Anulare hotarare aga Spete. Decizia 548/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2270/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.548
Ședința publică de la 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
GREFIER - -
******************************
Pe rol pronunțarea apelului formulat de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței comerciale nr.7989/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă VALORI IMOBILIARE SA și intimata pârâtă - SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 27.11.2009, apoi la 04.12.2009 și apoi la 11.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială la data de 07.01.2005 sub nr.112/2005 (nr.unic -), reclamanții Valori Mobiliare SA, și au chemat în judecată pe pârâta - SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună: anularea Hotărârii nr.3 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 16.11.2004 și a hotărârii nr.2 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din 16.11.2004, respectiv se mandateze Consiliul de Administrație al - SA să întocmească și să semneze proiectul de divizare al - SA și să îl depună spre publicare în Monitorul Oficial al României, partea IV-a în conformitate cu dispozițiile art.236 și 237 din Legea nr.3/1990; să se aprobe declanșarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor și; la daune morale in valoare de 1 (un) leu pentru prejudiciul de imagine adus celor doi administratori precum și pentru faptul că nu au reușit să probeze paguba de - lei pe care au susținut-o în hotărâre, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții arată că sunt acționari ai -, dovedind calitatea lor procesuală cu extrasele emise de Registrul Independent al Acționarilor SA și că Hotărârea nr.3 adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din 16.11.2004 este dată cu încălcarea prevederilor Legii nr.31/1990, a Statului societății și a Hotărârilor instanțelor de judecată; până în prezent - SA a luat două hotărâri cu privire la divizarea societății: Adunarea Generală Ordinară din 25.05.2004 care a hotărât elaborarea unui raport de evaluare a societății in vederea divizării acesteia. Hotărârea a fost suspendată de instanța de judecată, situație ce nu permite întocmirea unui nou proiect de divizare și Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor din data de 30.06.2004, care a hotărât întocmirea unui proiect de divizare.
Instanța de judecată a hotărât anularea acesteia, în sentința comercială nr.l0473/9.09.2004 rămânând definitivă și irevocabilă, iar hotărârea nr.3/16.11.2004 a nu poate fi adusă la îndeplinire fără a se elabora un nou raport de evaluare, având în vedere că primul este suspendat de instanța de judecată și în același timp este contestat de Fondul de Investiții și societățile sale.
Declanșarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor și este ilegală și abuzivă.
La data de 23.01.2009, reclamanta - VALORI MOBILIARE SA a arătat ca renunța la judecata cererii formulate împotriva paratei - SA, iar cu privire la anularea Hotărârii nr.3 din data de 16.11.2004, prin care a fost mandatat Consiliul de Administrație al - SA să întocmească si sa semneze proiectul de divizare al - SA si sa îl depună spre publicare Monitorului Oficial, s-a reținut faptul ca prin Hotărârea nr.3 a - SA din data de 17.05.2005 a fost revocata aceasta hotărâre.
Prin sentința comercială nr. 7989 din 25.05.2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a luat act de renunțarea la judecata cauzei formulată de reclamanta VALORI IMOBILIARE SA, în contradictoriu cu pârâta - SA, a respins petitul 1 referitor la anularea Hotărârii nr.3, în cauză privind pe reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta - SA, ca rămasă fără obiect și a respins petitul 2 referitor la anularea Hotărârii AGA nr.2 ca neîntemeiată.
Referitor la Hotărârea AGA nr.2 din data de 16.11.2004 prin care s-a aprobat declanșarea acțiunii în răspundere împotriva administratorilor si, tribunalul a constatat următoarele:
Așa cum s-a reținut în mod irevocabil si de către Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr.3420/07.11.2006, anularea unei hotărâri a Adunării Generale a Acționarilor poate fi dispusa numai pentru motive de legalitate privind convocarea si adoptarea hotărârii, potrivit dispozițiilor imperative, nu si pentru motive de oportunitate sau când contravine actului constitutiv al societății respective.
În lipsa unor dovezi concludente privind nerespectarea condițiilor legale de convocare sau de adoptare a hotărârii, instanța a apreciat că nu se poate pronunța cu privire la anularea acestei hotărârii în condițiile art. 132 din Legea nr.31/1990
Totodată s-a reținut că acțiunea în răspundere împotriva administratorilor este o acțiune sociala de competența adunării generale care va decide cu majoritatea prevăzută de disp. art.1l2 din legea nr.3l/l990, în condițiile art.l55, iar neexecutarea hotărârii în sensul neexercitării acțiunii în justiție nu este motiv de nulitate a hotărârii adunării
Împotriva sentinței - comerciale anterior menționată au declarat apel reclamanții și, arătând că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt dovezi privind nerespectarea condițiilor legale de adoptare a hotărârii AGA nr. 2 din 16.11.2004, prin care s-a aprobat declanșarea acțiunii în răspunderea administratorilor.
Astfel, apelanții au susținut faptul că și nu puteau să voteze în mod legal, deoarece au făcut parte din Consiliu de Administrație sub mandatul căruia au fost efectuate operațiunile, prin care se pretinde că s-a adus un prejudiciu societății, iar fără votul lor de 30% din capitalul social al societății nu se putea lua o hotărâre legală.
Pe de altă parte, au arătat că la data de 26.10.2004 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus începerea urmăririi penale împotriva persoanelor mai sus menționate, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de articolul 266 punctele 2 și 3 din Legea nr.31/1990, urmare a plângerii formulate de, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al - SA, astfel că hotărârea AGA a avut în scop răzbunător.
Au mai arătat apelanții, că hotărârea de declanșare a acțiunii în răspunderea administratorilor este nelegală, deoarece ea nu a fost inclusă pe ordinea de zi din convocatorul ședinței, conform articolului 117 din Legea nr.31/1990 și că, în mod nelegal a fost condusă de, vicepreședintele adunării putând conduce doar în absența președintelui.
O altă susținere a apelantei a vizat faptul că măsura declanșării acțiunii în răspunderea administratorilor, a avut o cauză falsă, întrucât nu s-a urmărit repararea vreunui pretins prejudiciu, ci îndepărtarea acestora din funcția de administratori ai societății și că, greșit a reținut prima instanță că neexercitarea unei acțiuni în justiție nu este motiv de nulitate a hotărârii, întrucât dispozițiile articolului 137 punctul 4 din Legea nr.31/1990 prevăd că în caz de revocare fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata de daune - interese.
Pe de altă parte, apelanții au arătat că până în prezent nu s-a inițiat vreo măsură, urmare a hotărârii a cărei anulare o solicită, ceea ce confirmă faptul că motivele invocate în vederea adoptării ei nu au fost reale.
Intimata - SA a formulat la data de 20.11.2009 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că existența sau inexistența unui caz de răspundere nu este la fel o chestiune de nelegalitate sau de încălcare a statutului și că instanța care judecă legalitatea hotărârii nu poate aprecia asupra oportunității.
A mai arătat intimata că nici solidaritatea pasivă a administratorilor nu poate constitui un motiv de anulare a hotărârii adunării generale a acționarilor.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, având în vedere următoarele considerente:
Apelanții nu invocă prin motivele de apel critici aduse sentinței, ci reiterează motivele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată astfel cum, a fost precizată, astfel că susținerile acestora vor fi analizate, considerându-se că sunt critici legate de interpretarea diferită a dispozițiilor legale, dată de prima instanță, în raport de interpretarea propusă de apelanții - reclamanți.
Astfel, cu privire la aspectul interesului pe care-l aveau acționarii și în exercitarea votului în problema atragerii răspunderii administratorilor, Curtea apreciază că sunt nefondate susținerile apelanților deoarece nu există o dispoziție legală care îi autorizează să invoce nulitatea absolută a hotărârii din acest motiv.
De altfel, apelanții nu arată care anume dispoziție legală ar fi fost încălcată prin hotărârea AGA referitoare la această dispoziție, ceea ce conduce odată în plus la aprecierea ca nefondată a acestei critici.
Dispozițiile articolului 127 din Legea nr.31/1990 (în forma în vigoare la data întrunirii adunări generale) prevedeau faptul că acționarul care, având un înțeles contrar aceluia al societății într-o anumită operațiune, trebuie să se abținută de la deliberările privind acea operațiune, în caz contrarrăspunzând de daunele produse societății,dacă fără votul său nu s-ar fi format majoritatea necesară.
Această răspundere are natură civilă delictuală, acționarul nefiind într-un raport contractual cu societatea în legătură cu modul în care își exercită drepturile și obligațiile de acționar.
Pe de altă parte nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia aceștia nu puteau participa la vot întrucât răspunderea administratorilor este solidară, deoarece prezumția de solidaritate a administratorilor, instituită de dispozițiile articolului 148 din Legea nr.31/1990 nu împiedică urmărirea de către societatea prejudiciată a unora dintre ei, considerați responsabili de producerea prejudiciului.
Aceasta deoarece, potrivit dispozițiilor articolului 1042 Cod civil, creditorul unei obligații solidare se poate adresa la acela care va voi dintre debitori, fără ca debitorul să poată opune beneficiului de diviziune.
În ce privește susținerile referitoare la nelegalitatea hotărârii întrucât hotărârea de declanșare a acțiunii în răspunderea administratorilor nu a fost inclusă pe ordinea de zi din convocatorul ședinței contrar dispozițiilor articolului 117 din Legea nr.31/1990, acestea sunt de asemenea nefondate, întrucât articolul 155 din Legea nr.31/1990 (în forma în vigoare la data adunării generale) prevedeau faptul că hotărârea privind acțiunea în răspunderea - administratorilor va putea fi luată chiar dacă problema răspunderii acestora nu figurează în ordinea de zi.
Dispoziția din această normă constituie o derogare de la articolul 117 alineat 2 întrucât are ca scop facilitarea acțiunii în răspundere, deoarece includerea pe ordinea de zi a unei astfel de probleme în mod firesc ar fi omisă de către administratori, aceștia fiind, de regulă, cei care întocmesc ordinea de zi a adunării generale.
este și susținerea apelanților privind nelegalitatea hotărârii, întrucât adunarea generală a fost condusă de vicepreședintele consiliului de administrație în condițiile în care și președintele acesteia era prezent la adunare.
Aceasta deoarece, dispozițiile articolului 129 din Legea nr.31/1990 instituie faptul că ședința adunării se va deschide de către președinte sau de acela care îi ține locul fără a statua că această înlocuire este permisă doar în cazul absenței președintelui de la adunarea generală.
Curtea consideră că adunarea generală poate fi prezidată de orice acționar ales de către adunare, deoarece adunarea generală este organul suprem de conducere a societății, care are dreptul de a-și alege președintele de ședință, neputând fi obligată să accepte conducerea ședinței de către administrator/director organ subordonat adunării generale.
După efectuarea verificării privind valabilitatea constituirii adunării generale, care se face cu ocaziadeschideriiședinței de către președintele consiliului de administrație sau al directoratului, adunarea generală poate funcționa în mod valabil, ceea ce îi permite să aleagă și președintele de ședință.
În acest fel s-a procedat și cu ocazia adunării generale în raport de a cărei hotărâre s-a solicitat anularea de către apelanții - reclamanți, această împrejurare rezultând din procesul verbal încheiat la 16.11.2004 (filele 25-26 dosar fond).
Celelalte aspecte invocate de apelanți drept cauze de nulitate a hotărârii privesc motive de oportunitate, ori dispozițiile articolului 132 alineat 2 din Legea nr.31/1990 prevăd că hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiție numai dacă sunt contrare legii sau actului constitutiv.
Cum instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale la situația de fapt, Curtea apreciază că hotărârea acesteia nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, de aceea apelul urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile articolului 295 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți și, ambii domiciliați în B, str. -. -, nr. 23,. 2.. 1,. 3,. 12 sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.7989/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă VALORI IMOBILIARE SA, cu sediul în B,-, -C,. 2,. 8,. 63 sector 4 și intimata pârâtă - SA, cu sediul B, B- -, nr. 29-33 sector 3.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Georgeta Guranda
