Anulare hotarare aga Spete. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 88/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.92
Ședința publică de la 3.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta SC SA, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.12035/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 18.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la25.02.2008 și apoi la 3.03.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.12035 din 24.10.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ca neîntemeiată și a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC SA, dispunând anularea nr. 113/22.03.2007 a SC SA cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că, sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active, excepția este neîntemeiată deoarece reclamantul este acționar la SC IMPORT EXPORT SRL, societate care face parte din consorțiul SC SA, ceea ce justifică interesul său în promovarea prezentei acțiuni existând astfel identitate între reclamant și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că, potrivit certificatului constatator nr. -/2.04.2007 eliberat de, coroborat cu hotărârea nr. 107/25.05.2005 a a SC SA, au fost împuterniciți să reprezinte societatea de dl. al cărui mandat a expirat la 22.03.2006, dl. al cărui mandat a expirat la aceeași dată și dl. al cărui mandat a expirat la 25.04.2006.
Convocarea pentru din 22.03.2007 a fost efectuată la data de 22.02.2007 de către dl. în calitate de Președinte al
Instanța de fond a apreciată că, față de dispozițiile articolului 117 din Legea nr.31/1990 republicată și modificată, potrivit cu care adunarea generală este convocată de, respectiv de directorat ori de câte ori este necesar, cum convocarea s-a făcut de către persoane care la data efectuării convocării nu avea calitate de administratori, convocarea este nulă, dispozițiile articolului 117 din fiind imperative. Ca urmare, și hotărârea adoptată de este lovită de nulitate deoarece o adunare neconvocată cu respectarea dispozițiilor legale nu poate avea puterea unei hotărâri care să producă efecte juridice.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în speță dispozițiile articolului 382 Cod comercial invocat de către pârâtă întrucât acestea se referă la exercitarea mandatului de către mandatar cu depășirea atribuțiilor date de mandat, însă în cauza de față cel care a efectuat convocarea nu mai avea calitate de mandatar.
În privința instituției administratorului de fapt căruia i s-a recunoscut dreptul de a apăra societatea până la alegerea unui nou administrator, instanța de fond a considerat că aceasta are incidență în situații excepționale, când societatea are calitate de pârâtă și drepturile sale nu pot fi apărate în alt mod, or, în speță, convocarea putea fi efectuată după alegerea noului administrator.
Certificatul emis de la 6.02.2007 conform căruia mandatul administratorului expiră în 2009 este lipsit de relevanță întrucât este anterior certificatului emis la 2.04.2007, iar mențiunile acestuia sunt făcute doar în vederea opozabilității față de terți, între acționari fiind aplicate prevederile actului constitutiv care prevăd durata mandatului de 1 an.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SA, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială fiind înregistrat astfel, dosarul nr- din 11.01.2008.
În motivarea apelului pârâta a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că dispozițiile articolului 117 din nu instituie nici o distincție cu privire la calitatea mandatelor administrative, respectiv expirate sau neexpirate ori depășite, de fapt sau de drept; astfel încât aprecierea instanței de fond cu privire la încălcarea acestui text legal reprezintă o adăugare la lege pe calea interpretării judecătorești și nu pe aplicarea legii care este de strictă interpretare și aplicare.
A mai susținut apelanta pârâtă că instanța de fond în mod greșit a înlăturat apărarea pârâtei întemeiată pe dispozițiile articolului 382 Cod comercial, respectiv acceptarea tacită a prelungirii mandatului administratorului de către acționarii societății care nu au solicitat până la data ținerii adunării generale în discuție și nici în cadrul acesteia, revocarea sau alegerea administratorului datorită expirării mandatelor.
Și în acest caz instanța de fond a adăugat la lege, apreciind că sintagma legală "dacă mandatarul a trecut peste limitele mandatului" s-ar referi numai la limitarea în domeniul atribuțiilor, nu la orice limitare, inclusiv temporală a respectivului mandat, deși legiuitorul nu a instituit nici o distincție cu privire la domeniul aplicării acestui principiu.
În al treilea rând, a arătat apelanta pârâtă, hotărârea atacată este neîntemeiată și cu privire la respingerea aplicării în speță a tezei administratorului de fapt consacrată în doctrină și în jurisprudență, instanțele, inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, recunoscând printr-o practică unitară existența și subzistența mandatului administratorului societății, chiar expirat în drept dar prelungit în fapt, până la alegerea următorului inclusiv cu privire la aspectul reprezentării în justiție a societății.
Limitarea aplicării acestui principiu, de către instanța de fond numai la situații excepționale, nu are nicio bază legală sau jurisprudențială, situația de față fiind însăși o situație de excepție în care bunul mers al societății și dorința expresă a acționarilor majoritari prevalează față de o simplă formalitate, care ulterior a și fost îndeplinită - prin realegerea administratorului printr-o hotărâre AGA care, la rândul ei, a fost atacată de către intimatul reclamant și menținută de către instanțe de judecată.
În fine, a mai arătat apelanta pârâtă, hotărârea apelată a fost dată cu încălcarea principiului bunei - credințe în exercitarea drepturilor procesuale - articolul 723 Cod procedură civilă - reclamantul intimat invocându-și propria turpitudine atunci când, pe de o parte, susține că și-a exercitat dreptul de acționar de a cere în justiție anularea hotărârii pentru motivul că aceasta a fost convocată direct de către administrator, având mandatele expirate și nu prin intermediul instanței de judecată și, pe de altă parte, nu și-a exercitat dreptul de acționar de a solicita convocarea prin intermediul instanței - demonstrând prin aceasta că interesul său de acționar nu este intrarea în legalitate a societății al cărui acționar este, ci hărțuirea conducerii societății pentru motive care exced cadrului procesual, intimatul fiind cunoscut pentru faptul că înțelege să-și exercite abuziv interesele personale contra societății, contestând sistematic nu numai această operațiune de majorare a capitalului social, ci și întreaga activitate a societății al cărui acționar este și toate hotărârile celorlalți acționari ai societății, indiferent de obiectul acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 282 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul pârât, legal citat, a declarat că nu înțelege să depună întâmpinare.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Părțile au depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor articolului 117 din Legea nr. 31/1990 republicată inițiativa convocării adunării generale aparține, de regulă, administratorilor societății care au obligația de a convoca adunarea generală "ori de câte ori va fi nevoie".
Articolul 72 din Legea nr.31/1990 republicată prevede însă că "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege".
În concepția legiuitorului, raportul juridic dintre societate și administrator este un contract de mandat care, potrivit legii, poate fi cu sau fără reprezentare, adică administratorului i se poate conferi putere de a reprezenta societatea sau numai de administrare internă.
Întrucât parte în contractul de mandat este societatea comercială (mandant), mandatul administratorului este comercial iar nu civil.
Reglementarea mandatului administratorului este însă atât contractuală, cât și legală, obligația și răspunderea administratorului fiind reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, dar și de dispozițiile speciale ale Legii nr.31/1990, republicată.
Astfel, acceptarea mandatului este de obicei tacită.
În regulă generală, mandatarul comercial se consideră că a acceptat mandatul dacă nu și-a manifestat expres refuzul (articolul 376 Cod comercial).
Administratorii sunt reeligibili, dacă realegerea nu a fost interzisă prin actul constitutiv, ceea ce în speță nu s-a probat ci, dimpotrivă, fapt necontestat de către intimatul reclamant, adunarea generală a reales în funcția de administrator aceleași persoane care au convocat în discuție.
acelorași persoane ca administratori ai societății nu face decât să confirme faptul că actele încheiate de către aceștia, și mai ales faptele acestora, încheiate în condiții de mandat aparent, au dobândit ratificarea ulterioară a societății, astfel încât ele sunt opozabile societății și valabile.
De altfel, sancțiunile încălcării limitelor atribuțiilor administratorilor au în vedere actele juridice încheiate cu depășirea limitelor atribuțiilor, și nu faptele juridice și operațiunile materiale ale administratorilor față de care nulitatea nici nu este de conceput.
Aceasta deoarece, societatea nu și-ar putea exercita, în mod normal obiectul de activitate în lipsa administratorilor sau în condițiile în care numărul membrilor în se reduce, rămânând vacante unul sau mai multe posturi de administrator (articolul 156.).
Articolul 156 din Legea nr.31/1990 republicată, dă dreptul, în caz de vacanță a unuia sau mai mulți administratori, la numirea unui administrator provizoriu până la convocarea adunării generale care va ratifica numirea administratorului în sensul de a decide menținerea în funcție a administratorului provizoriu care devine, astfel, administrator deplin.
În speță, fapt necontestat de către intimatul reclamant, după cum am mai menționat, administratorii cărora le-au expirat mandatele și au acționat și după expirarea mandatelor ca administratori provizorii, au fost notificați de către adunarea generală a acționarilor, în sensul menținerii lor în funcția de administrator,
Cum nici unul dintre acționarii prezenți în ședința a SC sa din data de 22.03.2007 (filele 10-13 dosar ) nu a invocat nelegala convocare a adunării față de încetarea mandatelor administratorilor, hotărârea fiind adoptată cu votul a 99,47 % din totalul acționarilor, iar exercitarea provizorie a mandatelor de către administratori după expirarea acestora, până la ratificarea lor de către adunarea generală nu este sancționată de către lege, constituind o problemă internă a societății care privește voința societară, neafectând raporturile juridice ale societății cu terțe persoane, curtea apreciază că este de competența exclusivă a adunării generale a asociaților numirea, revocarea, ratificarea realegerea administratorilor societății și cum hotărârea societății obligă în egală măsură și pe acționarii minoritari care nu sunt de acord cu acestea, motivul invocat de către intimatul reclamant și reținut ca atare de către instanța de fond a nulității hotărârii adoptată în ședința din 22.03.2007 prin votul a 99,47% din acționarii societății motivat de faptul că a fost convocată de către administratorii provizorii care asigurau administrarea societății între data expirării mandatelor acestora și data când adunarea generală avea să le ratifice acest provizorat și să îi realeagă în funcțiile de administratori, nu constituie un motiv de nulitate nici a hotărârii și nici a convocării, nefiind expres prevăzută de către Legea nr.31/1990, articolul 117 ca motiv de nelegalitate, legea validând teoria administrării provizorii.
Revine, de altfel, intimatului reclamant sarcina de a dovedi că administratorii societății nu au acționat ca administratori provizorii, ci în afara legii, ceea ce în speță nu s-a demonstrat, adunarea generală validând operațiunile efectuate de către foștii și, totodată, actualii administratori ai societății.
Așa fiind, în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a dispus anularea hotărârii a SC SA din 22.03.2007, dispozițiile articolului 117 din Legea nr.31/1990, republicată nefiind pertinentă în motivarea soluției de anulare a convocării și, implicit, a hotărârii adoptată.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 294 - articolului 296 Cod procedură civilă, admite apelul.
Schimbă în parte sentința comercială nr. 12035/24.10.2007 a Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în sensul că respinge acțiunea de anulare a hotărârii SC SA din data de 22.03.2007, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată către apelantă în sumă de 11.006 lei fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta SC SA, cu sediul în B- sector 6, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în B,--30 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12035/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Sectia a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată către apelantă în sumă de 11.006 lei fond și apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
31.03.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
