Anulare hotarare aga Spete. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 79/2008
Ședința publică din data de 07 aprilie 2008
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței comerciale nr. 211/C din data de 03.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, cauza privind și pe intimata SC SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii din 25.06.2007, privind punctele 1,2,3,4 și 5 ale ordinii de zi.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru apelant, avocat și pentru intimată, avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanții părților arată că, nu mai au alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise faza dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților pe fondul cauzei.
Reprezentantul apelantei a soliciata admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată arătând că, hotărârea este parțial nelegală pentru punctele 2,3,4 și 5 pentru motivele expuse pe larg în scris și în susținerea orală, fapt ce a dus la denaturarea rezultatului. Majorarea plafonului de creditare s-a realizat fără respectarea art.111 lit.a și e din Lege 31/1990 care prevede că situațiile financiarea ale societății trebuie să fie luate pe baza rapoartelor prezentate de consiliu de administrație.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecată arătând că, hotărârea AGA din 25.06.2007 și nu cea din 21.03.2007 care nu face obiectul acestui apel, este legală și temeinică, respectându-se dispozițiile legale, singurul care nu a susținut-o a fost apelantul. La sfârșitul procesului-verbal din 25.06.2007 apelantul nu a făcut altceva decât să consemneze că, votează împotriva respingerii divizării.
CURTEA:
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința comercială nr. 211/C din 03.12.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâtei "" C-N, având ca obiect anularea în parte a hotărârii a acționarilor pârâtei din data de 25.06.2007.
Totodată, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului următoarele:
Conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 "Hotărârile adunării generale contrarelegii sau actului constitutivpot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut sa se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței". Prin prisma solicitărilor reclamantului si a textului enuntat, instanța investită cu cererea de anulare a hotărârii adunării generale extraordinare a actionarilor "" va trebui să verifice în ce măsură partea din hotărârea adoptata de către actionarii "" la data de 25.06.2007 încalcă legea sau actul constitutiv. In ceea ce privește încălcarea legi, legiuitorul a avut în vedere o neconformitate a hotărârii cu dispozitiile legale, generale sau speciale, de la care actionarii votanti nu pot deroga, adică cu unele norme imperative, nu dispozitive sau supletive.
Primul punct de pe ordinea de zi a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pârâtei din data de 25.06.2007, conform convocatorului comunicat actionarilor a avut ca obiect respingerea sau aprobarea divizării societății "" în două societăti, din care una să rămână societate pe actiuni si a doua să fie o societate cu răspundere limitată, prin împărtirea proportională a patrimoniului. Conform procesului-verbal al sedintei din 25.06.2007, patru dintre actionari, reprezentând 80% din capitalul social au votat împotriva divizării, iar reclamantul a votat pentru aprobarea divizării, vot consemnat în procesul-verbal. Ulterior, la finalul procesului-verbal s-a consemnat o observatie a reclamantului care a insistat să se consemneze că nu a votat pentru aprobarea divizării, ci împotriva respingerii divizării, desi într-o logică elementară, cele doua formulări diferite exprimă în fapt aceeasi pozitie afirmativă față de divizarea societătii.
Votul reclamantului a fost consemnat în procesul-verbal al ședinței din data de 25.06.2007 în ambele variante, conform solicitării exprese a reclamantului, situație în care susținerile acestuia conform cărora s-a refuzat consemnarea modului în care a votat sunt total neîntemeiate. Calitatea procesuala activă a reclamantului în promovarea cereri de chemare în judecata a fost dobândită tocmai datorita faptului că a fost consemnat în procesul-verbal de sedință modul în care a votat.
Ordinea de zi si maniera în care s-a votat în cadrul din 25.06.2007 exclud incidența art. 134 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990. Astfel, interpretarea riguroasă a textului enuntat a condus la concluzia că actionarul dobândește dreptul de a se retrage din societatea comercială doar în ipoteza în care a votat împotriva fuziunii sau divizării societătii comerciale, iar fuziunea (ori divizarea) a fost adoptată în urma întrunirii unei majorităti cerute de lege pentru o astfel de decizie. In realitate, în cazul concret dedus judecatii, instanța de fond a constatat că doar reclamantul a votat în favoarea divizării, situatie în care nu se poate naște dreptul legal al acestuia de a se retrage din societate si de a solicita cumpărarea acțiunilor lui de către societate.
Cu privire la punctele 2, 3, 4 si 5 de pe ordinea de zi, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a justificat în nici un fel modul în care adoptarea acestor puncte de pe ordinea de zi încalcă legea sau actul constitutiv. Prin aceste puncte din hotărâre, s-a decis cu votul actionarilor reprezentând 80 % din capitalul social: garantarea facilitătii de credit de 2.000.000 Euro adoptată prin Hotărârea din 21.03.2007, împuternicirea unui reprezentant în vederea negocierilor care vor fi purtate cu, aprobarea contractării unui credit în valoare de 350.000 Euro pentru achiziționarea unui teren, aprobarea contractării unor scrisori de garantie până la suma de 200.000 Ron.
A mai reținut instanța de fond că în opinia reclamantului, hotărârea enuntată, prin punctele 2, 3, 4 si 5, încalcă art. 132 alin. 2, art. 272 alin. 1 punctele 2 si 3 din Legea 31/1990, fapt ce a impus analiza acestor texte legale si verificarea unei pretinse încălcări a acestora.
Astfel, art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, reglementează acțiunea în anularea hotărârii adunării generale a actionarilor. Instanța de fond apreciind că, textul enuntat nu putea fi încălcat prin hotărârea adoptată, deoarece acest text dă dreptul reclamantului la acțiune dar nu poate reprezenta motivul temeiniciei demersului său.
Art. 272 alin. 1 punctele 2 si 3 reglementează fapte de natura penală: "Se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, care:
2. folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect;
3. se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care a administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la a societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prev. la art. 1444alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii". Acest text poate fi invocat în vederea angajării răspunderii penale a fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societății și ipotezele enuntate pot constitui motive de anulare a hotărârii adunării generale doar dacă se retine săvârsirea vreunei astfel de fapte de către cei care au adoptat hotărârea. In cauza dedusă judecătii, instanța de fond a apreciat că nu există nici un element în baza căruia instanța să poată retine săvârsirea vreunei asemenea fapte.
Referitor la punctul 2 de pe ordinea de zi, instanța a remarcat faptul că, facilitarea de credit de 2.000.000 euro a fost aprobată prin Hotărârea din data de 21.03.2007 care nu face obiectul cererii de chemare în judecată, iar hotărârea din 25.06.2007 a cuprins doar tipurile de garanții, bine evidențiate.
La punctul al doilea al motivelor, care în opinia reclamantului ar întemeia admiterea cererii, s-a făcut referire la încălcarea art. 111 alin. 2 lit. a si e din Legea nr. 31/1990 cu ocazia adoptării hotărârii din 21.03.2007, făcându-se totală abstractie de faptul că hotărârea din 21.03.2007 nu face obiectul analizei în prezenta cauză. Prin cererea de chemare în judecată, instanța a fost investită doar cu anularea parțială a hotărârii din 25.06.2007, instanța de fond remarcând și faptul că prin concluziile scrise reclamantul a făcut referire la cu totul alte cereri decât cele cu care a fast investită initial instanta de fond.
În final, în baza art. 274 alin. 1.pr.civ., reclamantul aflându-se în culpa procesuală a fost obligat la plata sumei de 500 Ron cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamantul, solicitând admiterea lui, desființarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii sale, anularea în parte a hotărârii din 25.06.2007 privind pct. 1, 2, 3, 4 și 5 ca nelegale și obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată.
Dezvoltându-și motivele de apel, reclamantul, în esență, a considerat nelegală hotărârea primei instanțe care ar fi interpretat greșit poziția sa în privința pct. 1 și că nu se poate naște dreptul său de a solicita cumpărarea acțiunilor sale de societate și a se retrage din aceasta, iar în privința celorlalte puncte, hotărârea este de asemenea nelegală deoarece în perioada 01.02.2005 - 12.02.2007 societatea a acordat împrumuturi altor societăți comerciale terțe de 3.100.000 lei din fonduri proprii, prejudiciind bugetul și deși el a votat împotriva adoptării hotărârii în sensul pct. 2, 3, 4 și 5, nu a putut influența rezultatul votului.
De asemenea, hotărârea de majorare a plafonului de creditate aprobat prin din 21.03.2007 nu putea fi adoptată decât cu respectarea dispozițiile art. 111 alin. 2 din Legea NR. 31/1990.
Apelul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că prima a stabilit cu rigurozitate poziția reclamantului-apelant față de punctele de pe ordinea de zi a din data de 25.06.2007, modalitățile în care s-a votat, conformitatea rezolvărilor punctelor respective cu dispozițiile, Legii nr. 31/1990, republicată, așa încât nu au fost constatate încălcările presupuse de reclamant.
De altfel, potrivit art. 132 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, "Hotărârile luate de adunarea generală, în limitele legii sau a actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra."
În cazul de față, nemulțumirile reclamantului care în privința unor din problemele puse în discuția a votat contra și a atacat în justiție hotărârea pot fi luate în considerare numai atunci când ar fi fost contrare legii sau actului constitutiv, ceea ce în cauză nu s-a regăsit.
Drept urmare, față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, hotărârea primei instanța este legală și temeinică în totalitate, iar motivele de apel sunt neîntemeiate, prezentul apel va fi respins ca fi respins ca neîntemeiat ținând cont și de dispozițiile art. 296 teza I pr.civ.
Cum intimata a solicitat cheltuielile de judecată din apel, constând în onorariul avocatului său, având în vedere dispozițiile art. 274.pr.civ. cât și chitanța de la fila 17 din dosar, urmează ca apelantul să fie obligat la plata sumei de 1.200 lei, cu acest titlu, în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr. 211/C din 03.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei "" C- suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.Gh.
Dact./5 ex./07.06.2008
Jud.fonmd:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
