Anulare hotarare aga Spete. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 59/
Ședința publică din 18 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de intervenienții 2001, J-, CUI RO -, cu sediul în A,- A,. 711,.A,. 2, județul T, J-, CUI RO -, cu sediul în A, str. -,.905,.C,.2,.35, județul T, AUTO COM, J-, CUI RO -, cu sediul în A, str. -.-, - parter, județul T, J-, CUI RO -, cu sediul în A,-, județul T, J-, CUI RO -, cu sediul în A,- A,.711 A,.A,.2, județul T, și TRANS COM, J-, CUI RO -, cu sediul în comuna, județul T, împotriva încheierii din 15.07.2007, a încheierii din 15.08.2007, a încheierii din 21.09.2007 și a sentinței comerciale nr.119/C/03.10.2007 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțate în dosarul nr-, a apelurilor formulate de intervenienții, J-, CUI -, cu sediul în A, str. av., nr.87, județul T, cu sediul în A,-, județul, împotriva sentinței comerciale nr.119/C/03.10.2007 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțate în dosarul nr- și a apelurilor formulate de intervenienții, J-, CUI R -, cu sediul în A, str. B,.714,.D,.1,.3, județul T, DRUM, J-, CUI R -, cu sediul în A,- B, județul T, împotriva încheierii din 15.07.2007, a încheierii din 21.09.2007 și a sentinței comerciale nr.119/C/03.10.2007 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțate în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16.06.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 18.06.2008.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 15.06.2007, dată de Tribunalul Comercial Mureș, dos. nr- ( 173 - 175, vol. II), hotărâre atacată în prezentul dosar odată cu hotărârea dată pe fondul cauzei, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere promovate de reclamantul împotriva pârâților "" A, ", " & ", " 2001", " AUTOCOM", " ", " ", " ", "", " DRUM", "", " ", " TRANS COM", " &MAR" și intervenient
Astfel, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind acțiunea în anularea hotărârii a societății "" din 10.12.2004 de acțiunea comercială de drept comun îndreptată împotriva celor 24 de pârâți, utilizatori ai contractelor de leasing imobiliar deduse judecății, motivând că pentru prima acțiune legiuitorul a prevăzut anumite forme speciale, respectiv cele prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990 rep. impunându-se cu necesitate despărțirea lor conform art. 165 Cod procedură civilă.
În ce privește cererea de intervenție principală formulată de prima instanță constată, în primul rând, că aceasta a formulat cerere de intervenție principală la Tribunalul Teleorman, înainte de a se dispune strămutarea cauzei, și că chiar dacă această instanță nu s-a precizat expres asupra admiterii în principiu, aceasta a dat de înțeles, lucru ce rezultă din actele procesuale și de procedură efectuate, că Tribunalul Teleormans -a considerat învestită și cu judecata acestei cereri ( 175, vol. II Trib. Comercial Mureș ).
II. Prin încheierea de ședință din 15.08.2007, dată în același dosar ( 412 -414, vol. II), încheiere de asemenea atacată odată cu hotărârea dată pe fondul cauzei, instanța a dispus respingerea cererilor de intervenție în interes propriu promovate de "" A, "", " & ", " 2001", " AUTOCOM", " ", " DRUM", " TRANS COM", " "
De asemenea, a încuviințat cererile de intervenție formulate în interesul "" promovate de " AUTO COM" A, "", " &", " 2001", " TRANS COM",. " ", " " și ""
În ce privește cererile de intervenție în interes propriu respinse, instanța de fond a reținut că entitățile procesuale în cauză nu au dovedit nici calitatea de acționar al pârâtei, nici cel al eventualului administrator, astfel că nu ar deține dreptul material sau procesual pentru formarea și înrâurirea voinței societății ""
Întrucât cererile de intervenție în interesul "" par a justifica un interes de consolidare a hotărârii criticată de reclamant, ca și un interes de menținere a raporturilor juridice născute în urma și prin efectul criticată, instanța a admis cererile de intervenții în interesul pârâtei mai sus-menționate.
III. Prin încheierea de ședință, dată în camera de consiliu din data de 21.09.2007, de aceeași instanță și în același dosar ( 13 - 17, vol. III), atacată, și aceasta, odată cu hotărârea dată pe fondul cauzei, instanța a încuviințat cererea de intervenție accesorie promovată de către intervenienta " " în favoarea pârâtei ""
A respins excepția privind necompetența teritorială a instanței.
În ce privește cererea de intervenție accesorie, pentru aceleași argumente ca cele prezentate pentru celelalte interveniente accesorii în încheierea din 15.08.2007, instanța a admis-
În legătură cu excepția necompetenței teritoriale, astfel cum a fost invocată de " ", care a argumentat că în urma disjungerii operate, pricina aflată pe rolul instanței este una nouă, iar decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a dispus strămutarea de la Tribunalul Teleorman la Tribunalul Comercial Mureș, nu privește această cauză, instanța de fond reține că decizia în cauză privește obiectul cauzei așa cum a fost el formulat în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman, iar toate actele îndeplinite de această din urmă instanță au fost câștigate cauzei, după cum se arată în decizia de strămutare.
Faptul că, adaugă instanța de fond, Tribunalul Teleorman nu a înțeles să dispună disjungerea cauzei, nu ar putea produce efecte contrare.
IV. Prin sentința comercială nr. 119/C/03.10.2007 ( 89 - 103, vol. III - hotărârea pe fond a cauzei), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul - acționar minoritar în contradictoriu cu pârâta ""
A respins, pe cale de consecință, cererile de intervenție în interesul pârâtei și în contra reclamantului, formulate de intervenienții " AUTO COM", "", " &", " 2001", " TRANS COM", " ", " DRUM", "", " " și " "
A constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale Ordinare (în realitate extraordinară) a acționarilor "" A cu nr. 1/10.12.2004.
A respins cererile accesorii promovate de intervenienții accesorii, menționați mai sus, privind solicitarea relativă la cheltuielile de judecată împotriva reclamantului.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate următoarele:
La data de 17.10.2006 reclamantul, în calitate de acționar, a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta "" A, dar și împotriva pârâților "", " & ", " 2001", " AUTOCOM", " ", " ", " ", "", " DRUM", "", " ", " TRANS COM", " ", "" și " &MAR", solicitând anularea unui număr de 24 de contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare încheiate de pârâta "" cu cele 15 societăți comerciale chemate de reclamant împreună cu aceasta.
Reclamantul motivează acest capăt de cerere prin aceea că pârâta principală a propus Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, pentru convocarea din 10.12.2004, o veritabilă vânzare a imobilelor aflate în patrimoniul societății prin cele 25 de contracte de leasing, fără a preconstitui documente în acest sens cu ocazia unei adunări generale ordinare a acționarilor și fără a îndeplini formele de publicitate ulterioare adoptării unei hotărâri de către societate. Totodată, prerogativa adoptării unei astfel de hotărâri ar aparține Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor. Ca atare, concluzionează reclamantul în acțiunea introductivă, nulitatea absolută a hotărârii atrage nulitatea celor 24 de contracte de leasing imobiliar.
În drept, reclamantul a invocat art. 241 din Legea nr. 297/2004 și art. 111, 113 și 131 din Legea nr. 31/1990 rep.
Pârâții, au formulat diferite excepții sau apărări de fond, după cum se arată pe larg în hotărârea atacată.
De asemenea, instanța de fond a circumscris pe larg desfășurarea procesuală, cu indicarea apărărilor făcute de părți, ca și în raport de cererile formulate de acestea.
În fapt, reține instanța de fond, anterior datei de 10.12.2004 pârâta "" deținea 25 de spații comerciale cu terenul aferent, situate în municipiul A pentru care pârâta a încheiat 25 de convenții de asociere în participațiune, pârâta principală participând la această asociere cu cele 25 de imobile, iar ceilalți asociați, părți în prezenta cauză, cu obligația de a achita lunar prețul asocierii, să dezvolte investiții constând în amenajarea și creșterea funcționalității respectivelor active imobiliare.
În luna noiembrie 2004 au fost demarate, de către pârâta principală, procedurile administrative, arată în continuare instanța de fond, pentru novarea acestor convenții în participație în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, iar în ședința din 01.11.2004 Consiliul de Administrație al pârâtei principale a fost aprobat raportul de evaluare al activelor celor 25 de imobile și s-a propus novarea contractelor de asociere în participațiune în contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare - cumpărare, scop în care a convocat pentru data de 10.12.2004 Procesul - verbal al nu a cuprins mențiuni privind constatarea îndeplinirii formalităților de convocare, acționarii prezenți și numărul acțiunilor deținute de aceștia.
Prima instanță reține ca un lucru necontestat faptul că nu a fost îndeplinită nicio formalitate de publicitate a convocării din 10.12.2004 și, cu toate astea, pârâta principală a procedat la încheierea celor 25 de contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare - cumpărare.
În ce privește publicitatea convocatorului, instanța de fond susține că sancțiunea este una relativă, în condițiile în care efectele opozabilității sunt doar față de terți, fapt pentru care instanța de fond a respins apărarea reclamantului.
De asemenea, instanța de fond a respins și altă apărare a reclamantului, legată de încălcarea specialității capacității de folosință a pârâtei principale, prin aceea că încheierea contractelor de leasing nu constituie o activitate comercială obișnuită, ci una ocazională, determinată de gestionarea cât mai profitabilă a patrimoniului.
Instanța de fond mai reține că reclamantul susține că hotărârea din 10.12.2004 este lovită de nulitate absolută întrucât nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 241 alin. 1 - 2 din Legea nr. 297/2004.
În fapt și în drept, instanța de fond argumentează că nu au fost respectate dispozițiile art. 146 din Legea nr. 31/1990 rep. în sensul în care ședința în care trebuia decisă novația la care face referire prima instanță trebuia hotărâtă în adunarea generală extraordinară a acționarilor. Totodată, mai reține că s-a omis consemnarea în procesul verbal al ședinței și a numărului acționarilor prezenți raportat la data de referință indicată în convocator, respectiv data de 03.12.2004. Rezultă, din probatoriu, că la ședință ar fi participat doar un singur acționar ce deținea la acea dată 53,67 din acțiuni, mai puțin de 75% cât era necesar pentru întrunirea cvorumului, deși potrivit art. 115 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 rep. prevede imperativ cvorumul de 75%. Ca atare, instanța a constatat nulitatea absolută a hotărârii a pârâtei principal din 10.12.2004.
Față de această hotărâre au declarat, în termen, apel pârâtele, cu excepția pârâtei principale "", și intervenientele.
Astfel, apelantele " 2001" ( 2), " " ( 9), " AUTO COM" ( 10), "" ( 11), "" ( 13), " DRUM" ( 22), " & " ( 30) și " TRANS COM" ( 31) au formulat apel în calitate de interveniente în interes propriu și, de asemenea, interveniente în interesul pârâtei principale "", împotriva încheierii din 15.06.2008 (apelantele "" și " DRUM" nu au declarat formal apel împotriva acestei încheieri), a încheierii din 15.08.2007, a încheierii din 21.09.2007, precum și împotriva sentinței comerciale nr. 119/C/03.10.2007.
Apelanta " " a formulat apel ( 3) împotriva sentinței comerciale nr. 119/C/2007 solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului privind anularea hotărârii din 10.12.2004 a "" și a cererii de intervenție a ca lipsite de interes și nefondate.
De asemenea, a declarat apel și " " ( 48) împotriva încheierii din 21.09.2007 și împotriva sentinței nr. 119/C/03.10.2007.
În motivele de apel, apelantele " 2001", " ", " AUTO COM", "", " & " și " TRANS COM", cu privire la încheierea din 15.06.2007 susțin că disjungerea celor două capete de cerere este netemeinică și nelegală în sensul în care, arată apelantele, în fapt prin cererea de precizare a acțiunii formulate la data de 18.12.2006 de către reclamantul - intimat, acesta și-a înlocuit acțiunea în anularea actului juridic cu o acțiune în constatarea nulității acesteia; în raport cu acest petit, arată apelantele, s-a pronunțat asupra cererii de strămutare a cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1335/23.03.2007. Or, pretind apelantele, la data de 15.06.2007 reclamantul - intimat și-a înlocuit acțiunea în anulare a unor acte juridice, acțiune în realizare, cu o acțiune în constatare, respectiv constatarea nulității absolute a actelor societare ce au stat la baza încheierii contractelor de leasing imobiliar și constatarea nulității absolute a contractelor de leasing imobiliar, ca și petit accesoriu. Din acest punct de vedere, apelantele consideră că potrivit art. 132 pct. 7 din Legea nr. 31/1990 rep. competentă este instanța pe care își are sediul societatea pârâtă, respectiv Tribunalul Teleorman. De asemenea, apelantele mai susțin că în mod greșit a apreciat instanța de fond, cu privire la aceeași încheiere din 15.06.2007, că a fost admisă în principiu cererea de intervenție principală a SB de către Tribunalul Teleorman; dimpotrivă, instanța de fond nu a respectat normele imperative ce impun o anumită procedură de soluționare a cererii de intervenție, aceasta cu atât mai mult cu cât s-au formulat apărări de către celelalte apărări în raport cu cererea de intervenție formulată de Nu în ultimul rând, apelantele critică această încheiere și pentru faptul că nu a fost respectat principiul aleatoriu prevăzut de art. 26 lit. k din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii cu nr. 387/22.09.2005.
În ce privește încheierea din 15.08.2007 aceleași apelante, precum și apelantele "" și " DRUM", susțin că această hotărâre este lovită de nulitate absolută întrucât, deși s-a dispus disjungerea în ce privește capătul de cerere relativ la anularea hotărârii, aceasta trebuia circumscrisă dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 rep. care la alin. 9 prevede că această cerere se judecă în cameră de consiliu, astfel că toate măsurile dispuse de instanță prin această încheiere sunt lovite de nulitate absolută. Pe de altă parte, se mai invocă că soluția de respingere a cererilor de intervenție principală este greșită pentru că se susține interesul propriu în raport cu părțile principale implicate, respectiv în raport cu societatea a cărei hotărâre este atacată, dar și cu conținutul hotărârii
Apelantele, mai sus-menționate, critică și încheierea din 21.09.2007, în ce privește respingerea excepției de necompetență teritorială, cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 rep. De asemenea, se mai critică și faptul că în mod greșit a fost calificat procesul - verbal al din 10.12.2004 ca fiind hotărârea nr. 1/10.12.2004, în fapt prima instanță antepronunțându-se.
În ce privește criticile aduse sentinței nr. 119/C/03.10.2007, apelantele arată că aceasta nulă pentru că, în opinia acestora, sunt nule și încheierea interlocutorie din 15.08.2007. În continuare, apelantele critică hotărârea sub aspectul chestiunilor de fond.
Deși a atacat formal doar sentința nr. 119/C/03.10.2007, " " susține, în linii mari, aceleași motive de apel ca apelantele mai sus-menționate, inclusiv cele legate de încheierea din 15.08.2007 ( 70 - 81).
Prin cererea depusă la data de 12.05.2008 ( 34 - 35) pârâta principală "" a specificat că nu înțelege să adere la niciunul din apelurile formulate de intervenienții accesorii.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de apel invocate în raport cu hotărârile judecătorești atacate, dar și a apărărilor formulate pe parcursul judecății în această cale de atac formulate prin note de ședință sau concluzii scrise de către pârâta principală - intimată "" și reclamantul - intimat ( 410 - 419), ca și a înscrisurilor depuse la dosar de părți, și în virtutea rolului devolutiv, instanța de apel reține următoarele:
Prin cererea inițială de chemare în judecată, reclamantul - intimat a solicitat instanței "anularea contractelor de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare" ( 3, dos. Trib. Comercial Mureș, vol. I), pârâții fiind "" și 15 societăți comerciale, acestea din urmă părți a celor 24 de contracte de leasing.
La data de 30.11.2006, în raport de acțiunea inițială astfel cum a fost formulată, a depus o cerere de intervenție în interes propriu B, solicitând să fie admisă în principiu această cerere de intervenție și, pe fond, cerând anularea contractelor de leasing încheiate de pârâta principală. În acest sens, instanța, înainte de strămutarea cauzei, a dispus citarea B urmând a fi comunicată cererea de intervenție și pusă în discuția contradictorie a părților ( 125, vol. II).
Pentru termenul din 18.12.2006, reclamantul - intimat și-a precizat acțiunea în sensul în care a arătat că, în fapt, prin solicitarea de anulare a contractelor de leasing imobiliar a înțeles să solicite și "constatarea nulității actelor de drept societar", cerere pe care o consideră admisibilă în acord cu dispozițiile art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă ( 152 - 154, vol. II). De asemenea, mai precizează că petitul referitor la anularea contractelor de leasing este unul accesoriu celui de constatare a nulității actelor de drept societar (identificate de reclamantul - intimat ca fiind convocatorul Adunării Generale Ordinare a Acționarilor pârâtei principale, procesul verbal al, precum și hotărârea ), ce au stat la baza încheierii contractelor, conform principiului "accesorium sequitur principale".
Așadar, instanța de apel observă că, în acord cu reclamantul - intimat, care el însuși și-a precizat acțiunea în sensul unei cereri principale, respectiv hotărârea din 10.12.2004, și a unei cereri accesorii referitor la anularea celor 25 de contracte de leasing ce-și au originea în această hotărâre (pe temeiul principiului accesorium sequitur principale), prima instanță prin modul în care a procedat prin dispoziția de disjungere, cuprinsă în încheierea din 15.06.2007, a nesocotit atât voința reclamantului - intimat, cât și dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, care prevede textual că "cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală".
Or, în cazul de față, chiar dacă procedura de judecată, potrivit art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990 rep. se desfășoară în camera de consiliu, prorogarea legală funcționează în această situație pentru că legătura strânsă între petitul principal, cel referitor la constatarea nulității actelor societare legate de hotărârea din 10.12.2004, și petitul secundar este una evidentă, fiind vorba în fapt de o dependență necesară a celor două petite, cum corect a și arătat reclamantul - intimat în precizarea de acțiune. În acest sens, de rezolvarea petitului principal depinde și rezolvarea petitului secundar, iar rezolvarea lor nu poate fi făcută decât într-o strânsă și succesivă logică. Instanța de fond a încălcat norma de ordine publică, sens în care instanța de apel constată că sunt fondate din această perspectivă apelurile " 2001", " ", " AUTO COM", "", " & " și " TRANS COM" De altfel, în doctrină se specifică că prin competența de atribuțiune se are în vedere întreaga competență a unei instanțe, indiferent dacă instanța rezolvă cauza în condiții de publicitate sau în cameră de consiliu, sens în care prorogarea de competență, din punctul de vedere al procedurii prevăzute de art. 132 alin. 9 din Legea nr. 31/1990 rep. se prorogă și asupra petitului accesoriu, în virtutea principiuluiaccesorium sequitur principale, principiu consacrat legal de art. 17 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța de apel nu va reține apărarea apelantelor, potrivit căreia prin precizarea de acțiune s-ar fi "înlocuit" acțiunea în realizare cu o acțiune în constatare, dincolo de limitele fixate prin hotărârea prin care a fost admisă strămutarea, caz în care ar fi fost competentă instanța de la domiciliul pârâtei principale - intimate. În fapt, acțiunea, în ce privește petitul principal, este, fără îndoială, o acțiune în realizarea unui drept. Confuzia creată de denumirea acțiunii în "constatarea nulității" nu poate conduce la ideea că ar fi o acțiune în constatare, prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă, ci prin acțiunea în cauză reclamantul - intimat își "realizează" un drept societar, legat de calitatea sa de acționar al pârâtei principale - intimate.
Instanța reține că toate actele procesuale și procedurale aduse la îndeplinire, începând cu dispoziția de disjungere a celor două petite principal și accesoriu, inclusiv hotărârile ulterioare, cum ar fi și cele atacate de apelante: încheierile din 15.08.2007 și 21.09.2007 și sentința 119/C/03.10.2007, sunt nule.
Oricum, deși instanța de fond a dispus, în mod nelegal, disjungerea celor două petite, a procedat la judecata unui termen în ședință publică (încheierea din 15.08.2007 - 412, vol. II), deși a specificat în încheierea din 15.06.2007 că petitul principal va fi judecat în procedura prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990 rep. respectiv în cameră de consiliu. Așadar, chiar dacă instanța nu s-ar fi pronunțat asupra nelegalității încheierii din 15.06.2007, din perspectiva în care ar fi rămas în ființă disjungerea dispusă, toate actele procesuale și procedurale dispuse la ședința din 15.08.2007, încheiere interlocutorie, ar fi fost nule.
Nu în ultimul rând, instanța de fond nu s-a pronunțat, cu referire tot la încheierea din 15.08.2007, cu privire la cererea de intervenție principală a " " (care nu a formulat și cerere de intervenție în interesul uneia din părți - 248, vol. II). Cu toate acestea, instanța de fond se pronunță asupra cererii de intervenție în interesul pârâtei principale prin sentința atacată.
Ca atare, ca urmarea a admiterii apelurilor formulate, instanța va desființa atât sentința comercială cu nr. 119/C/03.10.2007, cât și încheierile atacate și va trimite cauza spre rejudecare urmând ca instanța, în rejudecare, să pornească de la prima zi de înfățișare, ca și termen procedural, și, de asemenea, să stabilească clar cadrul procesual atât din perspectiva petitelor formulate, inclusiv față de cel accesoriu, dar și a părților din proces, în condițiile în care prin acțiunea inițială însăși reclamantul - intimat a chemat în judecată ca pârâți apelantele din prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de 2001, cu sediul în A,- A,.8..A,. 2, județul T,
, cu sediul în A, str. av., nr.87, județul T, cu sediul în A,-, județul T, cu sediul în A, str. -,.905,.C,.2,.35, județul T, AUTO COM, cu sediul în A, str. -.-, - parter, județul T, cu sediul în A,-, județul T, cu sediul în A, str. B,.714,.D,.1,.3, județul T, DRUM, cu sediul în A,- B, județul T, cu sediul în A,- A,.711 A,.A,.2, județul T, TRANS COM, cu sediul în comuna, județul T, împotriva sentinței comerciale nr.119/C/03.10.2007 precum și a încheierilor din 15.07.2007, 15.08.2007 și 21.09.2007 pronunțate de Tribunalul Comercial Mureș, în dosarul nr-.
Desființează hotărârea și încheierile greșite și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
15 exp./08.09.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
