Anulare hotarare aga Spete. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 92
Ședința publică din 5 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării apelului, declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare -, cu sediul în A, Calea, nr. 4. împotriva sentinței civile nr. 6/CC din 19 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe pârâta intimată, cu sediul în T,-.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din 28 aprilie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi,
CURTEA
Constatând că prin sentința civilă nr. 6/CC din data de 19 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a respins acțiunea reclamantei Societatea de Investiții Financiare - prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta, în principal, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare () a din 19 mai 2008 și, în subsidiar, să se anuleze această hotărâre și să se dispună radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor înregistrate în baza hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
Având în vedere că Societatea de Investiții Financiare -, declarând apel, a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii acțiunii privind constatarea, respectiv anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare () a din data de 19 septembrie 2008, cu motivarea că:
Sentința a fost pronunțată cu nerespectarea unor prevederi imperative ale Legii societăților comerciale nr. 31/1990, în speță cele legate de convocarea și desfășurarea adunării generale a acționarilor precum și cele legate de respectarea dreptului de preferință al acționarilor în situația majorării capitalului social;
Deși a reținut corect că data publicării unei hotărâri este data de la care hotărârea devine opozabilă terților, prima instanță a considerat în mod eronat și nelegal că ‑, în calitate de acționar, nu ar fi terț față de hotărârea adoptată de societate de modificare a sediului social;
Pentru clarificarea noțiunii de terț sau de parte se apelează la doctrina care a reținut că efectele unui fapt juridic (în sens larg, incluzând și actul juridic) nu pot să privească decât pe autorii acestuia, participanți direcți sau prin reprezentare la producerea acelui fapt sau, cu alte cuvinte, efectele ce decurg dintr-un fapt juridic se răsfrâng direct asupra subiectelor participante la realizarea sau la săvârșirea lui;
Din perspectiva subiectelor opozabilității, subiectul activ este reprezentat de "autorii direcți" ai unui anumit raport juridic, iar subiectul pasiv este o persoană sau mai multe persoane străine de acel raport, care nu au provocat crearea, modificarea sau stingerea acelui raport juridic, în sens generic, "subiectul pasiv" fiind desemnat prin termenul "terț";
este așadar o persoană străină de o anumită situație juridică sau, mai exact, este o "a treia persoană" sau "o altă persoană" care justifică un interes în legătură cu o anume situație juridică;
Opozabilitatea implică cunoașterea de către terți a elementului ce li se opune, cunoașterea elementului inserat în ordinea juridică constituind o premisă majoră și inevitabilă a opozabilității;
Având ca reper extraneitatea față de un act juridic, terțul este definit prin excludere, el nu are calitatea de parte, adică, dacă nu are calitatea de parte, atunci este un terț;
Apelanta nu a avut cunoștință de existența hotărârii din 30 mai 2008 care a modificat sediul social al intimatei deoarece nu a participat la ședința adunării generale din data de 30 mai 2008, neputând fi considerată parte la adoptarea acesteia;
Hotărârea din data de 30 mai 2008 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 4 din Legea 31/1990;
Concluziile de mai sus sunt întărite și de prevederile art. 132 alin. 9 din Legea 31/1990 care prevede că hotărârea irevocabilă de anulare a unei hotărâri este opozabilă acționarilor de la publicarea în Monitorul Oficial, regulă de excepție de la principiul res alios judicata aliis nec nocere, nec prodesse potest;
Or, dacă ar fi să se rețină raționamentul instanței de fond potrivit căruia acționarul este parte a unei hotărâri deoarece este parte a societății, art. 132 alin 9 ar fi inutil și inaplicabil, deoarece, societatea fiind parte în litigiu, hotărârea instanței de anulare a hotărârii i-ar fi opozabilă de la pronunțare, fiind așadar opozabilă implicit și acționarilor, care sunt parte a societății, raționament care este evident greșit și contrar spiritului și literei legii;
Orice act care nu respectă formalismul instituit prin lege în vederea informării terților interesați, este considerat ca fiind clandestin și, prin urmare, inopozabil terțului care nu l-a cunoscut, legea, în unele situații, considerând inopozabil un act pentru care nu s-au îndeplinit formele obligatorii de publicitate;
Se face trimitere la art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului care prevede că înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel iar persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia;
Așadar, dacă elementul juridic, în speța de față hotărârea din 30 mai 2008, n-a făcut obiectul publicității, nu se poate imputa terților necunoașterea lui;
Raționamentul potrivit căruia poate fi convocată și în alt loc decât sediul societății, dacă actul constitutiv nu interzice, nu este aplicabil în speță;
Prima instanță a reținut că, în general, o adunare generală poate fi convocată și în alt loc decât la sediul social, dacă actul constitutiv nu interzice;
Dar critica apelantei nu se referă la faptul că nu poate fi convocată în alt loc ci la faptul că a fost convocată la un sediu a cărui adresă a fost ținută ascunsă acționarilor prin neîndeplinirea formalităților de publicitate imperativ cerute de lege pentru opozabilitate;
Din convocatorul pentru ședința a din data de 19 septembrie 2008 rezultă că adunarea generală a fost convocată în- iar din hotărârea din 30 mai 2008 rezultă că sediul societății ar fi în-, etajul IV, astfel rezultând că localul de desfășurare a nu a fost indicat în convocator;
Indicarea expresă a localului în convocator este menită a individualiza complet și precis locul în care se va ține adunarea generală, pentru a nu crea confuzie în rândul acționarilor care au dreptul legal de a participa la ședință;
În lipsa indicării explicite a localului de desfășurare a adunării, acționarii care ar fi dorit să participe la adunare au fost împiedicați de fapt să găsească locul de desfășurare al adunării și, pe cale de consecință, să participe la adunarea generală;
După cum a arătat însăși pârâta intimată, la adresa indicată în convocator se află o clădire de birouri, în suprafață de câteva sute de metri pătrați unde au sediul și își desfășoară activitatea mai multe societăți comerciale;
Pe alta parte, este o societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate la Bursa de Valori B () și ca urmare îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital precum și reglementările emise de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ();
Astfel, potrivit art. 243 alin. 2 din Legea nr. 297 împiedicarea accesului unui acționar ce îndeplinește condițiile legii de a participa la adunarea generală a acționarilor dă dreptul oricărei persoane interesate să ceară în justiție anularea hotărârii adunării generale a acționarilor;
Rezultă din cele arătate ca ședința s-a ținut într-un local neprecizat, acționarii fiind, astfel împiedicați să participe;
Încălcarea formalităților de convocare a adunării generale sunt cauze de nulitate ale hotărârii adunării nelegal convocate;
Pe de altă parte, alegerea domnului ca secretar de ședință, fără ca acesta să aibă calitatea de acționar al pârâtei, încalcă prevederile art. 129 alin. 2 din Legea 31/1990;
Instanța de fond a înlăturat nefondat critica apreciind că acesta a fost mandatar al acționarului majoritar în ședința;
Potrivit procesului verbal al, mandatar (reprezentant) al acționarului majoritar în adunarea generală arătată a fost domnul, astfel că domnul, care nu este acționar al și nici reprezentant în al nu ar fi trebuit ca, în mod legal, să fie prezent fizic în sala de desfășurare a adunării generale deoarece nu avea nici o calitate care să îl îndreptățească să participe la ședința adunării și deci nu putea fi ales nici secretar de ședință.
Este greșită susținerea instanței de fond care consideră că nulitatea procesului verbal intervine doar în lipsa secretarului, nu și în cazul în care această funcție a fost îndeplinită de o persoană care nu avea calitatea imperativ cerută de lege fiind evident că întocmirea procesului verbal al adunării, verificarea îndeplinirii, conform art. 129 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 a tuturor formalităților cerute de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale de către o persoană care nu avea nici măcar calitatea de a fi prezentă în sala de ședință are drept sancțiune nulitatea absolută;
Neîndeplinirea cerințelor impuse de lege privind alegerea unui secretariat dintre acționarii societății, ce sunt menite să asigure o garanție de obiectivitate a desfășurării, a antrenat după sine neîndeplinirea tuturor celorlalte acte procedurale necesare desfășurării;
De asemenea, pârâta intimată a stabilit în mod nelegal termenul acordat acționarilor pentru a subscrie acțiunile emise ca urmare a majorării capitalului social;
În primul rând, termenul stabilit de adunare a fost de 30 de zile și nu de o lună așa cum prevede art. 216 alin. 2 din Legea nr. 31/1990;
Contrar susținerilor pârâtei, prevederile art. 101 din Codul d e procedură civilă, referitoare la modalitatea de calcul a termenelor, sunt incidente în cauză, în temeiul art. 721, teza finală din Cod procedură civilă, potrivit căruia dispozițiile codului alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială, aplicându‑se și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice;
Având în vedere că Legea nr. 31/1990 sau Legea nr. 297/2004 nu prevăd nici o dispoziție legată de calculul a termenelor, prevederile Codului d e procedură civilă în materia calculului termenelor sunt pe deplin aplicabile;
Societatea pârâtă avea obligația stabilirii unei date de înregistrare care să permită exercitarea dreptului de preferință în termenul legal de o lună iar prin stabilirea datei de înregistrare în data de 6 octombrie și publicarea hotărârii în în data de 2 octombrie, acest termen a fost redus la 26 de zile;
termenului de exercitare a dreptului de preferință este generatoare de prejudicii pentru acționari trebuind să se țină cont de faptul că acționarii obișnuiesc să subscrie acțiunile în ultima zi permisă, până la acea dată preferând să valorifice câștigurile din dobânzile bancare, în cazul sumelor mari, cum e și cazul subscrierilor din prezenta speță, valoarea acestor dobânzi nefiind de neglijat;
Sancțiunea acestei nerespectări a dreptului de preferință al acționarilor este expres prevăzută în chiar textul art. 216 alin. 3 potrivit căruia orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea prezentului articol este anulabilă.
Văzând că intimata, prin concluziile scrise a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu motivarea că:
Apelanta susține că ar fi fost nelegală convocarea adunării generale a acționarilor din data de 30 mai 2008, pe baza unor argumente complet nefondate;
În mod corect, analizând probatoriul administrat, prima instanță a reținut referitor la pretinsa nelegală convocare a acționarilor prin convocarea la o altă locație decât sediul social și prin neindicarea locului în care urma a se ține adunarea, că aceste susțineri ale reclamantei nu corespund realității, adunarea generală extraordinară a acționarilor fiind convocată la sediul societății din-, cu respectarea dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 31/1990;
Totodată, prima instanță a constatat în mod corect că mențiunea referitoare la modificarea sediului a fost înregistrată la Registrul Comerțului la data de 23 iulie 2008, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada publicării hotărârii în Monitorul Oficial, ci exclusiv îndeplinirea tuturor formalităților necesare în vederea publicării;
De asemenea, în mod corect, prima instanță a reținut că într-adevăr, data publicării în Monitorul Oficial este data de la care modificarea este opozabilă terților, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 și art. 131 din Legea nr. 31/1990, însă, în speță, s-a constatat că reclamanta nu are calitatea de terț, fiind acționar al subscrisei, prin urmare hotărârea adunării generale privind schimbarea sediului social îi este opozabilă de la data adoptării, cu excepția cazului în care nu se face dovada contrară, ori o astfel de dovadă nu a fost făcută;
Mai mult, în condițiile în care actul constitutiv nu interzice, adunarea acționarilor poate fi convocată și într-un alt loc decât cel al sediului social atâta timp cât locul este indicat în mod exact în convocare, această convocare îndeplinind condițiile prevăzute de art. 117 din lege deoarece indicarea locului presupune arătarea străzii și a numărului, cerință îndeplinită în speță;
Cu privire la susținerea apelantei în sensul că alegerea secretarului de ședință s-a făcut în mod nelegal, nulitatea hotărârii intervine în situația adoptării în lipsa secretariatului și a președintelui adunării, deoarece în această situație, ce nu se regăsește în cauză, nu există nici o persoană răspunzătoare în condițiile legii pentru caracterul complet al conținutului procesului-verbal;
În privința procesului verbal al adunării din 19 septembrie 2008, răspunderea pentru acuratețea acestui proces-verbal revine acționarului persoană juridică al cărui mandatar este persoană fizică ce a asigurat secretariatul adunării, neimpunându-se anularea hotărârii adunării;
Cu privire la nerespectarea dreptului legal de preferință, instanța a observat în mod corect că nulitatea majorării capitalului poate fi invocată de către acționar doar în condițiile existenței unei vătămări, a cărei probă în speță nu a fost făcută, reclamanta nemanifestându-și opțiunea de a achiziționa acțiunile scoase la vânzare;
Totodată, prima instanță a reținut în mod corect că sintagma cuprinsă în convocator - "30 de zile de la data publicării", în loc de "o lună de la data publicării" este irelevantă sub aspectul exercitării dreptului de preferință, în condițiile în care în buletinele de subscriere a fost corect înscrisă data de 3 noiembrie, respectiv o lună de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 3 octombrie.
Reținând în ce privește modalitatea de convocare a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC SA din data de 19.09.2008 care potrivit mențiunilor procesului‑verbal încheiat cu acest prilej s‑a întrunit la sediul societății din T,-, că potrivit certificatului constatator eliberat de către Oficiul Registrului Comerțului la data de 25.07.2007, sediul SC SA era în T,-, că însă la data de 30.05.2008, Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor a hotărât stabilirea sediului societății la adresa din T,-,. IV, la adresa anterioară deschizându‑se un punct de lucru, noul sediu fiind menționat în certificatul eliberat de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, emis la data de 24.07.2008 și eliberat la 30.07.2007, rezultând că înscrierea s‑a făcut anterior datei la care s‑a ținut adunarea în care a fost adoptată hotărârea atacată,
Că în convocatorul publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, din data de 13.08.2008 s‑a indicat că adunarea generală extraordinară se convoacă la sediul societății din T,-,
Că potrivit art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, convocarea trebuie să cuprindă "locul" unde se ține adunarea,
Considerând că adunarea s‑a ținut la sediul societății și că neindicarea în convocator și procesul‑verbal a etajului la care acesta se află nu constituie un motiv de nulitate a hotărârii și că anularea, pe acest temei nu poate fi admisă, în măsura în care nu rezultă că omisiunea a fost de natură a produce o vătămare, mai ales în condițiile în care nici nu se susține de către apelantă că s‑ar fi prezentat la locul desemnat pentru ținerea adunării și nu ar fi fost în măsură a identifica etajul la care aceasta a avut loc,
Că în consecință nu se poate reține că a existat o împiedicare a accesului acționarilor de a participa la adunarea generală în sensul art. 243 alin. 2 din Legea nr. 297/2004,
Că pe de altă parte deși art. 129 alin. 2 al Legii nr. 31/1990, republicată, prevede că adunarea generală va alege, dintre acționarii prezenți 1 până la 3 secretari, în condițiile în care la adunare au participat acționari persoane juridice, prin reprezentanți, alegerea ca secretar a unei persoane care este un prepus al unui dintre acționarii prezenți nu constituie un motiv de nulitate sau anulare a hotărârii care ar presupune și existența unei vătămări ce nu rezultă că s‑ar fi produs datorită acestuia fapt,
Că sub un alt aspect, hotărârea privitoare la majorarea capitalului social al societății prin care s‑a stabilit și un termen de 30 de zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, partea a IV-a, în care acționarii pot exercita dreptul de preferință cu privire la subscrierea acțiunilor emise, a fost publicată la data de 2.10.2008 și că data stabilită pentru înregistrarea acționarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii a fost la 6.10.2008, acționarii putând ridica buletinul de subscriere începând cu această dată, subscrierea considerându‑se valabilă prin completarea, semnarea și depunerea/expedierea buletinului de subscriere însoțit de dovada plății integrale în contul menționat în formular a acțiunilor noi subscrise, la sediul societății din T,
Că potrivit art. 216 al Legii nr. 31/1990, republicată, cțiunile emise pentru majorarea capitalului social trebuie să fie oferite spre subscriere, în primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă, exercitarea dreptului de preferință putându‑se realiza numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administrație, respectiv directorat, în condițiile art. 2201alin. 4, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen, însă în toate situațiile, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferință nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale, respectiv a deciziei consiliului de administrație/directoratului, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea acestui articol fiind anulabilă,
Considerând că deși termenul stabilit prin hotărâre a fost de 30 de zile și nu de o lună, în condițiile în care subscrierea a fost considerată valabilă dacă a fost făcută, potrivit mențiunilor din buletinul de subscriere, până la data de 3.11.2008, dispozițiile legale menționate au fost respectate,
Că pe de altă parte, chiar dacă înregistrarea acționarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii a fost stabilită la 6.10.2008, acționarii putând ridica buletinul de subscriere începând cu această dată, momentul de început al termenului de subscriere nu a fost modificat iar data până la care subscrierea putea fi făcută a corespuns exigențelor legale,
Că în orice caz, apelanta nu a făcut dovada că prin stabilirea la 30 de zile în loc de o lună a termenului de subscriere și a datei de 6.10.2008, ca dată de la care se puteau ridica buletinele de subscriere a fost în vreun fel îngrădită în exercitarea dreptului de a subscrie, aspectele invocate referitor la motivele pentru care subscrierea s‑ar face în mod obișnuit în ultima zi a termenului nefiind relevate,
Că în consecință, apelul este neîntemeiat și prin aplicarea dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta Societatea de Investiții Financiare -, cu sediul în A, Calea, nr. 4. împotriva sentinței civile nr. 6/CC din 19 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe pârâta intimată, cu sediul în T,-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
-
Red. /Dact.
4 ex./10.06.2009
Emis 2 com.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Maria Ofelia Gavrilescu
