Anulare hotarare aga Spete. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2667/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 77
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul împotriva sentinței comerciale nr. 11583 din 17.10.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC BANK SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind apelantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimata a depus la dosar întâmpinare în două exemplare.
Curtea acordă intimatei prezente cuvântul pe cereri și probe.
Intimata prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici probe noi de administrat, în afara celor din dosar.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul pe cererea de apel.
Intimata prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de apel ca neîntemeiată, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11583/17.10.2007 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC BANK SA.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că prin cererea sa reclamantul a solicitat anularea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. 384BA/15.09.2004, modificat prin actele adiționale nr. 1/10.12.2004 și nr. 2/16.12.2005, acesta arătând că a fost instituită ipoteca asupra imobilului proprietatea sa prin contractul nr. 650/15.09.2004 pentru garantarea creditului acordat de bancă debitorului principal SC SRL. Reclamantul a apreciat ca fiind abuzive clauzele referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului și cele referitoare la dreptul băncii de a calcula dobânda majorată, considerând că acestea nu ar trebui să producă efecte în ce îl privește, invocând prevederile Legii nr. 193/2000. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000 în raporturile dintre bancă și debitorul principal, justificat de faptul că societatea care a primit creditul nu are ca obiect de activitate încheierea contractelor de credit astfel încât poate beneficia a protecția juridică oferită de această lege.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor băncii cedente, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părții. În raport de această prevedere, judecătorul fondului a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantului, cu următoarele considerente: nu este abuzivă clauza 8.2. din contract ce se referă la perceperea unei dobânzi majorate cu 125 % din dobânda curentă pe an, clauza vizând majorarea dobânzii anuale datorate cu 125% din dobânda curentă, respectiv cu 6,75 % mai mare decât cea stabilită contractual, iar nu așa cum susține reclamantul că dobânda anuală se majorează cu 125%.
Nu sunt abuzive nici clauzele 6.2 și 8.3 nu pot fi considerate ca abuzive, nefiind reținută susținerea reclamantului în sensul că banca își rezervă dreptul de a modifica procentul de dobândă, fără ca debitorii să poată invoca neluarea la cunoștință a noului procent și a noului plan de rambursare. Din analiza celor două clauze rezultă că decizia de modificare a dobânzii este comunicată împrumutatului, noul plan putând fi solicitat de această ultimă persoană o dată cu luarea la cunoștință a modificării aduse dobânzii.
Nici clauza 15 și cea menționată sub nr. 1.4 nu sunt abuzive, ele vizând dreptul băncii de a declara scadența anticipată a creditului doar în prezența unor fapte culpabile ale împrumutatului cu consecințe asupra posibilității băncii de a recupera creditul ori de a executa garanțiile. De asemenea, nu se poate aprecia ca fiind abuzive aceste clauze, chiar în situația inexistenței unei clauze privind dreptul debitorilor de a achita anticipat creditele, nefiind îndeplinită cerința legală de a exista un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A fost înlăturată apărarea reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor OG nr. 9/2000, stabilirea unei dobânzi penalizatoare plătibile doar în cazul depășirii termenului scadent nu echivalează cu o capitalizare a dobânzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, apelantul a arătat că judecătorul fondului a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a Legii nr. 193/2000, prin aceea că clauza referitoare la perceperea dobânzii majorate cu 125 % este abuzivă, motivarea judecătorului în sensul că un contract de credit este un contract unilateral nefiind corectă. Se mai arată că în anexa Legii nr. 193/2000 este prevăzută ca exemplu de clauză abuzivă cea care permite comerciantului obținerea unor sume de bani de la consumator în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator în cazul neexecutării contractului de către comerciant. Din perspectiva acestui exemplu, clauza este abuzivă, apreciază apelantul. În mod greșit a apreciat judecătorul și cu privire la clauza care permite băncii să modifice procentul de dobândă, fără ca împrumutatul să poată invoca neluarea la cunoștință a noului procent de dobândă și a noului plan de rambursare. Clauza este abuzivă în raport de prevederile Legii nr. 193/2000 care menționează că este abuzivă clauza care dă dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor și serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu, legea calificând, totodată, ca abuzivă și clauza care obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului.
Sunt abuzive și clauzele referitoare la dreptul băncii de a declara scadența anticipată a creditului, contractul neprevăzând și pentru împrumutat și garanți dreptul de a achita anticipat suma datorată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, dată fiind natura specifică a contractului de împrumut care dă naștere la obligații doar pentru împrumutat, prin contract creditorul punând la dispoziția împrumutatului sume de bani menționate în contract, urmând ca acesta din urmă să îndeplinească obligația de rambursare a creditului în condițiile stabilite de comun acord cu creditorul. În ce privește celelalte critici aduse de apelant sentinței de fond, intimata apreciază că judecătorul a făcut o corectă analiză a clauzelor contractuale din perspectiva Legii nr. 193/2000. Intimata mai invocă faptul că nu există relație contractuală între ea și apelant, acesta fiind doar garant al împrumutatului, relația de creditare fiind stabilită doar între bancă și împrumutat.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat. Astfel, în ce privește prima critică adusă de apelant cu privire la caracterul abuziv al clauzei referitoare la majorarea dobânzii în cazul depășirii termenelor de plată, se reține că nu este incidentă în cauză dispoziția din anexa la Legea nr. 193/2000 invocată de apelant. Acel exemplu are în vedere prevederea unor compensații în sumă echivalentă pentru consumator în cazul neexecutării contractului de către comerciant. Or, este evident că în cazul semnării contractului de credit comerciantul, în speță banca intimată, și-a executat obligația ce îi revenea, respectiv cea de virare a sumei acordată cu titlu de credit. În consecință, nu poate fi prevăzută o clauză compensatorie în sensul oferit de exemplul din anexa la lege, câtă vreme comerciantul și-a executat propria obligație, deci, a procedat la executarea contractului. Este evident, deci, că prevederea contractuală referitoare la majorarea dobânzi pentru depășirea termenelor de plată este în strânsă relație cu executarea de către comerciant - banca intimată a obligației ce îi revenea, aceea de virare a sumei împrumutate. În lipsa virării sumei împrumutate nu se naște obligația de rambursare a împrumutatului, deci nu se poate vorbi de plata cu întârziere a ratelor stabilite în graficul de rambursare.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzei care dă dreptul băncii intimate de a modifica procentul de dobândă. Nu se poate susține că această modificare se realizează fără acordul consumatorului, câtă vreme această posibilitate este prevăzută în contractul dintre părți și, deci, asumată de părți prin semnarea contractului. Pe de altă parte, prin semnarea contractului împrumutatul și garanții săi și-au dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobândă, nemaifiind vorba, deci, de o modificare unilaterală, abuzivă, în sensul reglementat de Legea nr. 193/2000, ci de o modificare realizată cu acordul prealabil al împrumutatului, acord exprimat în acest sens la semnarea contractului.
Nu este reținută nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzelor la care se supune consumatorului față de care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului. Este evident că la momentul semnării contractului semnatarii au avut posibilitatea reală de a lua cunoștință de clauzele sale prin simpla citire a înscrisului pe care și-au pus semnăturile. Deci, posibilitatea reală de a lua cunoștință de clauzele contractuale a existat, împrumutatul putând lua cunoștință de toate aceste clauze prin simpla citire a înscrisului.
Nici critica referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului ca fiind abuzivă nu poate fi reținută, această posibilitate fiind stabilită doar în cazuri clar și strict determinate care afectează dreptul băncii intimate de a recupera suma împrumutată ori de a executa garanțiile constituite, ca urmare a unor fapte săvârșite de împrumutat sau garanți. Referirile apelantului la denunțarea unilaterală a convențiilor nu au relevanță în cauză, în speță nefiind vorba de o denunțare unilaterală a contractului, ci doar de accelerarea rambursării creditului, ceea ce nu echivalează că denunțarea contractului.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la lipsa prevederii și pentru împrumutat a posibilității de rambursare anticipată a creditului, dispozițiile din actul adițional nr. 2 stabilind dreptul împrumutatului de achitare anticipată parțială a creditului.
Având în vedere cele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul, domiciliat în B, sector 2, bd. C nr. 79, - 12 bis,. A,. 40 în contradictoriu cu intimata SC BANK SA, cu sediul în B, sector 1,- împotriva sentinței comerciale nr. 11583/17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex
11.03.2008.
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
