Anulare hotarare aga Spete. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 52/
Ședința publică din 15 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamantul, în stare de arest din Penitenciarul Jilava, de pârâții SC SA, cu sediul în M C- județul H și, cu sediul în - județul H, împotriva sentinței civile nr. 2385 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal răspund apelantul-reclamant în stare de arest, apelanta-pârâtă SC SA MCp rin consilier juridic, lipsă apelantul-pârât și intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că toate apelurile sunt declarate în termenul procedural, apelurile reclamantului și al pârâtului fiind motivate, iar apelul pârâtei SC SA nu este motivat.
Apelul reclamantului și al pârâtei SC SA sunt timbrate fiecare cu câte o taxă judiciară de timbru în sumă de 4270,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 5,00 lei, apelul, iar apelul pârâtului nu este timbrat cu aceiași taxă de timbru.
De asemenea, se mai constată depunerea de către apelantul-pârât a unei cereri de scutire de la plata taxei de timbru.
Instanța pune în discuție cererea de scutire de la plata taxei de timbru formulată de pârâtul, precum și motivarea apelului formulat de acesta, în raport de dispozițiile consemnate în încheierile anterioare de ședință.
Apelantul-reclamant declară că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei cereri.
Reprezentantul apelantei-pârâte susține că fostul administrator al societății nu are posibilități materiale pentru achitarea ei.
La întrebarea instanței, reprezentantul apelantei-pârâte declară că la data formulării apelului, era încă administratorul societății, el formulând motivele de apel în numele acesteia.
Față de considerentele arătate, instanța reține că apelantului i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru și timbru judiciar în cuantum de 4250 lei, respectiv 5 lei, la termenul din 5 februarie 2009, obligația trebuind a fi îndeplinită pentru termenul din 9 martie 2009. La acel termen de judecată apelantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației respective și abia după ce au mai trecut două termene de judecată a formulat o cerere de scutire de la plata taxei de timbru invocând faptul că nu are posibilități materiale. Sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată era incidentă încă de la termenul de judecată din 9 martie 2009, termenul următor celui la care i s-a pus în vedere că are această obligație.
În contextul celor arătate, instanța nu poate analiza și admite o cerere de scutire de la plata taxei de timbru formulată după expirarea termenului la care trebuia făcută dovada achitării ei, mai precis după ce au trecut 4 termene de judecată de la data respectivă. Potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, îndeplinirea obligației de platăla termenul stabilit, în cazul dedus judecății acesta fiind 9 martie 2009, se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Motivul de anulare și incidența acestui text legal, conținând o normă imperativă, este prin urmare anterior datei la care apelantul a formulat cererea întemeiată pe prevederile OG nr. 51/2008, astfel că instanța va aplica această sancțiune.
Părțile prezente declară că nu are alte cereri de formulat.
Instanța închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în fond.
Apelantul-reclamant declară că nu renunță în mod expres la apelul formulat, dar lasă la aprecierea instanței soluționarea tuturor apelurilor.
Reprezentantul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantului și a se constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.3055/2005, prin încheierea căruia societatea a fost prejudiciată, întrucât nu a respectat prevederile contractuale, achitând doar o parte din suma stabilită.
Declară că apelantul-pârât are interes în susținerea apelului, deoarece în cazul în care dorește să formuleze recurs, va trebui să achite valoarea taxei de timbru.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2385 din 23 octombrie 2008, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților, SA și, acțiune prin care s-a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3055 din 26 septembrie 2005 având ca obiect teren și cabana, situată în M C, str. - - 14.nr. identificat în CF nr. 585 - CN - M C, nr. cadastral 926.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a stabilit că vânzarea s-a făcut în baza deciziei administratorului și că nu s-a dovedit care dintre condițiile esențiale ale actului juridic atacat nu a fost respectat, nedovedindu-se nici faptul că administratorul și-ar fi depășit atribuțiile conferite, acest din urmă motiv nefiind oricum de natură să afecteze actul juridic încheiat, cu nulitate absolută.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e către reclamantul, de către SA și de către.
Apelantul reclamant a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 3055 din 26 septembrie 2005, motivând că administratorul societății nu a avut acordul scris al Adunării Generale a Acționarilor și că a dispus printr-o decizie luată individual vânzarea imobilului, depășindu-și astfel atribuțiile ce i-au fost conferite în calitatea sa de administrator, atât prin actul constitutiv cât și prin Legea nr. 31/1990 republicată.
S-a precizat că, imobilul care a făcut obiectul tranzacției se află în circumscripția Judecătoriei Miercurea Ciuc, astfel că perfectarea contractului nu se putea face decât de către unul dintre notarii cu sediul în M C, or, în cauză, autentificarea s-a făcut de către un notar din S-au invocat astfel prevederile art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 36/1995.
De asemenea, s-a învederat că, nu există nici un fundament pentru a se susține că valoarea celor două imobile vizate de decizia nr. 1 din 26 septembrie 2005 emisă de administratorul, nu ar depăși 50% din valoarea capitalului social al firmei iar decizia astfel întocmită, a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, situație în care notarul ar fi trebuit să refuze autentificarea. În plus, în decizie s-a dispus vânzarea numai a construcțiilor nominalizate, și cabana, în timp ce în contract înstrăinarea privește atât construcția cât și suprafața de teren de 10258 mp.
S-a subliniat de către apelant și că mențiunea din contract, esențială pentru expirarea consimțământului vânzătorului, în sensul că s-au respectat art. 143 din Legea nr. 31/1990 și valoarea imobilului nu depășește 50% din valoarea activelor societății, nu a avut la bază nici un act contabil, singurul act care a stat la baza consimțământului fiind decizia nr. 1/2005 emisă doar de administrator, neînsoțită de acte contabile din care să rezulte îndeplinirea condiției prevăzute de lege. De asemenea, s-a învederat faptul că notarul nu a observat existența a două instituții juridice total diferite, deoarece una este valoarea activelor unei societăți și alta este valoarea capitalului societății. S-a precizat astfel că valoarea cabanei împreună cu terenul de 10258 mp este apreciată la 535.380 lei fără TVA, în timp ce capitalul social al SA este de 627.950 lei, raportare din care se observă cu claritate că este depășită cu mult Ja valorii capitalului social.
Apelantul a subliniat că lipsa acordului scris al Adunării Generale a Acționarilor pentru vânzarea imobilului, dispusă printr-o decizie luată individual de administratorul societății vânzătoare, conduce la lipsa consimțământului necesa r încheierii unui astfel de contract, condiție esențială pentru validitatea unei convenții, prevăzută de art. 948 pct. 2 Cod civil.
S-a mai adăugat că, potrivit art. 70 din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății iar vânzarea atacată nu corespunde în nici un fel obiectului de activitate, dimpotrivă, fiind în dauna societății și acționarilor.
Apelantul, care a formulat apelul atât în numele SA MCc ât și în nume propriu, a depus la dosar motivele de apel, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. A făcut precizarea că deși are calitate de pârât în cauză, acțiunea reclamantului este întemeiată deoarece Tribunalul Harghita nu a analizat sub toate aspectele cauza dedusă judecății. A precizat că notarul, având sediul în localitatea G, nu avea competență teritorială pentru a încheia contractul, conform prevederilor Legii nr. 36/1995 modificată și, mai mult decât atât, avea obligația să verifice existența tuturor actelor necesare încheierii unui asemenea act.
Apelantul a mai făcut precizarea că nu s-a îndeplinit de către cumpărător obligația de plată a prețului și cumpărătorul nici nu s-a prezentat în fața instanței, nu a depus vreun înscris, neapărându-se.
Apelanta SA a depus la dosarul cauzei o serie de precizări în care a arătat că prețul contractului a cărui anulare se cere nu a fost achitat în totalitate nici până în prezent, fiind astfel evident că nu s-au îndeplinit obligațiile contractuale.
În ceea ce privește apelul reclamantului, care are calitate de acționar al SA, deținând un număr de 86017 acțiuni din cele 363.925 ale firmei, potrivit listingului comunicat de ORC de pe lângă Tribunalul Harghita (filele28-33 dosar) instanța constată că acesta este fondat prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de caracterul devolutiv al acestei căi de atac.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3055 din 26 septembrie 2005 fost încheiat între SA M C, reprezentată prin administratorul, în baza Deciziei nr. 1 din 26 septembrie 2005, în calitate de vânzătoare și, în calitate de cumpărător.
Obiectul contractului este teren și cabana, situate în M C, înscrise în CF nr. 585 - CN - M C, iar prețul de vânzare s-a stabilit la suma de 535.380 lei fără TVA. În contract s-a consemnat că se respectă prevederile art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorul unic având dreptul de a înstrăina imobilul, întrucât valoarea lui nu depășește Ja din valoarea contabilă a activelor societății.
În primul rând, consimțământul la încheierea contractului autentificat a fost viciat, contrar concluziei la care a ajuns prima instanță fără o motivare adecvată, deoarece persoana care a semnat contract în calitate de reprezentant al societății comerciale vânzătoare, este pârâtul care, îndeplinea funcția de administrator, notarul mulțumindu-se cu dovada calității de reprezentant și împuternicit să înstrăineze imobilul, constând în Decizia nr. 1 din 26 septembrie 2005. Aceea decizie aflată la fila 32 dosar, este emisă la data încheierii contractului de către administratorul unic care și dispune vânzarea a două imobile, stabilind și prețul de vânzare precum și persoana celei căreia urmează să înstrăineze imobilul din litigiu. În cuprinsul acestei decizii este vorba despre, fără nicio referire și la terenul aferent iar prețul stipulat în decizie pentru imobilul construcție, este același cu cel din contract, fără TVA, cu diferența că de această dată în preț este inclusă și valoarea terenului aferent în suprafață de 102582, aspect ce rezultă și din factura fiscală de la fila 67 dosar fond. La dosar nu există nicio dovadă din care să rezulte că administratorul a fost împuternicit de adunarea generală a acționarilor să vândă imobilul construcție și teren, sau că, față de valoarea acestuia și de valoarea contabilă a activelor societății, administratorul putea să încheie contractul fără mandatul expres al Adunării Generale a Acționarilor, fără să-și depășească atribuțiile de administrator. Pentru a se putea însera clauza potrivit căreia administratorul unic al societății are dreptul de a înstrăina imobilul deoarece valoarea lui nu depășește J din valoarea contabilă a activelor societății, la baza încheierii contractului trebuia să stea nu decizia pe care administratorul și-a dat-o și a dispus vânzarea, ci acte contabile din care să rezulte valoarea contabilă a activelor societății, la care să se poată raporta valoarea reală a imobilului ce se dorește a fi înstrăinat. Un asemenea act nu există la dosar, pârâții nu s-au apărat sub nicio formă și în plus, în cuprinsul deciziei administratorul face precizarea că imobilele nu depășesc 50% dinvaloarea capitalului social. Inadvertența a trecut neobservată cu ocazia perfectării contractului în fața notarului. Deși instanța de fond, prin adresa aflată la fila 25, cerut biroului notarial unde s-a autentificat contractul care face obiectul litigiului, să depună la dosar decizia nr. 1/2005, nu a stăruit suficient în aflarea adevărului și a considerat, fără a avea suficiente dovezi în acest sens, că nu se dovedește care condiția esențială a actului juridic a fost încălcată și că nu se dovedește faptul că administratorul și-a depășit atribuțiile dar că, acest motiv oricum nu este de nulitate absolută.
Raționamentul juridic al instanței de fond este greșit, deoarece de faptul că administratorul putea, în limita atribuțiilor conferite de lege și statut, să înstrăineze imobilul fără aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, sau dimpotrivă, avea nevoie de această aprobare, depinde însăși validitatea consimțământului persoanei juridice la data autentificării. Decizia nr. 1/2005 nu constituie o probă certă, elocventă care să dovedească existența acestui consimțământ în condițiile legii, în lipsa documentelor contabile din care să rezulte fără echivoc faptul că la acea dată era respectată condiția impusă de lege raportată la valoarea contabilă a activelor societății.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 36/1995 republicată, notarul public trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului, iar în încheierea notarială trebuie să cuprindă, printre altele, și arătarea îndeplinirii condițiilor de fond și formă ale actului notarial întocmit, în raport de natura acelui act.
Fiind vorba de un act juridic de înstrăinare a imobilului aflat în proprietatea unei societăți comerciale pe acțiuni, una dintre condițiile de fond era și consimțământul persoanei juridice iar dacă administratorul a susținut că îndeplinește condițiile legale pentru a perfecta contractul, la baza autentificării trebuie să existe și să fie consemnat în încheierea de autentificare și dovada îndeplinirii condiției respective, consemnată de altfel în contract și anume, respectarea art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicată în forma în vigoare la acea dată.
În încheierea de autentificare, se face referire la prezența administratorului, în numele societății SA M C,în baza Deciziei nr. 1 din 26 septembrie 2005.Este evident că această decizie este singurul act care a stat la baza verificării legalității consimțământului firmei la înstrăinarea unui imobil, element insuficient pentru existența acestei condiții esențiale de validitate.
Se verifică, de asemenea, faptul că perfectarea contractului privind înstrăinarea unui imobil aflat pe raza municipiului MCs -a făcut la un notarial aflat pe raza de competență arondat Judecătoriei Gheorgheni, fiind astfel încălcate și normele de competență teritorială prevăzute de art. 15 din Legea nr. 35/2006 republicată.
Apelantul pârât care este tocmai administratorul care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare atacat, susține că notarul nu avea competența teritorială să încheie contractul și că avea obligația să verifice existența tuturor actelor necesare încheierii unui asemenea contract, mai ales că este vorba despre o societate comercială pe acțiuni. Chiar dacă acest apelant pârât își invocă și propria culpă, confirmă faptul că, practic nu a existat consimțământul persoanei juridice la încheierea actului de înstrăinare.
Cumpărătorul imobilului, pârâtul nu a formulat nicio cerere în apărare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Pentru considerentele arătate, ținând cont și de faptul că interesele societății apelante ale cărei apel practic nu a fost motivat, dar fiind evident din probele administrate, inclusiv în fața instanței de fond că, apelul acționarului reclamant susține și interesele societății apelante, văzând și prevederile art. 29 Cod procedură civilă, va admite atât apelul reclamantului cât și al SA, va schimba în tot hotărârea atacată și va admite acțiunea reclamantului, constatând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3055 din 26 septembrie 2005.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții și vor fi obligați să plătească reclamantului apelant cheltuieli de judecată în cuantum de 4295 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, precum și de pârâta SA, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2385 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Anulează ca insuficient timbrat apelul formulat de pârâtul .
Schimbă hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul și constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificare sub nr. 3055 din 26 septembrie 2005 - Notar Public - G, încheiat între SA M C și.
Obligă pârâții și să plătească apelantului reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 4.295 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
judecător delegat,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond: Sz.
-4.09.2009-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DIN DECIZIA nr. 52/
Pentru motivele care se vor arăta în cuprinsul deciziei:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul (CNP -, născut la 12.06.1965, în G, județul H), cu domiciliul în M C- județul H, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași,- Județul A, precum și de pârâta SC SA M C, cu sediul în M C- județul H, împotriva sentinței civile nr.2385/23.oct.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Anulează ca insuficient timbrat apelul formulat de pârâtul, cu domiciliul în - județul
Schimba hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea formulată și precizată de reclamantul și constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3055/26.09.2005 - Biroul Notar Public -G, încheiat între SC SA M C și.
Obligă pârâții, cu sediul în - județul H și, cu domiciliul în -F sat județul B, să plătească apelantului reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 4295 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2009.
ss.
ss.
GREFIER
Pentru conformitate,
- s-a anulat chitanța nr.-/17.06.2009 în sumă de 1,00 leu și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
