Anulare hotarare aga Spete. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 680/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în Târgu M,-,.10, jud. M, împotriva sentinței nr. 42/C/18 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat în termenele prevăzute de art. 301 și 303 Cod procedură civilă și este nemotivat și netimbrat, deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 24 iunie 2008, cerere de renunțare la judecarea recursului din partea recurentului.
Instanța din oficiu invocă excepția anulării recursului ca netimbrat și reține cauza pentru pronunțare asupra excepției.
CURTEA,
Prin sentința nr.42/C/18 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta BANK, s-au respins acțiunile formulate de reclamanții G, în contradictoriu cu BANK SA Tg.-M, pentru anularea Hotărârii nr. 3 adunării generale extraordinare a acționarilor BANK din data de 28.03.2008 și s-au respins cererile reclamanților pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În convocatorul publicat la data de 27.02.2008 în publicația "" și în Monitorul Oficial al României - partea a IV- a, nr. 1121 din 26.02.2008 s-a precizat că la punctul 2 pe ordinea de zi a Adunării Generale Extraordinare urma să se pună în discuție "delegarea către consiliul de administrație a competenței de majorare a capitalului social în limita sumei de 40 milioane lei în cursul anului 2008 în conformitate cu art. 114 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare".
Acționarii au fost informați, prin convocator, că "materialele aferente ordinii de zi. se regăsesc postate pe site-ul BANK "
Reclamanții arată că în acest convocator nu a fost indicat în mod expres și explicit modul în care urma să fie desfășurată operațiune de majorare a capitalului social, considerând astfel că au fost încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 117 alin.6 din Legea nr. 31/1990"convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Împrejurarea că în convocator s-a făcut referire doar la delegarea respectivei competențe în sarcina consiliului de administrație, fără a se menționa expres în ce mod urma să se realizeze majorarea capital lipsa informării acționarilor asupra problemelor ce urmează să fie discutate este sancționată cu nulitatea absolută, întrucât se poate spune că voința societară s-a manifestat fără a avea cunoștință de conținutul obiectului manifestării de voință și aceasta ar echivala cu lipsa manifestării de voința la încheierea actului juridic și, deci, ar putea atrage aplicarea sancțiunii nulității absolute prevăzute de art.954 Cod civil, necomunicarea completă a informațiilor nu atrage această sancțiune. Aceasta deoarece, dacă pentruerror în negotiumșierror in corpore,este acceptată în general soluția nulității absolute, atât în doctrină, cât și în practica judiciară, totuși, sunt autorii care consideră că, delege ferenda,ar trebui consacrată și în acest caz nulitatea relativă, deoarece preponderent este interesul individual, personal, iar nu cel general, obștesc{"DREPT CIVIL ROMÂN. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil."- Gh., Casa de editură și presă "Șansa" L, 1993, pg. 185).
Am ținut să amintim și acea opinie minoritară, deoarece observăm că motivarea ei atrage atenția asupra unuia din criteriile avute în vedere la clasificarea nulităților, în nulități absolute și relative, respectiv criteriul interesului ocrotit de lege. Astfel, dacă lipsa totală a aducerii la cunoștința acționarilor a informațiilor, ar constitui o cauză de nulitate absolută, considerăm că o prezentare incompletă a acestora nu poate atrage aceeași sancțiune.
Deci, dacă nerespectarea în totalitate a dreptului la informare șierror in corpore,privește un interes general deoarece au în vedere un drept fundamental și o condiție esențială de formare a voinței societare, lipsa unor informații (care poate constitui eventual o eroare viciu de consimțământ), privește un interes individual al unui grup de persoane ce s-au asociat în vederea realizării și împărțirii beneficiilor dintr-o anumită activitate, deci, poate atrage doar sancțiunea nulității relative.
Este esențial însă să observăm în ce măsură aceste neregularități invocate au afectat voința societară, să stabilim caracterul culpabil al faptelor ce au generat aceste neregularități, precum și eventualul prejudiciu, pentru a putea constata dacă în speță se impune aplicarea nulității relative-art. 105 alin.2 Cod pr.civ.
În privința modului în care prezentarea succintă a ordinii de zi a afectat voința societară nu avem informații, iar dacă această împrejurarea a determinat lipsa unora din acționari de la această adunare, motivul nu ar determina anularea hotărârii întrucât petenții ar invocă, de fapt, propria lor culpă. Astfel, tocmai această așa-zisă prezentare lacunară a ordinii de zi, ar fi trebui să-i determine să depună diligente pentru a împiedica presupusa neregularitate ce ar fi fost posibil să se producă. Aceștia, însă s-au mărginit a arăta că Ie-a fost încălcat dreptul la informare, fără a indica eventualele consecințe negative ale acestei situații. Ca atare, dacă pârâții ar fi fost prejudiciați în vreun fel de modul în care a fost făcută convocarea, se impunea ca prejudiciul cauzat să fie prezentat instanței și dovedit, în condițiile în care sarcina probei le revenea conform art. 129 alin. 1 Cod pr.civ coroborat cu art. 1169 Cod civil. O astfel de pasivitate ar presupune din partea judecătorului cauzei un rol activ excesiv, ceea ce ar duce la încălcarea principiului egalității de arme și al disponibilității părților în procesul civil.
Ca atare, reținem că nu a fost constat și dovedit vreun prejudiciu generat de prezentarea succintă a ordinii de zi, care ar fi îndreptățit partea să solicite și să obțină anularea hotărârii prin care a fost aprobată aceasta.
Mai mult, observăm că, în principiu, oricărui drept acordat printr-un act normativ îi corespunde o obligație care cade în sarcina celui care se bucură de dreptul recunoscut. în cazul nostru petenții nu au invocat și, deci, nu au dovedit că ar fi dat dovadă de diligentă pentru a-și asigura dreptul la informare. Astfel, nu au arătat că materialele oferite de pârâtă nu le aducea lămuririle necesare și nici că au solicitat informații suplimentare asupra temei ce urma să fie supuse dezbaterii în vederea documentării și participării la adunare, în condițiile în care în conținutul convocatorului era prezentată posibilitatea tuturor acționarilor de a studia materialele aferente pe site-ul BANK
Cu toate că în convocator s-a menționat locul unde urma să aibă loc adunarea generală extraordinară - Hotel, sala "", etaj. I,--3, sector 1, B, reclamanții invocă împrejurarea că această locație Ie-a fost greu accesibilă, având în vedere că au domiciliile în Tg.-M și
Este adevărat că locul de desfășurare a fost stabilit la o distanță considerabilă față de domiciliile petenților, însă tot la fel de adevărat este că petenții nu au înaintat pârâtei nici o obiecțiune față de acest aspect (comunicat prin convocator), iar cei prezenți se pare că au avut posibilitatea efectivă să se deplaseze în acel loc.Pe de altă parte, cei lipsă nu au invocat o imposibilitate obiectivă de a se putea deplasa la locul dezbaterilor și nu au arătat prejudiciul efectiv cauzat de distanța care ar fi trebuit să fie parcursă până la locul stabilit. De asemenea, nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit că nu a fost legal stabilită locația în care a avut loc ședința adunării generale a acționarilor, în condițiile în care prevederea cuprinsă în art.110 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 statuează că doar atunci"când actul constitutiv nu dispune altfel, ele se vor ține la sediul societății și în localul ce se va indica în convocare",iar nerespectarea acestor dispoziții nu poate atrage, pentru considerentele mai sus expuse, decât sancțiunea nulității relative. Aceasta poate opera doar în situația în care se dovedește că"s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului -art. 105 alin. 2 Cod pr.civ.
În acest context, constatăm că sub aceste aspecte hotărârea atacată nu este anulabilă.
În ceea ce privesc dispozițiilor art.220 indice l din Legea nr. 31/1990, observăm că nu s-a produs nici o încălcare, întrucât textul menționat are în vedere două situații ipotetice care nu se circumscriu speței de față: prima (prin aliniatul 1), ceea a autorizării date prin act constitutiv consiliului de administrație pentru majorarea capitalului, în termen de 5 ani, iar cea de-a doua vizează aceeași autorizare, în același termen, dată însă printr-un act constitutiv modificat (aliniatul 2). Or, ambele autorizări vizează o delegare generală a atribuțiilor de majorare a capitalului social dată prin act constitutiv, care nu poate depăși 5 ani de zile de la data la care a fost acordată. Cazul de speță privește o delegarea specială a acestor atribuții -prin hotărârea concret luată de adunarea generală extraordinară, cu precizarea exactă a sumei în care urmează să se încadreze majorarea și a anului în care se va face această majorare - 2008. Mai precis, adunarea generală extraordinară hotărăște majorarea, cuantumul ei și anul (în curs) în care urmează să se facă, lăsând în competența consiliului de administrație doar modul efectiv în care se va realiza această majorare. Deci, nu se pune problema verificării termenului de 5 ani, prevăzut de art. 220 indice 1 din Lege, întrucât delegarea atribuțiilor de majorare a capitalului social s-a acordat în baza unui mandat special, expres de către adunarea generală extraordinară în condițiile art. 114 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 în limita unei anumite sume, pentru anul 2008 și nu în baza unui mandat general bazat pe actul constitutiv sau pe un act constitutiv modificat.
Pe de altă parte, într-adevăr în cuprinsul art. 4.6.1. lit. H din statutul băncii nu este prevăzută expres posibilitatea de delegare a acestei atribuții - de majorarea a capitalului social - în favoarea consiliului de administrație, însă nici nu este interzisă o astfel de delegare de competență, iar art. 11.1 din același statut statuează că"prevederile prezentului act constitutiv vor fi completate cu prevederile legale în vigoare,mai precis cu art. 114 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. Mai mult, așa cum am arătat, în speță adunarea generală extraordinară a acționarilor este cea care a decis majorarea capitalului, stabilind cuantumul sumei și anul în care urmează să se facă aceasta, lăsând în competența consiliului de administrație doar modalitatea efectivă în care urma să se realizeze această majorare.
În ceea ce privește acuzele de fraudare a intereselor acționarilor minoritari, cele de rea-credință și de folosire abuzivă a poziției deținute de către acționarul majoritar prin acordarea votului decisiv în adoptarea acestei hotărâri, constatăm că acestea nu sunt întemeiate.
În primul rând observăm că toate aceste acuze (prezentate împreună datorită opțiunii petenților de a sesiza instanța de judecată - cu mai multe cererii în cadrul aceluiași act de investire, cu toate că acestea au o procedură diferite de soluționare) sunt aduse în mare parte în legătură cu modalitatea efectivă în care s-a realizat majorarea capitalului social, modalitate care a fost decisă prin hotărâre a consiliului de administrație. Această hotărâre nu mai face obiectul prezentei judecăți ca urmare a dispoziției de disjungere a cauzelor dată în ședința camerei de consiliu de la 06 iunie 2008 și, ca atare, analiza lor în raport cu acest din urmă act decizional va fi realizată în cauza care face obiectul dosarului nr-.
-și votul favorabil propunerii de delegare a competenței de stabilire a modalității în care urma să se realizeze majorarea efectivă a capitalului social, acționarul majoritar nu a făcut decât să-și exercite un drept prevăzut de lege - acela de a-și exprima voința prin vot în cadrul unei adunări legal constituite. în această situație nu se poate reține că voința astfel exprimată derogă de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri - art. 5 Cod civil, sau că condus la folosirea în mod abuziv a poziției deținute, la exercitarea drepturilor cu rea credință, fără a fi respectate drepturile și interesele legitime ale celorlalți deținători de acțiuni și al interesului prioritar al societății comerciale - art. 210 din Legea nr. 297/2004. Toți ceilalți acționari au avut posibilitate să-și exprime la rândul lor voința, iar împrejurarea că actul de voința al acționarului majoritar Bank Budapesta a avut o pondere decisivă în luarea acestei hotărâri se datorează simplului fapt că, așa cum legea stabilește:"orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel"- rt. 101 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Actul constitutiv și legea puteau fi cunoscute (și ar fi trebuit să fie cunoscute) de către fiecare acționar care a achiziționat într-o formă sau altă acțiuni în cadrul acestei societăți, contractul de societate fiind obligatoriu pentru toți acționari, iar exercitarea drepturilor în conformitate cu acest act și cu dispozițiile legale în materie nu poate atrage sancțiuni, decât în cazul abuzului de drept sau a relei credințe dovedite. In cazul de speță petenții nu au dovedit, în condițiile art. art. 129 alin. 1 Cod pr.civ coroborat cu art. 1169 Cod civil, existența vreunui abuz de drept sau a relei credințe sau împrejurarea că interesele societare au fost prejudiciate prin modul în care și-a exprimat voința acționarul majoritar sau prin consecințele pe care Ie-a avut acest vot sub aspect decizional.
În altă ordine de idei, potrivit art. 153 indice 23 din Legea nr. 31/1990"directorii și membrii consiliului de administrație, respectiv membrii directoratului și cei ai consiliului de supraveghere, sunt obligați să participe la adunările generale ale acționarilor".Observăm din formularea textului legal că această participare este o obligație care cade în sarcina organelor de conducere, iar neîndeplinirea ei nu poate fi sancționată cu nulitatea absolută -așa cum doresc pârâții - întrucât, așa cum am arăta mai sus în considerente, atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut expres sancțiunea nulității absolute, se impune ca aceasta să fie analizată în funcție interesul ocroti prin norma de drept încălcată. Astfel, date fiind atribuțiile pe care membrii consiliului de administrație le au: convocarea adunării generale, stabilirea ordinii de zi, pregătirea materialelor supuse dezbaterilor și a rapoartelor prezentate cu acest prilej, observăm că prezența lor în ședința adunării generale atribuțiile nu este de natură să ocrotească drepturi fundamentale fiindcă actele mai sus enumerate reprezintă acte preparatorii ale ședinței, a căror neîndeplinire nu a fost invocat. Prezența lor nu reprezintă o condiție esențială de formare a voinței societare, ci eventual doar lipsa convocării, a rapoartelor sau a materialelor ce urmează să fie dezbătute (care pot duce atât laerror in negotiumsauerror in corpore, cât și la eroare viciu de consimțământ).
Ca atare, pentru neîndeplinirea obligației de a fi prezenți la dezbaterile ședinței, pot fi sancționați doar personal, lipsa lor nefiind în măsură 5ă atragă sancțiunea nulității hotărârii luate întrucât, așa cum a arătat pârâta, egalitatea deciziilor luate nu este influențată în nici o măsura de numărul membrilor consiliului de administrație prezenți, fiindcă membrii consiliului de administrație nu au un rol deliberativ la luarea deciziilor în cadrul ședințelor adunărilor generale.
Precizăm că am analizat toate motivele prezentate de reclamanți cu privire la invocata nulitate a hotărârii nr. 3/28.03.2008 a adunării generale extraordinare a acționarilor Bank A, întrucât, așa cum am punctat mai sus, în ședința camerei de consiliu de la 06 unie 2008, instanța a disjuns petitele cu privire la anularea Hotărârii nr. 59/10.04.2008 a Consiliului de administrație al Bank și obligarea Bank A să efectueze în prealabil încorporarea în capitalul social al băncii a sumei de 32.000.000 lei reprezentând alte rezerve și beneficii nerepartizate din anii anterior, conform bilanțului contabil al băncii încheiat la 31.12.2007 și distribuirea unui număr de 11.428.000 acțiuni gratuite acționarilor băncii existenți la data de 28.03.2008, în conformitate cu art. 210 alin.2 din Legea nr. 31/1990 modificată, acestea din urmă formând obiectul dosarului nr-.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică, fără însă a depune motivele recursului printr-un memoriu separat, așa cum s-a angajat (2 dosar recurs).
Verificând cererea de recurs instanța constată că aceasta nu poartă taxă de timbru și timbru judiciar, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă cererii de recurs sub sancțiunea anulării ca netimbrată.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar plata acestora se face anticipat sau până la termenul stabilit de către instanță.
Neîndeplinirea obligației de achitare a taxei de timbru pentru termenul stabilit de către instanță se sancționează cu anularea cererii în condițiile prev. de art.20 al.3 din Legea nr.146/1997.
Față de aceste dispoziții legale și ținând seama de faptul că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat taxa de timbru la care a fost obligat, va anula ca netimbrată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de, cu domiciliul în Târgu M,-,.10, jud. M, împotriva sentinței nr. 42/C/18 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
30.09.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
