Anulare hotarare aga Spete. Decizia 979/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 218/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.979
Ședința publică de la 6.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentele BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALIST și - SRL, în contradictoriu cu intimata GENERAL EXPERT - lichidator judiciar al debitoarei - -, împotriva sentinței comerciale nr.4088/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 22.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 29.09.2008 și apoi la 6.10.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 4088 din 31.10.2007 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar GENERAL EXPERT al debitoarei - - împotriva pârâtelor SA prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS și - SRL.
A anulat actul de adjudecare nr. 248/12.06.2006 prin care s-au executat silit terenuri aparținând debitoarei - - și a dispus restituirea loturilor de teren în patrimoniul debitoarei.
admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă - SRL și obligat SA să-i restituire suma de 9.830 lei cu titlu de preț achitat pe terenurile adjudecate.
A constatat că pârâta reclamantă are un drept de creanță de 11.956 lei + 4.870 lei ce reprezintă contravaloarea terenurilor, împotriva debitoarei - -.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în fapt creditoarea - SA nu a avut aprobarea judecătorului sindic pentru ridicarea suspendării prevăzută de articolul 36 din lege și nu a respectat prevederile articolului 116 alineat 1 din lege.
A mai reținut că a fost de rea credință deoarece a cunoscut faptul că debitoarea este în insolvență și nu a avertizat lichidatorul judiciar la adunarea creditorilor din 7.12.2006 că vânzarea loturilor fusese făcută în luna iunie 2006.
De asemenea, a urmărit și un scop ilicit pentru îndestularea celorlalți creditori.
În temeiul articolelor 1169, 1170 și articolului 83 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a fost admisă cererea pârâtei - reclamante - SRL, întrucît aceasta a fost cumpărător de bună credință al imobilelor.
În baza articolelor 79 -80 admis acțiunea principală și a anulat actele de transfer fraudulos încheiate de creditoarea și stabilirea situației anterior încheierii actelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoare - BANCA ÎN FALIMENT prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS și - SRL, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială fiind înregistrat astfel dosarul nr- din 30.01.2008.
Prin recursul său, creditoarea - Bancă în faliment, prin lichidator judiciar, critică sentința comercială atacată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale de competență materială reglementată de articolul 13 alineat 1 Cod procedură civilă, sens în care competența de soluționare a cauzei revenea Judecătoriei în circumscripția căreia se situau bunurile imobile, mai ales că cererea lichidatorului judiciar al debitoarei îmbracă forma unei contestații la executare ce intră sub incidența Codului d e procedură civilă.
De asemenea, în baza articolului 11 alineat 1, litera h din legea nr.85/2006, judecătorul - sindic poate judeca acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte frauduloase și a constituirii unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare deschiderii procedurii, iar lichidatorul judiciar, în baza articolului 25 litera c din Legea nr.85/2006, este abilitat să introducă acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna dreptului creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii de garanții acordate de acesta susceptibile a prejudicia dreptul creditorilor. A mai arătat recurenta că executarea silită făcută de bancă s-a datorat faptului că judecătorul - sindic și lichidatorul judiciar nu au respectat obligațiile prevăzute de lege de a notifica indisponibilizarea bunurilor debitorului falit.
Susținerea judecătorului - sindic în sensul că, în calitate de creditor ipotecar ar fi vândut terenurile și ar fi prejudiciat creditorii este nefondată, față de faptul că în perioada 1999 - 2006 judecătorul sindic nu a controlat activitatea lichidatorilor judiciari și nici unul dintre lichidatorii judiciari desemnați succesiv în cauză nu s-a preocupat de identificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei, ceea ce denotă faptul că lichidatorul judiciar nu s-a achitat diligent de atribuția ce-i revenea potrivit articolului 25 litera b din Legea nr.85/2006 - inventarierea bunurilor debitoarei, articolului 116 din lege precizând clar că lichidarea bunurilor va începe în data după inventarierea lor.
Mai mult, în cazul bunurilor imobile, lichidatorul judiciar trebuia să respecte prevederile articolului 63 din Legea nr.85/2006 care prevede că în situația în care debitorul are bunuri supuse transcripțiunii, inscripțiunii sau înregistrării în registrele de publicitate, lichidatorul judiciar va trimite instanțelor, autorităților ori instituțiilor care țin aceste registre o copie de pe sentința de deschidere a procedurii, spre a se face mențiune.
Executorul bancar și-a exercitat în mod legal atribuțiile respectând procedura prevăzută de Codul d e procedură civilă, publicațiile de vânzare au fost comunicate și afișate legal și orice parte interesată le putea contesta sau comunica în scris eventualele pretenții. Oricum, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile articolului 83 și articolului 80 din Legea nr.85/2006.
A mai susținut recurenta creditoare că hotărârea atacată este dată cu greșita aplicare a legii, fiind lipsită de temei legal, deoarece scopul Legii nr.85/2006 este acela de a proteja interesele creditorilor, acțiunile introduse de lichidator având ca scop reîntoarcerea în patrimoniu a bunurilor înstrăinate de debitor.
În cazul de față însă, banca, în calitate de creditor ipotecar, și-a valorificat acest drept prin executorul bancar, iar anularea nu poate prelungi inutil procedura de faliment, o nouă licitație având același rezultat, suma încasată urmând a fi virată integral creditoarei, existând riscul de a se obține chiar o sumă mai mică decât cea inițială.
În fine, recurenta creditoarea a mai arătat că există neconcordanțe între sumele solicitate de - și cele acordate de instanța de fond, în sensul că - a cerut restituirea sumei de 26.800 lei, iar instanța a obligat la restituirea sumei de 9830 lei și a constatat un drept de creanță asupra debitoarei - - pentru suma de 11.956 + 4.870 lei care, însumate, dau 26.656 lei și nu 26.800 lei cât a cerut petenta, instanța neprecizând cum a ajuns la acest calcul.
În drept articolul 304 punctul 3,6,9 Cod procedură civilă.
Recurenta- SRLa criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate în sensul prevederilor articolului 304 punctul 9 și articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă.
Astfel, a arătat recurenta numai prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale, în speță a dispozițiilor invocate de către judecătorul - sindic - articolele 79, 80 și 83 alineat 2 din legea nr.85/2006 - a putut instanța de fond să admită acțiunea lichidatorului judiciar și să anuleze actul de adjudecare nr. 248/12.06.2006, deoarece dispozițiile legale invocate de către instanța de fond reglementează modalitatea introducerii de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, articolul 81 prevăzând și termenul în care pot fi introduse astfel de acțiuni, respectiv 1 an de la expirarea termenului stabilit pentru întocmirea raporturilor prevăzute de articolul 20 alineat 1 litera b dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Mai mult, arată recurenta, lichidatorul judiciar s-a prevalat de propria-i culpă, respectiv de neîndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau conform dispozițiilor articolelor 63, 61 din lege, ceea ce a făcut ca în registrul de transcripțiuni unde figura bunurile imobile să nu apară mențiunea că debitorul era în faliment.
Intimatul lichidator judiciar al debitoarei - - a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor.
În ceea ce privește competența materială de soluționare a acțiunii, aceasta aparține judecătorului sindic și nu instanței de drept comun, dar fiind caracterul falimentului, de procedură concursuală (colectivă) și unică, girată și instrumentată în totalitate de judecătorul sindic.
A susținut intimatul lichidator judiciar că lipsa indisponibilizării bunurilor mobile nu este un motiv care poate fi acceptat, impedimentul la vânzare nefiind lipsa indisponibilizării, ci faptul că debitoarea era în faliment.
Argumentul că sumele provenite din valorificare reveneau oricum integral creditorului ipotecar, este un argument speculativ, incorect, deoarece articolul 39 funcționează cu aplicarea corespunzătoare a articolelor 116 și 118 din lege.
În probatoriu părțile au depus înscrisuri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, constată recursurile fondate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată de lichidatorul judiciar General Expert - al debitoarei - - la data de 7.05.2007 s-a solicitat anularea actelor de adjudecare prin care s-au vândut cele 12 loturi de teren aparținând debitoarei efectuate de creditoarea - bancă în faliment - la data de 12.06.2006 către - SRL și repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor de adjudecare.
Acțiunea în anulare nu a fost întemeiată în drept, în sensul că lichidatorul judiciar nu a precizat temeiul de drept care îi acordă calitatea procesuală de a promova acțiuni în anularea actelor încheiate de către creditori, ci a precizat doar că acțiunea a fost formulată ca urmare a dispoziției judecătorului sindic dată prin încheierea de ședință din 28.02.2007.
Motivarea în fapt a acțiunii în anulare s-a întemeiat pe:efectuarea vânzării de către creditoarea garantată R, fără aprobarea judecătorului sindic pentru ridicarea suspendării prevăzută de articolul 36 cu privire la creanța sa și valorificarea acesteia conform dispozițiilor articolului 116 alineat 1 din Legea nr.85/2006; - efectuarea vânzării la un preț derizoriu de numai 9.830 lei, respectiv 0,278 lei mult mai mic decât prețul de evaluare, stabilit prin raportul de evaluare aprobat de creditori și pe - efectuarea vânzării în dauna celorlalți creditori, întrucât întreaga sumă obținută a fost încasată de creditoarea garantată SA.
Cum, în virtutea rolului său activ, reglementată de dispozițiile articolului 129 Cod procedură civilă, instanța nu este ținută de temeiul juridic al acțiunii indicat de parte, ci este chiar obligată să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată ( - secția civilă nr. 2257/1984), instanța de fond soluționând cererea în anulare, formulată de către lichidatorul judiciar a calificat-o ca fiind acțiune întemeiată pe dispozițiile articolelor 79-80 din Legea nr. 85/2006, articolului 83 din aceeași lege.
legal invocat de către judecătorul sindic drept temei juridic al admiterii acțiunii, lichidatorul judiciar și anulării actului de adjudecare, respectiv articolul 79 din Legea nr.85/2006 prevede următoarele:!Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii".
Articolul 80 din Legea nr.85/2006 prevede expres anularea altor acte realizate de debitor în dauna creditorilor.
În viziunea Legii nr. 85/2006, actele frauduloase vizate de articolul 79 sunt acte săvârșite de debitor cu rea-credință, în dublu scop:- lezarea drepturilor creditorilor sau eludarea legii și obținerea unui profit pentru debitor sau o altă persoană.
Din textul articolului 79 rezultă că acțiunea pentru anularea unor acte juridice este facultativă pentru administrator și pentru lichidator iar, potrivit articolului 81 alineat 1, poate fi introdusă numai în termen de 18 luni de la data deschiderii procedurii; este necesar ca actul să fi fost păgubitor pentru creditori (care pot introduce prin comitetul creditorilor o astfel de acțiune - articolul 81 alineat 2), data încheierii actului să fie anterioară cu cel mult 3 ani față de data deschiderii procedurii, iar actul să conțină un element fals ori să disimuleze o fraudă față de creditori.
Legitimarea procesuală pasivă în procedura de judecare a cererilor pentru anularea actelor debitorului aparține debitorului prin administrator special și nici un caz unuia dintre creditorii garantați.
pe care îl formează textele articolului 79 și articolului 80 este menit, mai curând, nu să fie interpretat sub unica prezență a ideii de fraudă, ci să reconstituie activul averii debitorului, pentru a reîntregi faptul general al creditorilor și a schimba lipsa de șanse a acestora față de absența patrimoniului la deschiderea procedurii.
Așa fiind, dat fiind faptul că această sancțiune ocrotește un interes privat, al creditorilor, ne aflăm în fața unei nulități relative, supusă regulilor prescripției extinctive și constatării inaplicabilității ei pentru că actele atacate se situează în afara perioadei de 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Este, așadar, întemeiat motivul de recurs susținut de către ambele recurente, al nelegalității hotărârii pronunțate, sub aspectul lipsei temeiului legal al hotărâri și al greșitei aplicări a legii, în sensul prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, dispozițiilor articolului 79-80 din Legea nr.85/2006 nefiind incidente în prezenta cauză, subiectul unor atare acțiuni constituindu-l debitorul și nu unul dintre creditorii garantați, nici unul dintre creditori neputând, de altfel, să fie subiect pasiv într-o atare acțiune care presupune probarea existenței caracterului fraudulos al actului în dauna tocmai a creditorilor.
În ceea ce provește cererea lichidatorului pentru aplicarea prevederilor articolului 36 din lege, practica judiciară s-a pronunțat în sensul tardivității acesteia dacă s-a înregistrat după finalizarea procedurii de executare silită, prin adjudecare ( C, secția comercială, contencios administrativ, decizia nr. 1237/10.09.2002).
Cum, în speță, recurenta creditoare a încheiat actul de adjudecare la 12.06.2006, aceasta executând silit prin proprii executori bancari, în temeiul unei încuviințări a cererii de executare dată prin hotărâre judecătorească, respectiv încheierea nr. 255 din 17.10.2001 a Judecătoriei Câmpina, bunurile imobile care erau afectate garantării creanței sale de către debitor, nu s-a dovedit vreun prejudiciu adus celorlalți creditori.
Astfel, din tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei - - depus la 28.11.2006 (fila 46), rezultă că recurenta creditoare R este deținătoarea unei creanțe garantate de 7.356.855 lei (RON), deținând o pondere de 90,65% în grupa creanțelor garantate prevăzută de articolul 121 alin 1 punctul 2 din Legea nr.85/2006, ceilalți creditori garantați fiind Banca - în faliment prin lichidator - SA cu o creanță în valoare de 724.066 lei și o pondere de 8,92% și Banca Transilvania SA- cu o creanță în valoare de 34.556 lei și o pondere de 0,43%.
După cum se poate constata, valoarea bunurilor imobile ce constituie garanția creditoarei, chiar și potrivit raporturilor efectuate de către evaluator (17.193,5 lei - (Ron)), este insuficientă pentru acoperirea creanței creditorului garantat, și în situația în care vânzarea bunurilor s-ar fi realizat prin intermediul lichidatorului judiciar și, în nici un caz, valoarea bunurilor, nu ar fi putut acoperi sau depăși valoarea creanței garantate integral, cu atât mai puțin nu ar fi putut să total creanțele garantate, astfel încât nu se poate vorbi despre vreo daună produsă acestor creditori garantați.
În situația dată, a insuficienței sumelor realizate din vânzarea bunurilor grevate, creditoarea are, pentru diferență, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzută la articolul 123, și vor fi supuse dispozițiilor articolului 41 (articolul 121 punctul 2 alineat 2 din legea nr.85/2006),
Așa fiind, față de recurenta creditoare nu s-a probat în vreun fel că vânzarea bunurilor grevate în favoarea creanței sale ar fi prejudiciat interesele celorlalți creditori, dovada prejudicierii interesului privat fiind esențială în cazul unei nulități relative și mai ales în cazul de față unde actul trebuie dovedit a fi fraudulos prin aceea că afectează drepturile creditorilor, producându-se prejudicii materiale, în sensul diminuării sumelor satisfacerii creanțelor acestora, judecătorul - sindic făcând o greșită interpretare a dispozițiilor legale, motivarea în fapt a hotărârii cuprinzând motive diferite, străine de încadrarea juridică dată de către instanță.
În ceea ce privește pe recurenta - SRL, instanța de fond a constatat buna credință a acesteia la încheierea actului juridic de adjudecare a terenurilor, obligând-o însă să restituie loturile de teren în patrimoniul debitoarei, în aplicarea dispozițiilor articolului 83 din Legea nr.85/2006.
Pe lângă faptul că nici în cazul recurentei - încadrarea juridică a răspunderii acesteia nu s-a efectuat corect, aceasta nedobândind bunurile respective de la debitor în dauna creditorilor, ci direct de la creditorul garantat prin respectivele bunuri, aceasta s-a regăsit și în starea de aparență de drept care în favoarea creditorului, necunoscând faptul că debitoarea executată silit se află în procedura falimentului, din certificatele de sarcini eliberate de biroul de carte funciară Câmpina și anexat actelor de adjudecare, rezultând doar sarcinile care afectau terenurile, respectiv ipotecile constituite în favoarea creditoarei nu și starea de insolvență (faliment) a debitoarei - -.
Ori, pentru ca suspendarea prevăzută de articolul 36 din lege să se poată realiza, este nevoie de minimă publicitate focalizată a deschiderii procedurii, sens în care dispozițiile articolului 37 din lege obligă ca prin sentința de deschidere a procedurii, judecătorul sindic să dispună comunicarea acesteia către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitorului declarat la registrul comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, iar articolul 63 din lege obligă administratorul judiciar lichidator, în situația în care debitorul are bunuri supuse transcripțiunii, inscripțiuni sau înregistrării în registrele de publicitate, să trimită instanțelor autorităților ori instituțiilor care țin aceste registre o copie de pe sentința de deschidere a procedurii, sper a se face mențiune.
Comunicarea prevăzută la articolul 63 se adresează serviciului de carte funciară pentru imobile și arhive electronice de garanții reale mobiliare, neputând fi suplinită, astfel cum în mod neîntemeiat susține intimatul lichidator judiciar, de publicitatea deschiderii procedurii efectuată prin Buletinul Insolvenței.
Așa fiind, având în vedere că un drept real înscris în cartea funciară în favoarea unei persoane (în speță în favoarea ) este prezumat că există în favoarea acelei persoane, înscrierea fiind prezumată a fi exactă, rezultă că înscrierea în cartea funciară are caracter absolut și nu poate fi înlăturată decât printr-o rectificare efectuată în baza unei hotărâri judecătorești definitive, astfel încât în absența unei atare hotărâri înscrisurile existente își produc toate efectele care caracterizează regimul de publicitate imobiliară în sistemul cărților funciare. Dacă titlul care a stat la baza înscrierii în cartea funciară nu a fost afectat de un viciu inițial, terțul care a dobândit cu bună-credință și cu titlu oneros rămâne protejat, deoarece titlul autorului este valabil, iar publicitatea nu este suspendată.
A proceda în sens contract, înseamnă a aduce o gravă atingere siguranței tranzacțiilor, fiind admis că terțul nu putea ști dacă în momentul dobândirii dreptului publicitatea cărții funciare era sau nu suspendată cu privire la acest drept.
Recursul promovat de către - SRL este astfel fondat, pe lângă faptul că buna credință a acesteia la dobândirea bunului prin adjudecare în cadrul licitației legale ținută conform normelor de drept comun (Cod procedură civilă), aceasta nu intră sub incidența dispozițiilor articolului 83 din Legea nr.85/2006 pentru a fi obligată să restituie bunurile în patrimoniul debitoarei, buna sa credință fiind ocrotită de principiile și dispozițiile legale mai sus menționate.
În privința motivului de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 3 Cod procedură civilă, invocat de către recurenta creditoarea și care este de natură a atrage casarea hotărârii atacate, Curtea reține că acesta nu este fondat, odată deschisă procedura falimentului, dat fiind caracterul special al acestuia, numai acțiunile formulate de către administrator/lichidator în realizarea creanțelor debitorului asupra terților sunt de competența instanței de drept comun, celelalte revenind competenței judecătorul sindic (articolul 20 litera l, articolul 25 litera g din Legea nr.85/2006) și articolul 11 alineat 2 din Legea nr.85/2006: Atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la contractul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței -).
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, articolului 3041Cod procedură civilă, articolului 312 alineatele 1,2,3 Cod procedură civilă admite recursurile.
Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei - - de anulare actului de adjudecare nr. 268/12.06.2006 ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională formulată de - SRL, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentele BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALIST și - SRL, în contradictoriu cu intimata GENERAL EXPERT - lichidator judiciar al debitoarei - -, împotriva sentinței comerciale nr.4088/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar de anulare a actului de adjudecare nr. 248/12.06.2006 ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 6.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
4.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
