Anulare hotarare aga Spete. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 590/
Ședința publică din 26 Iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul G împotriva sentinței nr.477/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs și față de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.477/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta BANK, s-a respins cererea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta BANK Tg.-M, pentru suspendarea executării Hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor BANK nr.3 din 28.03.2008 și s-a respins cererea reclamantului pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Legiuitorul a deschis posibilitatea înaintării unei astfel de cererii prin prevederile art. 133 din Legea nr. 31/1990, statuând că "o dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate".
Acționarul Gas olicitat suspendarea executării Hotărârii Adunării generale extraordinare a acționarilor Bank A nr. 3/28.03.2008, precizând că înaintează această cerere pe cale de ordonanță președințială, în conformitate cu art. 133 alin.l din Legea nr. 31/1990. adevărului că prin același act de sesizare a instanței de judecată reclamantul a solicitat și anularea hotărârii nr. 3/28.03.2008 a Adunării generale extraordinare a acționarilor Bank A, precum și a Hotărârii nr. 59/10.04.2008 a Consiliului de administrație al Bank A și obligarea Bank A să efectueze în prealabil încorporarea în capitalul social al băncii a sumei de 32.000.000 lei reprezentând alte rezerve și beneficii nerepartizate din anii anterior, conform bilanțului contabil al băncii încheiat la 31.12.2007 și distribuirea unui număr de 11.428.000 acțiuni gratuite acționarilor băncii existenți la data de 28.03.2008, în conformitate cu art. 210 alin.2 din Legea nr. 31/1990 modificată.
Cu toate acestea, judecătorul investit cu soluționarea cauzei, prin rezoluția de la fila 17, în baza art. 114 indice 1 Cod procedură civilă, a dispus măsurile premergătoare judecății, acordând un termen de urgență pentru petitul privind suspendarea hotărârii atacate, în ședință publică, în baza art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, celelalte petite urmând a fi judecate la termenul din 06 iunie 2008.
Este de necontestat împrejurarea că cererea de suspendare a executării hotărârii AGA a fost înaintată pe cale de ordonanță președințială, însăși reclamanta precizând în actul de sesizare acest aspect. Totodată, aceasta a invocat și textul de lege care în mod explicit arată deasemenea, că această cerere se soluționează pe cale de ordonanță președințială - art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
În acest context, se observă că este nesusținută aprecierea pârâtei potrivit căreia cadrul procedural în care a fost formulată cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, întrucât legiuitorul este cel care a deschis această posibilitate de a solicita suspendarea hotărârilor AGA, prin dispozițiile art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, deci, nu putem spune că cererea este inadmisibilă, iar formal orice cerere de chemare în judecată trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de dispozițiile art. 112 Cod pr.civ. Dacă argumentele invocate în susținerea cererii se circumscriu sau nu condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 581 Cod pr.civilă, este o chestiune care privește judecata pe fond a cereri de,suspendare a hotărârii AGA (acesta fiind și motivul pentru care instanța a numit excepția de inadmisibilitate cu fondul în baza art. 137 alin. 2 Cod pr.civ.).
Excepția inadmisibilității, ca mijloc de apărare, vizează existența unor fine de neprimire a cererii în situații cum ar fi: cererea nu este de competența instanțelor de judecată sau altor organe cu activitate jurisdicțională (și în acest ultim caz impunându-se declinarea competenței și nu respingerea cererii ca inadmisibilă) sau se impunea parcurgerea unei procedurii prealabile care a nu a fost realizată etc. Mai precis, această excepție ce presupune existența unor condiții care să împiedice orice analiză a cererii reclamantul1* or, chiar pârâtul invocând excepția analizează aspecte care privesc fondul cererii, cum ar fi lipsa motivelor care ar impune admiterea acestei cererii pe calea ordonanței președințiale.
În mod cert, simpla intentare a acțiunii în anulare nu suspendă executarea hotărârii atacate, ci presupune într-adevăr analiza condițiilor impuse de lege pentru acordarea acestei suspendări pe calea ordonanței președințiale, existând într-adevăr și posibilitatea obligării reclamantului la plata unei cauțiuni. însă toate acestea, presupun o analiză a cererii înaintate și nicidecum o respingere apriorică pe motiv de inadmisibilitate.
Împrejurarea că această cerere a fost înaintată odată cu alte cereri care presupun o judecată pe calea dreptului comun, nu este în măsură să învingă principiul echității procesului civil care dă dreptul reclamantului să se adreseze instanțelor de judecată.
Pentru aceste motive, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s-a trecut la soluționarea pe fond a cauzei.
Prin hotărârea nr. 3/28.03.2008, Adunarea generală extraordinare a acționarilor Bank Aad ecis să delege consiliului de administrație competența de aprobare a majorării capitalului social în cursul anului 2008, în limita sumei de 40.000.000 lei. în acest sens consiliul de administrație a fost împuternicit să stabilească perioada în care se va majora capitalul social, precum și sursele utilizate.
Reclamantul arată că a criticat verbal această propunere și a votat împotriva ei.
Examinând cererea sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art 581 Cod pr.civ, se observă că măsura ar avea un caracter vremelnic și nu prejudecă fondul, deoarece ar fi acordată doar până la soluționarea acțiunii prin care se solicită anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor nr. 3 din data de 28 martie 2008.
Cu toate acestea, urgența nu este justificată prin faptul că se urmărește "păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere" sau "prevenirea unei pagube iminente, întrucât, așa cum bine a remarcat pârâta, executarea hotărârii nu atrage nici pierderea calității de acționar a reclamantului G sau a drepturilor aferente ce aparțin acestuia și nici nu conduce la producerea unei pagube care nu s-ar mai putea repara, întrucât eventuala admitere a cererii de anulare ar avea ca efect restabilirea situației anterioare. Această restabilire va fi nu numai necesară în baza principiului de dreptrestitutio in integrum,dar și posibilă prin realizarea mențiunilor care se cuvin în Registrul comerțului (dacă hotărârea va fi înscrisă până la pronunțarea soluției pe fond) și prin restabilirea procentajelor anterioare ale acțiunilor deținute de acționariat.
Nefiind invocată și nici dovedită iminența vreunei pagube sau pierderea unui drept fără posibilitatea ca această situație să fie remediată, se observă că lipsește o condiție esențială de admitere a cererii reclamantului, condiție care este de natura ordonanței președințiale întrucât a fundamentat reglementarea acestei instituții.
Într-adevăr, pârâta în mod corect a observat că introducerea simultană în cadrul aceleași acțiuni a mai multor cererii a condus la prezentarea de către reclamant a motivelor ce în concepția lui fundamentează cererile înaintate pe calea dreptului comun. Or, condiția specifică ordonanței președințiale<ie nerezolvare a fondului cauzei, impune să nu se analizeze aceste argumente pe care însă vor fi avute în vedere la soluționarea celorlalte cereri.
Față de cele ce preced, s-a respins cererea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta BANK pentru suspendarea executării Hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor BANK nr. 3 din 28.03.2008.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, observăm că reclamantul în finalul acțiunii după enumerarea cererilor printre care se afla și cererea de suspendare, a solicitat aceste cheltuieli, astfel că instanța se consideră investită cu această cerere și raportat la cererea de suspendare.
La termenul din 9 mai 2008, reprezentantul ales al reclamantului avocat -, a arătat că nu solicită cheltuieli în cadrul acestui proces, însă nu a făcut dovada că a fost mandatat special să renunțe la acest petit, în condițiile art. 247 alin. 3 Cod pr.civ. Prin urmare, s-a pronunțat și asupra acestei cererii, considerându-se investiți cu soluționarea ei. și în baza art. 274 Cod pr.civ, s-a respins cererea sa pentru acordarea cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, suspendarea Hotărârii AGA nr.3/28.03.2008, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Hotărârea AGA le prejudiciază interesele, punerea ei în executare ar conduce la dezechilibrarea raporturilor între acționari, fiind în mod evident dezavantajați acționarii minoritari. Hotărârea care s-a solicitat a fi pronunțată urma să aibă un caracter provizoriu până la soluționarea pe fond a cererii în anularea hotărârii AGA, fiind justificate condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, aparența dreptului era vizibilă, caracterul provizoriu era de asemenea justificat, iar printr-o simplă pipăire a fondului se putea stabili prejudiciile pe care le cauzează hotărârea a cărei suspendare o solicită.
Verificând cererea de recurs instanța constată că aceasta nu poartă taxă de timbru, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă cererii de recurs sub sancțiunea anulării ca netimbrată.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar plata acestora se face anticipat sau până la termenul stabilit de către instanță.
Neîndeplinirea obligației de achitare a taxei de timbru pentru termenul stabilit de către instanță se sancționează cu anularea cererii în condițiile prev. de art.20 al.3 din Legea nr.146/1997.
Față de aceste dispoziții legale și ținând seama de faptul că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat taxa de timbru la care a fost obligat, cererea purtând numai timbru judiciar, va anula ca insuficient timbrată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de G, domiciliat în S, Calea Dumbravei.19-B,.7, jud.S, împotriva sentinței nr.477/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr.226/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
11.07.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
