + 1.190,41. + 2.434,15.)aproximativ 7.041,88.și construcții edificate pe terenuri, ceea ce presupune un preț de doar 3 Euro/ la nivelul anului 2006, în timp ce cumpărătoarea - a plătit pentru o suprafață de teren denumai 995,5.(lotul 15) suma de7.000 USDla data de 14.10.2003, astfel încât nici argumentul prejudicierii interesului reclamanților și, ca acționari majoritari, prin prețul "derizoriu" încasat de către societate în urma vânzării suprafeței de teren respective nu subzistă.
Toate acestea, atacarea unor hotărâri ale adunării generale ale acționarilor, la mai bine de 3-4 ani de la adoptarea acestora, de către acționarul minoritar (deținător a unei cote de 0,11218%, reprezentând 14 acțiuni, din capitalul social al societății SA și cota sa de participare la beneficii și pierderi (!), care este fiul lui, acționar majoritar (63.58974% reprezentând un număr de 7.936 acțiuni de capital social al societății) și, totodată administratorul societății și director al acestuia, atât la data înregistrării loturilor de teren respective și al ținerii AGA pe care acum le atacă fiul acestuia, cât și în prezent (fiind reconfirmat în funcție de către .acționarii minoritari, în ciuda "fraudării intereselor societății și a intereselor acționarilor minoritari" de către acesta); precum și atacarea hotărârii AGA de către acționarul, (29,1266% reprezentând 3.635 acțiuni) care a participat la toate adunările generale și a hotărât alături de înstrăinarea unor părți din suprafața de teren aflată în patrimoniul societății, invocând propria culpă, (deși după data promovării acțiunii de față, 5.07.2006, a cumpărat el însuși o suprafață foarte mare din terenul societății, la 8.11.2006 (!), sunt de natură a dovedi intenția frauduloasă a acestora în desființarea unor acte juridice legal încheiate, motivat de creșterea valorii terenurilor, ceea ce ar duce la un profit sporit în buzunarele acționarilor ca urmare a revânzării acestora chiar și către acționarii proprii (!).
Pentru aceste considerente, apelul declarat de reclamantul este nefondat.
Apelul declarat de către pârâții șieste fondat doar sub aspectul invocat, al lipsei interesului reclamanților în anularea hotărârii AGA SC SA din 25.10.2002 și 14.10.2003.
Deși, la apărările din fondul cauzei (filele 83-91) pârâții - apelanți au invocat lipsa interesului reclamanților doar în ceea ce privește anularea contractului de vânzare - cumpărare se reține de către instanța de apel, că în fapt, ceea ce se dovedește și din solicitările efectuate (și din susținerile) atât în fond, cât mai ales în apel, aceștia au vizat lipsa interesului reclamanților inclusiv în anularea hotărârii AGA menționate, atâta timp cât, potrivit dispozițiilor articolului 150 din Legea nr.31/1990 (filele 88-89 dosar fond), filele 11,12,13,14,15,16 dosar apel), (la data ținerii AGA, articolul 143 din Legea nr.31/1990), administratorii societății puteau să înstrăineze bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășea J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea, dată în condițiile articolului 115 din lege.
a contrario, dacă valoarea bunului înstrăinat era sub J din valoarea menționată, administratorii societății puteau înstrăina bunurile respectiv, fără a avea nevoie de aprobarea prealabilă a.
Acest aspect rezultă și din statutul societății, articolului 19 alineat 1 litera d (fila 39 dosar fond), stabilind că "aprobă operațiunile de cumpărare și vânzare de bunuri potrivit cu competențele acordate".
Chiar dacă instanța de fond nu a analizat lipsa de interes a reclamanților și cu privire la solicitarea anulării hotărârii AGA, ci doar a nulității contractului de vânzare - cumpărare, Curtea apreciază că lipsa interesului reclamanților în promovarea și a cererii de anulare a hotărârii AGA putea fi invocată și direct în apel, aceasta reprezentând, în fapt, un mijloc de apărare, de contracarare a acțiunii reclamanților, cerere aceasta fiind admisibilă în apel, față de dispozițiile articolului 294 Cod procedură civilă ( a se vedea în acest sens, decizia comercială nr. 31/1992, Cas.II, decizia civilă nr. 483/1923, 14.01.1926, Parchetele Române/1927, III, p. 155).
Instanța Supremă a statuat astfel, în mai multe decizii de speță, că în apel se poate face o cerere nouă, când servește ca mijloc de apărare care nu schimbă obiectul acelei cereri și nici cauza generatoare a dreptului, spre deosebire de reclamant care nu poate invoca în instanța de apel un alt temei juridic de anulare a unei acțiuni, altul decît cele invocate în primă instanță, deoarece aceasta constituie o schimbare a cauzei juridice a pricinii, inadmisibilă față de dispozițiile articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește interesul reclamanților în promovarea acțiunii de anulare a hotărârilor AGA din 25.10.2002 și 14.10.2003, la mai bine de 3 ani de la adoptarea acestora și după ce și-au produs efectele, intrând în circuitul civil, ca urmare a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de societate cu terțe persoane (aproximativ 19 persoane, fapt rezultat din numărul acțiunilor similare aflate pe rolul instanțelor de judecată în diferire faze procesuale) Curtea apreciază că, strict în ceea ce privește anularea respectivelor hotărâri AGA, reclamanții nu au dovedit un interes legitim, în sensul că dacă nu ar recurge la promovarea acestei acțiuni, reclamantul s-ar expune la un prejudiciu care nu poate fi evitat și înlăturat altfel.
Aceasta, deoarece, cerința "interesului legitim juridicești proteguit" vizează mai puțin exercițiul dreptului la acțiune, cât mai degrabă privește temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, respectiv situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Ori, în speță, este vădit că nu interesul anulării hotărârii AGA ținute în urmă cu 3-4 ani au determinat pe reclamanți să introducă acțiunea, cu atât mai mult cu cât unul dintre reclamanți a participat activ la respectivele adunări generale și a fost una dintre cele două persoane care a adoptat hotărârile pe care acum dorește să le anuleze, ci interesul de a anula contractul de vânzare - cumpărare încheiat ca urmare a hotărârii adoptate în AGA și care nu se putea realiza decât pe calea unei acțiuni în justiție cu atât mai "întemeiată" și mai "legitimă" mai "legală", cu cât era efectul, "consecința anulării unor hotărâri AGA, anulare constatată chiar de către instanța de judecată".
Că este așa, o dovedește și faptul că nimic nu împiedica societatea SA, de data aceasta prin "voința unanimă" a acționarilor, mai ales a celor minoritari "prejudiciați" prin neparticiparea la cele două adunări generale, datorită "neconvocării" lor efectuată conform articolului 117 din Legea nr.31/1990,să își revoce propriile hotărâriadoptate în așa zisa "fraudă a drepturilor societății și a acționarilor minoritari".
Așa cum societatea poate adopta hotărârea în cadrul adunării generale, tot astfel, cu respectarea cvorumului, le și poate revoca, în măsura în care constată că acestea sunt prejudiciante pentru interesele societății.
Numai că efectul revocării propriilor hotărâri de către AGA nu ar fi avut drept "consecință" anularea contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâta apelantă, deși pentru reclamanți s-ar fi produs "repararea prejudiciului" suferit, de a nu fi fost "convocați" la adunările respective(!).
La aceasta se adaugă și faptul, reținut ca atare și de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță similară prezentei cauze, promovată la inițiativa reclamantului, că atât din dispozițiile statutare (articolul 19) ale societății SA, cât și din cele legale, articolul 150 din Legea nr.31/1990, (fost articolul 143 în redactarea anterioară a legii), pentru înstrăinarea suprafeței de teren de 995,58 din totalulsuprafeței de 38486,46.deținut în baza actului de proprietate de către societate (certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0880/24.09.1993 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentație), dl., administrator unic și director general al societății, nu avea nevoie de aprobarea prealabilă a, ceea ce atrage, de asemenea, lipsa interesului reclamantului la promovarea acțiunii în anularea hotărârii AGA, încheierea tranzacției atacate, putându-se realiza, potrivit legii și actului constitutiv al societății, și în absența acestor hotărâri.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de pârâți va fi admis și hotărârea instanței de fond schimbată în parte, în sensul admiterii excepției lipsei de interes a reclamantului cu privire la constatarea nulității absolute a hotărârii SC SA din 25.10.2002 și 14.10.2003, cererea urmând a fi respinsă ca lipsită de interes.
Celelalte motive din apelul pârâților care critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie aspecte vizând respingerea excepției inadmisibilității formulării acțiunii de către, a respins excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii, a lipsei interesului reclamantului față de cererea de constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 14.10.2003 sub nr. 3671 - cu pârâta apelantă, vor fi respinse ca nefondate de către instanța de apel care își însușește motivarea instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepțiilor menționate, considerând că este conformă dispozițiilor legale și situației de fapt reținută prin probatorii.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolele 294-296 Cod procedură civilă respinge apelul declarat de reclamantul, ca nefondat.
Admite apelul declarat de pârâții și.
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că admite excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii, a SC SA din 25.10.2002 și 14.10.2003 și respinge acest capăt de cerere ca lipsit de interes.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Văzând și dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă obligă apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.712,15 lei către apelanții pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către reclamantul, cu domiciliul ales la în B, SC -. & din-, -.2A,.1,. 35, sector 3.
Admite apelul declarat de către apelanții-pârâți și, ambii domiciliați în,-, Județ I, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în B, la Societatea de Avocați și din-, -C,.1,. 10, sector 3 și intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.15273/18.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că admite excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârilor ale SC SA din 25.10.2002 și 14.10.2003 și respinge acest capăt de cerere ca lipsit de interes.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Obligă apelantul reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3712, 15 lei către apelanții pârâți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
6.01.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
