Anulare hotarare aga Spete. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57
Ședința publică din 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, apelul declarat de reclamanții s și împotriva sentinței civile nr. 50/ din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Transport Auto Marfă T având ca obiect anulare hotărâre adunare generală a acționarilor.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta intimată avocat, lipsă fiind reclamanții apelanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, reprezentanta societății intimate depune originalul chitanței de plată a onorariului de avocat, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită, în principal, respingerea apelului ca tardiv, iar în subsidiar ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, potrivit motivelor detaliate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 50/ din 7 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, admițând, totodată, în parte cererea formulată de reclamantul s în contradictoriu cu pârâta Transport Auto Marfă T, dispunând, în consecință, anularea hotărârii adunării generale a acționarilor nr. 2 din 26 martie 2008, respingând în rest acțiunea și compensând cheltuielile de judecată avansate de părți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții s și au solicitat, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, anularea hotărârilor adunării generale ordinare a acționarilor Transport Auto Marfă T nr.1/25.03.2008 și nr. 2/26.03.2008, cu motivarea că aceste hotărâri nu reflectă voința societarilor, fiind luate în mod abuziv împotriva interesului persoanei juridice și în scopul unor interese proprii ale actualului administrator care dorește să-și perpetueze poziția reprezentativă.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care nu este acționar în cadrul societății.
Din probele administrate în cauză tribunalul a reținut că potrivit art.132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv poate fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea IV, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței. Conform textului citat, o primă condiție impusă pentru atacarea în justiție a unei hotărâri este aceea ca reclamantul să aibă calitatea de acționar al societății comerciale care a convocat adunarea generală.
În speță, reclamanta nu are calitatea de acționar al Transport Auto Marfă T, așa cum pretinde legea, iar invocarea calității sale de asociat al unei societăți cu răspundere limitată care este, la rândul său, acționar al pârâtei nu are relevanță juridică, întrucât calitatea de acționar o are persoana juridică și nu reclamanta ca persoană fizică.
În ceea ce privește fondul cauzei, celălalt reclamant a solicitat anularea hotărârii nr. 1/25.03.2008 cu motivarea că aceasta a fost luată în mod abuziv și împotriva intereselor societății, fără a preciza și a dovedi care anume interese au fost afectate. De altfel, se invocă în mod concret un singur aspect care îl nemulțumește pe reclamant, acela al alegerii în continuare în funcția de administrator a d-lui.. De asemenea, se contestă legalitatea calității de administrator a acestei persoane atât în, cât și în societatea pârâtă, reclamanții invocându-și practic propria culpă întrucât respectiva alegere li se datorează, exprimându-și în acest sens votul favorabil. Această dublă calitate nu este de natură a duce la constatarea vreunui conflict de interese ci, dimpotrivă, interesele sunt comune în ceea ce privește societatea cu răspundere limitată, care de fapt, este acționar al societății pe acțiuni, neexistând niciun motiv ca între acționari și persoana juridică să există interese contrare.
Critica adusă convocării adunării generale referitoare la conținutul convocatorului este neîntemeiată față de dispozițiile art. 117 pct. 6 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora convocarea trebuie să cuprindă locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, condiții care sunt întrutotul respectate, așa cum rezultă din actele depuse la dosar. Conform aceluiași text legal, în cazul în care pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor nu există obligația desemnării și menționării numelui acestora. Chiar dacă în convocator nu se face mențiunea pe ordinea de zi a numirii administratorilor nu era exclusă discutarea acestui aspect, el putând fi cuprins la capitolul "diverse", existent în convocator. Nepublicarea hotărârii în Monitorul Oficial nu atrage nulitatea dat fiind faptul că dispozițiile legale privind o asemenea obligație nu au caracter imperativ, iar nepublicarea nu este sancționată de legiuitor.
În ceea ce privește petitul 2 al cererii de chemare în judecată - constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 2/26.03.2008 - prima instanță a constatat că însăși pârâta recunoaște neîndeplinirea condițiilor legale în care s-a ținut această adunare generală, precizând că hotărârea a adoptat doar o numire provizorie în consiliul de administrație "până la convocarea în condiții legale a unei noi ", astfel că acest capăt de cerere a fost admis, acțiunea fiind respinsă în rest.
Împotriva sentinței civile de mai sus au declarat apel reclamanții s și, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul anulării hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor nr. 1 din 25 martie 2008, precum și constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor nr. 2 din 26 martie 2008, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, modificată, cu cheltuieli de judecată, considerând că sentința este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, fiind superficial motivată, tribunalul nearătând în totalitate motivele pe care se sprijină.
Instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit conflictul de interese invocat, iar faptul ca dl. întrunește cumulativ calitatea de administrator în ambele societăți implicate, Transport Auto Marfa T și B, nu este de natură a crea un conflict de interese care să justifice anularea hotărârii nr. 1/25.03.2008. Tribunalul nu se bazează pe starea de fapt invocată, arătând că este culpa petenților că au consimțit în trecut ca funcția de administrator în cele două societăți să fie deținută de aceeași persoană. Dar din analiza motivelor de fapt și de drept invocate se poate observa că s-a consimțit doar față de administrarea societății cu răspundere limitată, după care această persoană juridică, fiind acționarul majoritar (deținând peste 80% din acțiunile intimatei), orice decizie luată în cadrul societății pe acțiuni a fost la îndemna administratorului primei societăți, care a refuzat să adopte o hotărâre comună față de problemele societății pe acțiuni, votând după bunul plac. Este evident că o astfel de situație prejudiciază reclamanții care au învestit egal cu dl.. De asemenea, este clar că se urmăresc doar interese personale de vreme ce asociatul și administratorul nu se prezintă în cadrul adunărilor generale ale societății cu răspundere limitată pentru a se forma voința socială reală față de poziția acționarului majoritar în societatea pe acțiuni. Acesta, în calitate de administrator, poate desemna persoane împuternicite, dar o asemenea prerogativă nu se confundă cu a vota după bunul plac împotriva voinței coasociaților, alegându-se și realegându-se în funcția de administrator și acordându-și un salar de 5.000 de euro lunar precum și împrumuturi personale, decontându-și toate cheltuielile și hotărând singur care proprietăți se vând și când persoana juridică trebuie dizolvată.
Starea de lucruri din cadrul societății, care este acționar majoritar al Transport Auto Marfa, are relevanță deosebită în cauză. Fiind acționar majoritar, practic această persoană juridică decide în cadrul adunărilor generale ale intimatei. Dar acționarul majoritar este o persoană juridică abstractă, care nu poate lua singură decizii, asociații, persoane fizice, direct interesate, din cadrul -ului trebuind să decidă. Prin urmare, în fapt, deciziile în cadrul intimatei se iau prin voința celor trei asociați ai -ului, care compun această societate ( - 50%; s -10% și - 40%). Aceștia vor numi, prin administrator, o persoană desemnată să reprezinte societatea cu răspundere limitată în cadrul adunărilor generale.
administratorului de-a desemna persoana împuternicită a reprezenta acționarul majoritar nu are nicio legătură cu voința asociațiilor față de hotărârile care urmează a fi adoptate, administratorul neputând impune interesul și voința sa personală celorlalți asociați. Într-adevăr, el poate numi persoana împuternicită, dar a hotărî împotriva voinței asociaților acționarului majoritar este un abuz de drept și de fapt.
În ceea ce privește solicitarea de a se anula hotărârea nr. 1 din 25.03.2008, apelanții au arătat că aceasta nu reflectă voința majorității societarilor. Întrucât hotărârile de modificare ale elementelor din statutul societății se adoptă în cadrul adunării generale, pentru a avea o hotărâre validă, aceeași regulă trebuia aplicată și pentru formarea voinței sociale în cadrul societății cu răspundere limitată. Prerogativele administratorului conferă acestuia puterea de a numi persoana care să reprezinte persoana juridică în fața societății intimate, dar această prerogativă nu trebuie confundată cu puterea de a vota singur, doar după bunul plac, propria voință, prin această persoană interpusă. În speță, pe baza votului societății, acționar majoritar s-a adoptat cine să administreze Transport Auto Marfa, dar dl. a votat în baza dorinței sale exclusive ca dumnealui însuși să continue să dețină funcția de administrator al intimatei, în pofida coasociaților care dețin împreuna J din societatea cu răspundere limitată, dar care deși au învestit egal nu pot să-și exercite votul sau să-și exprime voința.
În cadrul hotărârii atacate dl., în calitatea sa dublă de administrator al celor două societăți implicate, s-a ales pe sine, prin persoana împuternicită (tot de către el), în funcția de președinte al consiliului de administrație, perpetuând astfel, în interes propriu, influența și puterea oferită persoanei care deține funcția de administrator. Pentru alegerea noului președinte al consiliului de administrație al Transport Auto Marfa - - a fost cuantificat inclusiv votul persoanei fizice acționar, dl. (7,48%), care s-a ales "pe el însuși", pe lângă votul dat de prin reprezentant, vot care, în fapt, a însemnat voința unei singure persoane, a asociatului. Pe de altă parte, împuternicirea de reprezentare pe care dl. Gap rimit-o de la administratorul a fost depusă în ședința adunării generale, fără să fie depusă la secretariatul societății, la indemna acționarilor, cu 48 de ore înainte de ședință, iar sancțiunea prevăzută de lege este pierderea dreptului de vot - art. 125 alin. 3 din Legea nr. 31/1990. Propunerea pentru alegerea noului consiliu de administrație s-a făcut direct în ședința adunării generale din 25 martie 2008 fără ca persoanele propuse să fie consultate și fără ca propunerea să fie depusă la secretariat pentru a fi publică acționarilor mai înainte de adunarea propriu-zisă. Referitor la solicitarea de anulare a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor nr. 2 din 26 martie 2008, apelanții arată că aceasta este nulă absolut.
Intimata Transport Auto Marfă T, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (fila 12), prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond și cum corect aceasta a reținut, dubla calitate a domnului este determinată în primul rând de votul tuturor asociaților din cadrul C, deci inclusiv al reclamanților, care au optat de cel puțin 5 ani pentru această variantă. Apelanții deși susțin că există un conflict de interese, nu fac dovezi în acest sens, făcând simple afirmații, nereale și multiple speculații despre situații care s-ar putea ivi în viitor, dar care nu s-au ivit până în prezent, fiind evident faptul că administrarea acționarului majoritar precum și a societății intimate de către aceeași persoană nu poate duce decât la o mai bună gestionare a ambelor societăți.
Toate afirmațiile referitoare la modalitatea în care a fost adoptată hotărârea societății cu răspundere limitată, privitor la voința asociaților reclamanți care dețin 50% din părțile sociale, sunt irelevante în cauză, deoarece ceea ce este dedus judecății este anularea hotărârii intimatei, hotărârea primei societăți nefiind atacată și producându-și efectele indiferent de nemulțumirea reclamanților care, în calitate de deținători a 50% din părțile sociale, nu pot determina adoptarea hotărârilor în cadrul Transport Auto Marfă Se mai susține încălcarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 31/1990, modificată, în sensul că dl. s-ar fi ales pe sine în compunerea consiliului de administrație, însă acest lucru nu este adevărat deoarece respectiva persoană a votat compunerea integrală a organului de conducere și nu pe sine.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 125 din lege intimata a învederat faptul că nici această afirmație nu este întemeiată deoarece procura autentificată cu nr. 836/21.03.2008 la. și Asociații din Baf ost înregistrată la societate în registrului special al comisiei de cenzori (conform art. 165) la data de 22 martie 2008, cu ocazia întocmirii procesului-verbal în urma verificărilor efectuate de această comisie asupra actelor contabile și a situațiilor ce urmau să fie prezentate spre aprobare adunării generale din 25 septembrie 2008.
Instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 117 din același act normativ cu privire la cuprinsul convocatorului, arătând că în situația în care pe ordinea de zi există și numirea administratorilor nu este necesară desemnarea și menționarea numelui acestora în convocator. De asemenea, s-a reținut în mod just că nu a fost încălcată legea nici în ceea ce privește publicarea hotărârii în termenul de 15 zile, întrucât dispozițiile legale în materie nu au caracter imperativ, singura sancțiune fiind eventual inopozabilitatea față de terți.
Examinând apelul declarat de reclamanții s și împotriva sentinței civile nr. 50/ din 7 noiembrie 2008 Tribunalului Timiș, în temeiul art. 295 din Codul d e procedură civilă, prin prisma excepției de tardivitate ridicată din oficiu de către instanță la termenul din 17 februarie 2009, Curtea constată că acesta este tardiv introdus, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 50/ din 7 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, admițând, totodată, în parte cererea formulată de reclamantul s în contradictoriu cu pârâta Transport Auto Marfă T având ca obiect anularea hotărârii adunării generale a acționarilor, dispunând anularea hotărârii nr. 2 din 26 martie 2008, respingând în rest acțiunea introductivă.
Considerând că hotărârea primei instanțe este parțial netemeinică și nelegală, aceasta a fost atacată de reclamanți, care au solicitat schimbarea ei în parte în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost ea promovată.
În conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială, cu excepția celor al căror obiect au valoare de până la 100.000 lei inclusiv, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Potrivit art. 282 și 2821din același cod, otărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, acțiunile posesorii, precum și cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii și în alte cazuri prevăzute de lege.
Nu în ultimul rând, art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, statuează că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, cererea putând fi formulată de orice persoană interesată. Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat, iar dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de administrație societatea va fi reprezentată în justiție de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant, pe când dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiție de către consiliul de supraveghere. Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de la data publicării ea fiind opozabilă tuturor acționarilor.
Față de textele legale mai sus citate este fără putință de tăgadă că, potrivit legii, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinței tribunalului prin care a fost soluționată o cerere având ca obiect anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor unei societăți comerciale este apelul, iar în conformitate cu art. 284 din Codul d e procedură civilă ermenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, ceea ce nu este cazul în speță.
Este de menționat că, potrivit celor înscrise în art. 103 din același cod, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că hotărârea instanței de fond, ce a fost pronunțată în data de 7 noiembrie 2008, fost comunicată reclamanților la 24 noiembrie 2008 (filele 81 și 82 dosar de fond), ceea ce înseamnă că termenul până la care aceștia puteau formula apel s-a împlinit la 10 decembrie 2008, nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii tribunalului pentru declararea căii de atac atrăgând decăderea din dreptul de a mai fi analizate de către instanța de control judiciar criticile aduse sentinței atacate.
Cum reclamanții au depus cererea lor de apel la un oficiu poștal abia în data de 22 decembrie 2008, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 din Codul d e procedură civilă, calea de atac promovată de aceste părți este tardivă, urmând să fie respinsă ca atare, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie, fiind lipsită de relevanță juridică împrejurare, reală de altfel, că în dispozitivul hotărârii tribunalului a fost menționat faptul că sentința este supusă recursului în termen de 30 de zile de la comunicare, întrucât calea de atac este dată de lege și nu de judecător.
Totodată, constatând culpa procesuală a apelanților, la solicitarea intimatei Transport Auto Marfă T, văzând și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga reclamanții apelanți la plata sumei de 1.500 lei către societatea intimată cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial potrivit chitanței nr. 0082/17.02.2009 eliberată de Cabinetul Individual av. din Baroul Timiș (fila 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții s și, ambii cu domiciliul procedural ales în loc. T,-,. 4, jud. T, la Cabinet de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 50/ din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Transport Auto Marfă, cu sediul în loc. T,-, jud. T, având ca obiect anulare hotărâre adunare generală a acționarilor.
Obligă apelanții la plata către intimată a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /01.04.2009
Dact. /03.04.2009 - 4 ex.
Emis 3 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
