Anulare hotarare aga Spete. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 93
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure Dr. - -
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către creditoarea Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii SA, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.1063 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 01 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 07 februarie 2008.
În urma deliberării, instanța a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1063/12.10.2007 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a respins ca nefondată contestația formulată de "El Casio Com " C la tabelul creanțelor și a respins ca nefondată contestația formulată de creditorul B împotriva planului de distribuție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că "El Casio Com " Caf ost notificată cu privire la starea de insolvență a debitoarei " " G, la sediul social al acesteia, cu care figurează înscrisă la. de pe lângă Tribunalul Galați, de către lichidatorul judiciar.
În ceea ce privește contestația creditorului B, prima instanță a reținut că în baza contractului de garantare a creditului nr. 183/7 septembrie 2005, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/2 decembrie 2006 constituit o garanție financiară complementară în favoarea băncii și nu o garanție suplimentară cum susține contestatoarea și că această operațiune s-a făcut în conformitate cu prevederile Convenției de colaborare în vederea facilitării creditării -urilor nr. 4/24 iunie 2002, respectiv nr. XXI/J 451/24 iunie 2002. Prima instanță a mai reținut că are calitate de garant alături de garanții cu bunuri imobile în contractul de credit nr. 91/13837/6 septembrie 2005 și a actelor adiționale prin care s-a acordat împrumut bancar către " " și că nu se poate subroga în drepturile creditorului garantat, respectiv banca, întrucât plata efectuată de fond este consecința îndeplinirii obligațiilor stabilite prin contractul de garantare și respectiv, de convenție; că în art. 5.3 al Convenției este prevăzută modalitatea prin care Banca se îndestulează unilateral din celelalte garanții constituite la acordarea unui credit, urmând ca la încheierea procedurilor de recuperare prin executare silită și/sau la închiderea procedurii falimentului, banca să înainteze către o cerere de regularizare pentru a solicitat plata restului de garanție, până la un plafon maxim stabilit prin contractul de garantare.
Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii - - Bad eclarat recurs invocând nelegalitatea și netemeinicia pentru următoarele:
- natura juridică a obligației este de fidejusiune, având în vedere caracterul său accesoriu față de obligația principală, respectiv obligația " " de rambursare a creditului acordat de Bancă, prin contractul nr. 91/13837/6 septembrie 2005. În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a susținut că această fidejusiune este parțială, Fondul obligându-se să plătească băncii o parte din creditul nerambursat de debitorul acesteia și convenită cu titlu oneros, contra plății unui comision de garantare și că prin plata efectuată în calitate de fidejusor, se în baza art. 1106, art. 1108 pct. 3, art. 1109, art. 1670 și art. 1682 cod civil în limitele plății efectuate în drepturile băncii împotriva debitorului.
Recurentul a mai susținut că aplicarea prevederilor legale în materia rii, respectiv dispozițiile art. 1108, art. 1109 Cod Civil nu exclud îndeplinirea obligațiilor Fondului, așa cum s-a prevăzut în convenție și în contractul de garantare. Fondul se în drepturile băncii în limita plății efectuate, respectiv pentru suma de 991.830,49 lei care a fost plătită băncii conform nr. 558 din 28.06.2006, urmând ca la momentul trimiterii cererii de regularizare să facă și plata finală conform clauzelor negociate prin contractul de garantare și convenție. S-a susținut că până la momentul distribuirii prețului provenit din vânzarea apartamentului situat în G, cartier Centrală conduita băncii a fost în acest sens, deoarece a fost înscris în tabelul definitiv de creanțe de către lichidatorul judiciar Gradual cu o creanță garantată, banca necontestând această înscriere în termenul legal prevăzut în termenul legal prevăzut de Legea 85/2006. Banca nu a uzat de căile prevăzute de Legea 85/2006 pentru a contesta dreptul de preferință al creanței deținută de Fond, prin această distribuire s-au încălcat grav prevederile art. 124 din Legea 85/2006:" Sumele de distribuit între creditori în același de prioritate vor fi acordate proporțional cu suma alocată pentru fiecare creanță, prin tabelul menționat la art. 108 alin. 2 lit. d)."
Recurentul a arătat că nefiind luat în considerare dreptul de preferință al Fondului, respectiv acela de creditor cu creanță garantată, un drept deja dobândit și necontestat de bancă, în cazul în care distribuirea ar rămâne în modul în care s-a făcut prin planul de distribuire întocmit de lichidatorul judiciar în data de 20.06.2007, nu s-ar face altceva decât să se desființeze tardiv și în mod nelegal un tabel rămas definitiv prin necontestare de către persoanele interesate.
- prin clauza înscrisă la art. 5. 3 al Convenției părțile semnatare nu au dorit decât să stabilească condițiile care trebuie îndeplinite pentru a fi făcută plata finală. la distribuirea prețului rezultat din vânzarea apartamentului în cauză, nu ar conduce la concluzia că Fondul și-ar încălca propriile obligații, iar în cazul în care din prețul obținut din vânzarea bunului, Banca și-ar fi acoperit integral creanța, excedentul ar fi repartizat creditorilor, eventual debitorului și nu către Fondul creditor cu creanță garantată care are prioritate conform prevederilor Legii nr. 85/2006.
Recursul n este fondat.
Este de necontestat că între recurentul Fondul Național de Garantare a creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii B și Banca Comercială Română s-a încheiat Convenția nr. 4/24/ iunie 2002, nr. XXI/ J 451/24 iunie 2002 (fila 75 dosar fond), având ca obiect " colaborarea Băncii și a Fondului în vederea garantării de către Fond a creditelor și a scrisorilor de garanție acordate de Bancă" (art. 2.1).
Judecătorul-sindic a reținut corect că părțile au stabilit în Capitolul V din Convenția menționată mai sus, condițiile de plată a garanției acordată de Fond, cu precizarea în art. 5.3. că Banca va transmite Fondului cererea de regularizare, în termen de 5 zile lucrătoare de la:
- finalizarea de către Bancă a executării silite a tuturor garanțiilor reale/ personale prevăzute în contractul de credit sau în acordul de garanție/contract de credit;
- închiderii procedurii falimentului, în situația în care executarea silită a garanțiilor este suspendată, urmare a deschiderii procedurii falimentului.
Critica adusă sentinței în sensul că recurentul, în calitate de fidejusor, se în drepturile Băncii fiind în contradicție cu clauzele Convenției menționate mai sus, este neîntemeiată.
Recurentul, în calitate de garant, a plătit din datoria intimatei-debitoare " " G, ca urmare a faptului că aceasta din urmă nu și-a executat obligația asumată prin Contract, în baza dispozițiilor Convenției, situație în care nu se poate subroga în drepturile creditorului garantat, respectiv Banca.
În cazul în care s-ar admite contrariul se încalcă dispozițiile Convenției de colaborare în vederea facilitării creditării -urilor nr. 4/24 iunie 2002, respectiv nr. XXI/ J 451 din 24 iunie 2002.
Prin urmare, în mod corect, recurenta nu a fost inclusă în planul de distribuție care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006, chiar dacă inițial a fost înscrisă la credală, sub condiție, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Prin repartizarea întregii sume rezultată din vânzarea apartamentului intimatei-debitoare către Banca Comercială Română nu s-a acoperit integral creditul acordat, iar în cazul în care acesta s-ar fi acoperit, Banca avea obligația să procedeze conform art. 5.3. din Convenție.
În raport de cele expuse mai sus, recursul declarat de - B nefiind fondat, urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii SA, cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.1063 din 12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefiind fondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 februarie 2008.
Președinte, Dr. - - | Judecător, Dr. - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. AZ
Tehnored. MC
2 ex./ 13.02.2008
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure, Gina Ignat
