Anulare hotarare aga Spete. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie Președinte secție
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de reclamantul, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței comerciale nr. 3/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în B, Complex Comercial Dunărea,-,. 2,. 8, județul B, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 19.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului apelantului reclamant să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.10.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 1 și 2/02.12.2008 și constatarea nulității divizării B prin desprinderea unei părți din patrimoniul social al societății divizate și transmiterea către o societate nou înființată B în contradictoriu cu pârâta
În motivarea cererii sale, reclamantul arată că nulitatea divizării rezultă din faptul că nu a fost adoptată o hotărâre de admitere în principiu, administratorii nu au fost împuterniciți prin hotărâre de acționarii societății pentru întocmirea proiectului de divizare, proiectul de divizare nu este întocmit în conformitate cu legea, nefiind descrise pasivele, capitalul social al societății beneficiare este greșit, nu se precizează care este cuantumul primei de divizare și nu se specifică condițiile alocării părților sociale la societatea nou înființată.
Hotărârile sunt anulabile fiindcă convocarea nu cuprinde textul integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv, reclamantul deși era acționar, nu a fost convocat, nu a votat, lipsește hotărârea de admitere în principiu a proiectului de divizare, judecătorul delegat la. nu a verificat existența înscrisurilor anexă la cele două hotărâri și a dispus nelegal menționarea acestora.
În consecință, consideră că divizarea este nulă, iar hotărârile nr. 1 și 2/2008 anulabile.
În drept, precizează disp. art. 238 și următoarele din Legea nr. 31/1990. Depune înscrisuri.
Legal citată, pârâta depune întâmpinare, arătând că cererea este nelegală și netemeinică, fiindcă textul legal, art. 239 din Legea nr. 31/1990, prevede doar o singură hotărâre de divizare, nefiind necesară adoptarea unei hotărâri de admitere în principiu, de altfel, textul legal al art. 241 din Legea nr. 31/1990 a fost modificat și administratorii au numai obligația de a întocmi proiectul de divizare, nemaifiind necesară mandatarea lor specială.
Cu privire la proiectul de divizare, arată că pasivul a fost determinat - două împrumuturi, iar discordanța capital social redus echivalent cu capital social al noii societăți s-a datorat unei erori de calcul ce a fost eliminată. Cuantumul primei de divizare este determinabil întrucât în proiectul de divizare se menționează că prima de divizare este egală cu diferența dintre valoarea aportului net de divizare și valoarea capitalului social prevăzute în anexa la proiectul de divizare.
Neconcordanțele dintre texte (forma publicată și textul final) se datorează modificărilor intervenite în structura acționarilor societății divizate. Nu sunt încălcate disp. art. 243/2 din Legea nr. 31/1990, acestea neprevăzând că este necesară depunerea raportului scris la. B, ci numai întocmirea acestuia și punerea lui la dispoziția acționarilor pentru a fi consultat.
Cu privire la încălcarea drepturilor de acționar ale reclamantului arată că acesta nu și-a înregistrat cele 8 contracte de cesiune prin care a devenit acționar, dar a fost tot timpul recunoscut în această calitate și nu există nici o dovadă că i s-ar fi încălcat drepturile.
De altfel, reclamantul din momentul dobândirii calității de acționar a făcut abuz de drept procesual formulând împotriva societății peste 84 acțiuni cu cele mai diverse obiecte, acțiuni care au ca efect blocarea activității societății și forțarea cumpărării acțiunilor sale la prețuri foarte mari.
În drept, invocă disp. art. 239, 241 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința nr. 3/20.03.2009 pronunțată de secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Brăilas -a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 239 din Legea nr. 31/1990, din cadrul Baa doptat hotărârile nr. 1 și 2 și au hotărât divizarea societății și constituirea unei societăți cu răspundere limitată. Instanța de fond a motivat că este necesară doar hotărârea de divizare, întocmirea și publicarea, precum și punerea la dispoziția acționarilor a proiectului de divizare și constituirea noii societăți în condițiile prevăzute de lege pentru forma de societate convenită.
Din analiza actelor depuse a rezultat că sunt referiri legale la pasivul ce urmează a fi transferat societății beneficiare, respectiv două împrumuturi, reducerea capitalului societății mamă a operat după recunoașterea că discordanța se datora unei erori de calcul iar prima de divizare, chiar dacă nu este expres determinată, este cel puțin determinabilă rezultând din diferența dintre valoarea capitalului social prevăzute în anexa la proiectul de divizare.
Cu privire la motivele de nulitate ale hotărârilor s-a constatat că ele nu sunt fondate, neconcordanțele sesizate nu sunt în măsură a anula hotărârea nr. 1/2008 fiindcă ele au intervenit din culpa acționarilor.
Instanța de fond a respins susținerea reclamantului conform căreia nu a fost încunoștiințat și nu și-a exercitat dreptul de vot motivat și de faptul că publicarea proiectului de divizare și a anunțului în monitorul oficial s-a făcut cu îndeplinirea cerințelor legale.
Referirile la înscrierea mențiunilor din cele două hotărâri, în registrul comerțului, s-au considerat a fi neîntemeiate, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului având doar atribuții de menționare a actelor iar nu de judecare a temeiniciei acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul, înregistrat sub nr. unic - pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
În mod greșit instanța a reținut că, în cauză, este necesară doar hotărârea de divizare.
Potrivit disp. art. 239 alin. 1 și 3 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală a acționarilor trebuie să hotărască asupra divizării în două etape.
În primul rând, adunarea generală a acționarilor trebuie să adopte o "hotărâre de principiu" privind divizarea și să împuternicească pe administratorii societății să întocmească proiectul de divizare.
În al doilea rând, după întocmirea proiectului de divizare, adunarea generală a acționarilor adoptă "în cunoștință de cauză" hotărârea privind divizarea.
În ul Oficial nr. 5956/22.10.2008 a fost publicat Proiectul de divizare nr. 60/29.09.2008 al fără ca administratorii societății divizate să fi fost împuterniciți pentru întocmirea acestui proiect prin hotărârea de admitere în principiu a divizării.
Prin lipsa hotărârii de principiu au fost încălcate o serie de drepturi ale acționarilor și anume: dreptul de a fi convocați pentru a participa la ședința adunării generale extraordinare a acționarilor, dreptul de vot în cadrul adunării generale de a-și exprima opțiunea în privința problemelor analizate.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că sunt referiri legale la pasivul societății ce urmează a fi transferat societății beneficiare, respectiv două împrumuturi, câtă vreme nu se știe ce valoare aveau cele două împrumuturi.
Proiectul de divizare nu cuprinde descrierea exactă a pasivelor care urmează a fi transferate societății beneficiare, fiind încălcate astfel disp. art. 241 lit. k din Legea nr. 31/1990. A arătat că din proiectul de divizare rezultă că societatea va prelua un patrimoniu constând la active dintr-o participație de 88,325 acțiuni deținute la Industrial, reprezentând 93,963% din capitalul social al acesteia, precum și o sumă în disponibilități bănești, iar la pasive sunt trecute două împrumuturi acordate societății divizate de către și Terenuri
În proiectul de divizare se face vorbire de două împrumuturi acordate, iar în anexa de calcul, la pasive este trecută suma de 1.877.375. Nu este îndeplinită condiția stabilită imperativ de lege întrucât în proiectul de divizare nu a fost descrisă corespunzător situația pasivelor societății. Mai mult, aceste contracte de împrumut nu au fost depuse la Oficiul Registrului Comerțului B pentru a se verifica legalitatea proiectului de divizare, raportat și la sumele înscrise în aceste contracte de împrumut.
În mod greșit instanța a reținut că prima de divizare trebuie să fie determinabilă și nu determinată.
Proiectul de divizare nu precizează care este cuantumul primei de divizare, condiție prevăzută la lit. faa rt. 241 din Legea nr. 31/1990.
Instanța, în mod eronat, apreciază că s-a îndeplinit condiția de cvorum prin faptul că a fost publicat proiectul de divizare și anunțul în ul Oficial cu îndeplinirea cerințelor legale.
Hotărârile au fost luate fără respectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor generale.
În lunile mai-iunie 2007, apelantul a cumpărat de la mai multe persoane fizice acțiuni la În mod abuziv și total nelegal intimata a refuzat transmiterea documentației către Registrul Independent în vederea efectuării înregistrărilor cu privire la structura acționarilor în registrul acționarilor societății. Acțiunile pot fi dobândite prin contract de vânzare-cumpărare (cesiune), prin urmare, apelantul a devenit acționar, în urma cumpărării pachetelor de acțiuni de la mai multe persoane fizice și beneficia de dreptul de a fi convocat pentru ședința adunării generale, și de a vota, în baza numărului de acțiuni cumpărate.
Hotărârile au fost luate cu neîndeplinirea corectă a condițiilor de cvorum și majoritate.
În baza pachetului de acțiuni pe care le deține la societatea pârâtă, apelantul avea dreptul de a vota în cadrul ședinței adunării generale extraordinare a acționarilor.
Această divizare reprezintă un caz particular de abuz de majoritate, în speță abuzul de drept, fiind pricinuit de acționarul majoritar în raport cu acționarii minoritari.
Art. 1361din Legea nr. 31/1990 prevede ca: "acționarii trebuie să-și exercite drepturile cu bună-credință, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale societății și ale celorlalți acționari".
Principiul enunțat de art. 136 indice 1 din Legea nr. 31/1990 ce se constituie într-un mijloc important de protecție a acționarilor minoritari, a fost încălcat în cauză de acționarul majoritar prin neconvocarea la adunarea generală extraordinară a acționarilor în vederea adoptării hotărârii de declanșare a divizării.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 294 și următoarele pr.civ. Legea nr. 31/1990, art. 274.pr.civ.
Legal citată, intimata-pârâtă Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond pentru următoarele argumente:
În mod corect Tribunalul Brăilaa reținut că, pentru aprobarea operațiunii de divizare, este necesară doar hotărârea de divizare în raport de dispozițiile art. 239 din Legea nr. 31/1990.
Susținerea apelantului reclamant conform căreia divizarea este nulă absolut întrucât adunarea generală a acționarilor trebuie să hotărască asupra divizării în două etape diferite, este total lipsită de temei legal, reclamantul adăugând în mod nepermis la legea în vigoare (art. 241 din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 441/2006).
În mod corect prima instanță a reținut că în proiectul de divizare sunt referiri la pasivul ce urmează a fi transferat societății beneficiare, respectiv două împrumuturi.
În ceea ce privește critica apelantului reclamant privind diferența dintre valoarea de reducere a capitalului social al societății divizate și valoarea capitalului social al societății beneficiare, Tribunalul Brăilaa reținut în mod corect că reducerea capitalului societății mamă a operat după recunoașterea că discordanța se datora unei erori de calcul.
Însăși hotărârea a acționarilor din 02.12.2008 prevede că se aprobă proiectul de divizare al nr. 60/29.09.2008 cu ajustarea caracteristicilor societății beneficiare privind valoarea nominală a unei acțiuni și capitalul social propuse de expertul desemnat de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, prin raportul de expertiză.
În mod corect, prima instanță a reținut că "prima de divizare chiar dacă nu este expres determinată, este cel puțin determinabilă rezultând din diferența dintre valoarea aportului net de divizare și valoarea capitalului social prevăzute în anexa la proiectul de divizare".
Proiectul de divizare îndeplinește cerința prev. de art. 241 lit. f din Legea nr. 31/1990, prevăzând în mod clar că prima de divizare este egală cu diferența dintre valoarea aportului net de divizare și valoarea capitalului social.
În ceea ce privește critica reclamantului privind neconcordanța dintre textul ce urma a fi modificat, în forma publicată în ul Oficial și textul final, în forma adoptată prin Hotărârea nr. 1 din 02.121.2008, prima instanță reține în mod corect că aceste neconcordante nu sunt în măsură a anula hotărârea nr. 1/2008, fiindcă modificările au apărut din culpa acționarilor.
A motivat că textul apărut în convocarea publicată în nr. 6082/28.10.2008 reflectă structura de capital a societății în forma în care ea putea fi prevăzută la acea dată, plecându-se de la premisa că toți acționarii societății divizate își vor exprima opțiunea de a deveni acționari la societatea beneficiară. Mai mult, se arată că era imposibil să prevadă cu exactitate la data publicării convocării în ul Oficial, care va fi structura de capital a societății după divizare.
După finalizarea operațiunii de divizare, s-a constatat că nu toți acționarii societății divizate și-au exprimat opțiunea de a deveni acționari ai societății beneficiare, de aici rezultând și diferențele de cifre și procente.
În mod corect, prima instanță a reținut că referirile reclamantului privind încălcarea dispozițiilor art. 243 indice 2 din Legea nr. 31/1990 nu sunt întemeiate, judecătorul delegat la. având doar atribuțiuni de menționare a actelor iar nu de judecare a temeiniciei acestora.
Susținerile apelantului-reclamant privind încălcarea normelor privind convocarea sunt false, lipsite de suport probator întrucât hotărârile nr. 1 și 2 din 02.12.2008 au fost adoptate cu respectarea dispozițiilor privitoare la convocare, prevăzute de Legea nr. 31/1990, fiind publicate atât în ul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 6082 din 28.10.2009, cât și în ziarul "Obiectiv - " din data de 30.11.2008.
Susținerile apelantului reclamant privind refuzul societății lor de a transmite documentația aferentă unor contracte de cesiune este falsă întrucât pentru înregistrarea contractelor de cesiune încheiate de apelantul reclamant, în calitate de cesionar, era suficient ca apelantul reclamant să se prezinte la Registrul Independent și să solicite, în baza contractelor de cesiune, înregistrarea transferului acțiunilor de la cedenți către persoana sa.
Pentru aceste considerente, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 3//20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila secția comercială și contencios administrativ.
În drept, a invocat dispozițiile art. 239, art. 241 din Legea nr. 31/1990.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate de părți, reține următoarele:
La data de 02.12.2008 adunarea generală extraordinară a acționarilor a adoptat două hotărâri:
- Hotărârea nr. 1 prin care sa aprobat proiectul de divizare al nr. 60/29.09.2008 publicat în ul Oficial al României nr. 5956 din 22.10.2008, cu ajustarea caracteristicilor societății beneficiare privind valoarea nominală a unei acțiuni și capitalul social, propuse de expertul desemnat, în temeiul art. 2433din Legea nr. 31/1990 republicată. Totodată, s-a aprobat divizarea în conformitate cu proiectul de divizare și reducerea capitalului social al ca urmare a divizării cu suma de 6.300.000 lei, de la 7.200.000 lei la 900.000 lei prin anularea unui număr de 63.000.000 acțiuni cu valoare nominală de 0,10 lei fiecare.
Ca efect al reducerii de capital datorată divizării, art. 6.1 și art. 6.2 din actul constitutiv al s-a modificat, în consecință.
S-a mandatat pe -ta să efectueze toate formalitățile necesare în vederea înregistrării mențiunilor privind divizarea și reducerea capitalului social, ca urmare a divizării.
- Hotărârea nr. 2 prin care s-a aprobat înființarea, cu un capital social de 6.199.200 lei constituit dintr-un total de 61.992 părți sociale, cu valoarea nominală de 100 lei fiecare, ca urmare a divizării, în conformitate cu dispozițiile proiectului de divizare nr. 29/21.01.2008, publicat în ul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 911/15.02.2008, astfel cum a fost aprobat prin hotărârea nr. 1 din 02.12.2008.
Hotărârile prin care s-a aprobat proiectul de divizare și divizarea propriu-zisă au fost adoptate la aceeași dată, în cauză divizarea realizându-se într-o singură etapă.
Art. 239 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată instituie regula potrivit căreia decizia de divizare trebuie să fie luată de fiecare societate în parte, în condițiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societății.
Articolul 241 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că administratorii societăților care urmează a participa la divizare vor întocmi proiectul de divizare care va cuprinde mențiunile prevăzute la lit. a-k ale acestui articol.
Contrar susținerilor intimatei-pârâte acest articol (241), astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 44/2006, stabilește două reguli importante pentru economia operațiunii de divizare.
Prima regulă este aceea că divizarea, ca măsură de reorganizare a persoanelor juridice, se realizează în două etape.
inițială, în care adunarea generală a societății implicate hotărăște declanșarea procesului și însărcinarea administratorilor cu elaborarea proiectului de divizare. Cea de-a doua etapă, a divizării propriu-zise, este aceea în care organele statutare vor aproba divizarea efectivă, în conformitate cu proiectul întocmit de administratori, eventual modificat sau completat.
Cea de-a doua regulă care se desprinde din conținutul art. 241 este aceea că proiectul de divizare trebuie să aibă o structură și un conținut minimal obligatoriu astfel cum rezultă din exigențele prevederilor lit. a-
În cauză, operațiunea de divizare prin desprinderea unei părți din patrimoniul și transferarea acesteia ca întreg unei societăți care este astfel constituită, în schimbul alocării de păți sociale ale societății beneficiare către acționarii societății care transferă activele, nu respectă nici una dintre cele două reguli mai sus enunțate. Astfel operațiunea de divizare s-a realizat într-o singură etapă, situație care a făcut posibilă încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. 7 din Legea nr. 31/1990 republicată, conform cărora "când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebuie să cuprindă textul integral al propunerilor".
În convocarea publicată în ul Oficial din 28.10.2008 s-a prevăzut că, în urma reducerii capitalului social al, ca efect al divizării, art. 6.2 privind structura acționariatului se modifică arătându-se textul integral al articolului modificat iar prin hotărârea nr. 1/02.12.2008 același articol are alt conținut, structura acționariatului fiind diferită față de cea din textul convocării.
În acest mod s-au încălcat disp. art. 117 alin. 7 din Lege a căror respectare este obligatorie, textul având caracter imperativ. Instanța de fond în mod greșit a reținut că aceste neconcordanțe "au apărut din culpa acționarilor societății".
De asemeni, apărările intimatei pârâte sub acest aspect sunt neîntemeiate și contravin prevederilor art. 238 alin. 21din Lege. Sub acest aspect, intimata pârâtă a invocat faptul că "textul apărut în convocarea publicată în ul Oficial nr. 6082/28.10.2008 reflectă structura de capital social a societății în forma în care ea putea fi prevăzută la acea dată, plecându-se de la premisa că toți acționarii societății divizate își vor exprima opțiunea de a deveni acționari la societatea beneficiară" S-a mai susținut că nu se putea stabili cu exactitate la data publicării convocării în ul Oficial care va fi structura de capital social după divizare. Intimata pârâtă a motivat că după finalizarea operațiunii de divizare s-a constatat că nu toți acționarii societății divizate și-au exprimat opțiunea de a deveni acționari ai societății beneficiare, de aici rezultând diferențele de cifre și procente.
În cauză, însă, la data publicării convocării adunării generale extraordinare, convocare ce conține și textul integral al propunerilor de modificare a actului constitutiv, nu se împlinise termenul înlăuntrul căruia acționarii societății divizate aveau dreptul de a opta pentru a deveni asociați ai societății beneficiare sau de a se retrage din societatea ce urma a se diviza.
Astfel, proiectul de divizare s-a publicat în ul Oficial la data de 22.10.2008 iar în cuprinsul proiectului s-a stabilit prin art. 9 că acționarii societății divizate au dreptul să opteze fie pentru retragere din societatea divizată, fie să devină asociat al societății beneficiare în termen de 10 zile de la data publicării proiectului de divizare în ul Oficial, termenul calculându-se pe zile pline, prin luarea în calcul atât a zilei de 22.10. când s-a publicat proiectul, cât și a ultimei zile care s-ar fi împlinit pe data de 31.10.2008. Convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor pentru a se hotărî divizarea s-a publicat în ul Oficial pe data de 28.10.2008, fără a se respecta dreptul de opțiune al acționarilor.
Pe de altă parte, în cazul divizării, legea conferă acționarilor, care nu sunt de acord cu o hotărâre de divizare, dreptul de a se retrage dintr-o societate pe acțiuni, cu toate implicațiile de ordin financiar la care vor putea fi supuse societățile din care acei acționari se vor retrage. Astfel, dreptul de a opta pentru a deveni acționar al societăților nou înființate nu este prevăzut de lege, ci doar dreptul de a se retrage din societatea divizată.
Aceasta deoarece, în cazul în care acționarii nu se retrag, divizarea are ca efect repartizarea către acționarii societății divizate de părți sociale, la societățile beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de divizare.
Este întemeiat astfel și motivul de apel referitor la faptul că proiectul de divizare încalcă prev. art. 241 lit. k din Lege deoarece proiectul de divizare nu conține informațiile specifice și esențiale referitoare atât la situația pasivelor prin descrierea exactă a acestora și la condițiile alocării de părți sociale, la societatea nou înființată.
Sub acest din urmă aspect, se constată că repartizarea de părți sociale la societatea beneficiară nu s-a realizat către toți acționarii societății divizate (care nu s-au retras din societate), ci doar către doi acționari, respectiv și, fiind evident că divizarea s-a realizat doar în interesul acestor doi acționari și cu vătămarea drepturilor celorlalți acționari.
În această modalitate, divizarea, prin desprinderea unei părți din patrimoniul, și transferarea ei ca întreg unei societăți care este astfel constituită, în schimbul alocării de părți sociale ale societății beneficiare către o parte din acționarii care transferă activele, nu are acoperire legală. Aceasta deoarece această formă de divizare trebuie să se realizeze în interesul tuturor acționarilor, fiind de esența divizării repartizarea de acțiuni la societatea beneficiară a divizării, ca efect al transferului de active și pasive între societățile participante la divizare.
Acționarii societății divizate devin asociați ai societății beneficiare în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de divizare conform art. 250 alin. 1 lit. b din Lege. Astfel, toți acționarii societății divizate devin asociați ai societății beneficiare și nu doar numiți acționari, cum s-a întâmplat în cauza dedusă judecății.
Chiar și în situația în care unul dintre acționari ar deține numai o acțiune și raportul de schimb nu permite să i se repartizeze acestuia cel puțin o acțiune sau o parte socială la societatea beneficiară, această situație va fi regularizată prin eventualele plăți în numerar stabilite în proiectul de divizare.
astfel realizată aduce atingere drepturilor de acționar al apelantului reclamant deoarece în contul activelor preluate de la societatea divizată al cărei acționar este apelantul nu a primit nimic rămânând acționar la societatea divizată al cărui activ a fost semnificativ redus.
Celelalte motive de apel sunt neîntemeiate. Lipsa cuantumului primei de divizare poate fi stabilit prin simpla operațiune de scădere dintre valoarea aportului net de divizare și valoarea capitalului social.
Apelantul-reclamant a avut posibilitatea de a vota în cadrul adunării generale a acționarilor însă, deși susține că deține un procent mai mare de acțiuni decât cel înregistrat în registrul comerțului la data adoptării hotărârii adunării generale extraordinare, totuși nici cvorumul de prezență și nici rezultatul votului nu ar fi influențat validitatea hotărârilor luate având în vedere ponderea acțiunilor deținute de acționarii majoritari care au votat în favoarea adoptării hotărârilor atacate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 296.pr.civ. va admite apelul cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii cu consecința anulării celor două hotărâri referitoare la divizarea parțială a și înființarea unei noi societăți.
Ca efect al anulării celor două hotărâri, se va declara nulă divizarea.
În temeiul art. 251 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată, un exemplar al prezentei hotărâri va fi comunicată Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila în vederea menționării.
În temeiul art. 274.pr.civ. intimata-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către apelantul reclamant, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței nr. 3/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în B, Complex Comercial Dunărea,-,. 2,. 8, județul
Schimbă, în tot, sentința apelată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta. și, în consecință:
Anulează hotărârile nr. 1 și 2 din 02.12.2008 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor.
Declară nulă divizarea parțială a. realizată în condițiile art. 250 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată, prin desprinderea unei părți din patrimoniu și transferarea acesteia către. nou constituită.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila.
Obligă pe intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către apelantul-reclamant, în sumă de 1016 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
RD//4 ex/19.11.2009
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie
