Anulare hotarare aga Spete. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 679
Ședința publică din 5 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de petentul, cu domiciliul în, nr. 92, jud. C-S împotriva sentinței comerciale nr. 693/JS din 12 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, privind pe debitoarea intimată C, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, jud. C-S, creditoarele intimate SA - Suc. Reșița, cu sediul în Reșița, str. -, nr. 10, jud. C‑S și C-S cu sediul în Reșița,-, jud. C-S, precum și intimatul, cu domiciliul în Reșița,-, jud. C-
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
Recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 28 aprilie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 693/JS din 12 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S s‑a constatat cumpărarea de către numitul, în calitate de cumpărător, a imobilului înscris în nr. 724, nr. top. % - " cu hală industrială gater pentru lemn", în suprafață de 3.358 mp, proprietate tabulară asupra construcțiilor a debitoarei, societate comercială aflată în procedura falimentului instituită prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în calitate de vânzător, reprezentată legal prin fostul lichidator judiciar EXPERT și continuată de actualul lichidator judiciar și proprietate tabulară asupra terenului în suprafață de 3.358 mp a acționarului, în calitate de cauționar (fidejusor), conform contractului de cauțiune nr. 87 din data de 31 mai 1999, s-a dispus autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 102 din data de 25 martie 2006, încheiat între vânzătoarea, prin fostul lichidator judiciar și continuată de actualul lichidator judiciar și cumpărătorul, pentru imobilul înscris în, nr. top. % - " cu hala industrială gater pentru lemn", în suprafață de 3.358 mp, cu mențiunea că potrivit art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, imobilul cumpărat este liber de orice sarcini ori măsuri asiguratorii și a fost autorizat cumpărătorul să-și intabuleze dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, asupra imobilului menționat, liber de orice sarcini sau măsuri asiguratorii,
Având în vedere că petentul, declarând recurs a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, anularea licitației și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 102 din 25 martie 2006 privind vânzarea imobilului identificat în CF nr. 724, nr. top. % - cu hala industrială gater pentru lemn, în suprafață de 3.358 mp și anularea înscrierii în CF a actelor de vânzare-cumpărare întocmite la licitație (contract vânzare-cumpărare nr. 102 din 25 martie 2006) și autentificate de instanță, revenirea la situația anterioară în CF, cu obligarea la plat cheltuielilor de judecată, cu motivarea că:
Lichidatorul judiciar a procedat la vânzare unor imobile care nu erau în proprietatea debitoarei, societatea supusă lichidării judiciare, încălcând dispozițiile art. 480 cod civil deoarece din extrasul nr. 724, nr. top. %, rezultă că imobilul " cu hala industrială gater pentru lemn", în suprafață de 3.358 mp este proprietatea în cota de 1/1 a petentului recurent, fapt ce rezultă și din sentința civilă nr. 1.533 din 27.05.2004, pronunțată în dosarul nr. 874/C/2004 al Judecătoriei Caransebeș, prin care a fost respinsă acțiunea lichidatorului judiciar al debitoarei pentru drept de superficie asupra acestuia;
Prin decizia nr. 89/R din 12 februarie 2001, pronunțată de Judecătorul sindic de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, în condițiile prevăzute la art. 117, 119 și art. 121 din Legea nr. 64/1995, republicată, s-a dispus închiderea procedurii falimentului, din lipsă de lichidități și de bunuri în averea sa și de la aceea dată în patrimoniul societății nu au mai intrat lichidități sau bunuri;
Procedura lichidării a fost desfășurată de lichidatorul judiciar cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 fiind lovită de sancțiunea nulității deoarece contrar art. 116 alin. 2 din lege, lichidatorul judiciar nu a individualizat metoda de vânzare a bunurilor care să fie aprobată de adunarea generală a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului și a recomandării comitetului creditorilor și nici nu a prezentat regulamentul de vânzare corespunzător, contrar art. 118 alin. 2 din lege, imobilele nu au fost identificate prin situația de teren și prin datele de carte funciară iar dacă s-ar fi procedat la această identificare lichidatorul ar fi putut constata cu ușurință că vinde bunuri care nu sunt proprietatea debitoarei, contrar art. 118 alin. 3 din lege, lichidatorul nu a convocat adunarea generală a creditorilor în termenul de 20 de zile și nici nu a notificat propunerea lichidării comitetului creditorilor, comitet care s-a constituit abia la data de 21 mai 2007 și potrivit art. 118 alin. 4 din lege, vânzarea este lovită de sancțiunea nulității întrucât nu s-a respectat termenul de 30 de zile făcute de lichidator a anunțului privind condițiile de supraofertare.
Văzând că, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu motivarea că:
În fapt, atât conform raportului de evaluare întocmit cu ocazia încheierii contractului de credit cu Banca Comercială Română cât și din furnizarea de informații de la. C-S, recurentul a adus la, ca aport în natură, imobilul "hala industrială și hala gater pentru lemn", devenind acționar principal al acesteia;
Deși din evidențele contabile reiese în mod clar faptul că imobilul a fost adus aport în natură, cu rea credință atât recurentul cât și administratorul societății debitoare nu au operat în nr. 724 modificarea intervenită;
Conform contractului de credit încheiat cu, a adus ca garanție reală imobiliară hala industrială și hala gater pentru lemn, ce aparține societății debitoare;
Potrivit contractelor de garanție reală imobiliară încheiate cu BCR cât și contractului de cauțiune nr. 87/31.05.1999, recurentul a garantat cu bunurile proprii (teren), achitarea creditului de către societatea la care este acționar cu procent covârșitor de 99%;
În mod temeinic și legal, având în vedere protocolul încheiat cu, s-a scos la vânzare, prin modalitatea "licitație publică" atât construcția a cărui proprietar este societatea debitoare, cât și terenul adus garanție de recurentul în calitate de fidejusor;
Referitor la procedura urmată prin protocolul încheiat în data de 1 noiembrie 2005, aprobat de judecătorul sindic, s‑a stabilit modalitatea de vânzare prin licitație publică cât și modalitatea de distribuire, termenul de 30 de zile pentru supraoferte, nu este aplicabil întrucât activul a fost valorificat la licitație publică și nu prin vânzare directă și potrivit dosarului de faliment, procedura a fost închisă după care s-a redeschis la solicitarea unui alt creditor.
Văzând că și creditoarea Banca Comercială Română, prin Sucursala Județeană C‑S, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu motivarea că:
Potrivit Actului adițional nr. 1 la statutul și la contractul de societate, autentificat sub nr. 180 din 22 ianuarie 2008 de din C, încheiat în baza Hotărârii asociaților nr. 1 din 22 ianuarie 1998 și înregistrat la. C-S, conform încheierii pronunțate de judecătorul delegat în data de 6 februarie 1998, construcția Hala Industrială pentru lemn intabulată în nr. 724 a fost adusă ca aport la capitalul social al debitoarei de către asociatul iar terenul în suprafață de 3.358 mp, înscris în același nr. 724 a rămas în continuare proprietatea lui, acționar cu un procent de 99,89 % din capitalul social al debitoarei;
Ținând cont de această împrejurare, SA, Agenția Oțelu, în vederea garantării creditului acordat, potrivit contractului nr. 87 din 31 mai 1995, încheiat un contract de garanție imobiliară cu, autentificat sub nr. 1.457 din 31 mai 1999 de din C pentru construcție și un contract de cauțiune încheiat cu, nr. 87 din 31 mai 1999, pentru terenul aferent în suprafață de 3.358 mp;
În data de 26 august 2005, prin adresa nr. 46.092, banca a solicitat instanței încuviințarea vânzării de către executorul bancar a imobilului situat în " cu hala industrială gater pentru lemn", în suprafață de 3.358 mp, înscris în nr. 724, nr. top.% (teren + construcție), având în vedere calitatea băncii de creditor și în baza contractului de cauțiune nr. 87 din 31 mai 1999, investit cu formulă executorie prin încheierea nr. 1122 din 24 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. 1.321/C/2005, rămasă irevocabilă prin nerecurare;
Față de solicitarea băncii s-a pus în discuție faptul că bunurile societății debitoare se puteau valorifica numai potrivit Legii nr. 64/1995 și în aceste condiții s‑a încheiat cu lichidatorul EXPERT protocolul nr. 441 din 1 noiembrie 2005, prin care s‑a convenit ca vânzarea terenului în suprafață de 3.358 mp, înscris în nr. 724 nr. top. %, proprietatea lui, acționar al debitoarei cu procent de 99,89 % să se facă de către lichidator odată cu vânzarea activului hala industrială și hala gater pentru lemn aparținând debitoarei, aflată în faliment;
Conform art. 1652-1684 Cod civil și art. 42 Cod comercial se instituie răspunderea solidară cu debitorul principal a cauționarului (fidejusorul), cu toate bunurile sale (cauționarul chiar necomerciant), care garantează o obligație comercială;
În ceea ce privește desfășurarea procedurii falimentului, au fost respectate prevederile legale în materie.
Reținând în fapt că, în ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, acesta a aparținut anterior vânzării efectuate de către lichidatorul judiciar, potrivit înscrierilor din CF nr. 724, recurentului,
Că însă construcțiile au fost aduse ca aport la capitalul social al societății debitoare, potrivit actului adițional autentificat la 22.01.1998 și asupra acestora s‑a constituit un drept de ipotecă pentru suma de 250.000 lei, în favoarea creditoarei Banca Comercială Română, Sucursala județeană C‑S, prin contractul de garanție imobiliară din data de 31.05.1999, autentificat la Biroul Notarului Public din C,
Că pe de altă parte, potrivit contractului de cauțiune nr. 87/31.05.1999 recurentul, "în calitate de cauționar (fidejusor)" a garantat în favoarea aceleiași creditoare, prin Agenția Oțelu, creditul în sumă de 210.000 lei, plus dobânzile aferente, acordat societății comerciale debitoare, în solidar cu aceasta, garanția constituindu‑se asupra bunului "ipotecă hală industrială CF 724 ",
Că sub un alt aspect, în CF nr. 724 în care imobilul proprietatea recurentului este descris sub denumirea de " cu hala industrială gater pentru lemn", în suprafață de 3.358 mp, s‑a înscris dreptul de ipotecă, pentru suma de - lei și respectiv - lei, fără a se distinge între construcții și teren,
Considerând că în măsura în care înscrierile în cartea funciară nu fac distincție și nici o mențiune specială în privința construcțiilor, separat de teren, imobilul fiind descris și grevat după cum s‑a arătat și în orice caz, nu au fost anterior vânzării rectificate aceste înscrieri, dreptul de ipotecă există astfel cum este înscris, asupra întregului imobil alcătuit din construcții și teren iar din acesta rezultă dreptul de urmărire, potrivit art. 1790 Cod civil,
Că pe de altă parte, dispozițiile invocate ale art. 116 și 118 din Legea nr. 85/2006 se referă la situația în care s‑ar fi realizat o vânzare directă și nu prin licitație, cum este cazul în speță,
Că respingerea unei cereri având ca obiect reorganizarea judiciară și falimentul, formulată de către o terță societate comercială, într‑un alt dosar, împotriva debitoarei nu prezintă relevanță în ce privește procedura de faliment la care este supusă debitoarea în prezenta cauză,
Că în consecință, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul, cu domiciliul în, nr. 92, jud. C-S împotriva sentinței comerciale nr. 693/JS din 12 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, privind pe debitoarea intimată, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-escu
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./10.06.2009
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
