Anulare incident plată. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 6/A-
Ședința publică din 27 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,--5, sector 3, împotriva sentinței nr.836/C din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosar nr-, intimată-reclamantă fiind SRL, cu sediul în Pitești, B-dul - -, -.F,.2-4, jud.A și intimate-pârâte BANK -SUCURSALA, cu sediul în B,-, parter, sector 1 și NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în B,-, sector 3.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată,care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra apelului s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 2 martie 2009, reclamanta - SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâtele Bank - Sucursala B și Banca Comercială Română - Sucursala B pentru a se dispune anularea incidentului de plată înregistrat la Centrala Bancare la categoria
În motivare s-a arătat că reclamanta a ordonat pârâtei doi să facă în favoarea pârâtei unu plăți în acoperirea unui debit, plăți care însă nu s-au făcut întrucât nu au fost completate corect ordinele de plată, deși acestea purtau semnătura și ștampila BCR și astfel s-a ajuns la sesizarea Centralei Bancare pentru neachitarea unor rate.
La 8 aprilie 2009 instanța a pus în discuția părților introducerea în cauză a Băncii Naționale Române, solicitare la care acestea au achiesat.
Prin sentința comercială nr.836/C/2009 Tribunalul Comercial Argeșa admis acțiunea, a anulat incidentul de plată referitor la SRL, înregistrat la Centrala Bancare, categoria D, și a obligat BCR - Sucursala A la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, instanța a reținut că între reclamantă și Bank s-a încheiat contractul nr.61 în temeiul căruia prima datora achitarea unor rate, achitare ce se făcea prin intermediul Băncii Comerciale Române.
Cu ocazia completării ordinelor de plată reclamanta a comis o eroare materială constând în înscrierea greșită a codului IBAN, însă ordinele au fost acceptate fără rezervă de BCR și nu a comunicat un refuz de executare reclamantei.
Această lipsă de comunicare între cele două părți a dus la înscrierea reclamantei la, categoria D, cu toate consecințele înregistrării unei astfel de informații și prejudicii pentru aceasta.
Instanța de fond a reținut culpa comună în producerea acestui incident atât în sarcina reclamantei, cât și a BCR, așa încât a limitat în același mod și cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Banca Comercială Română, cale de atac semnată de șeful de departament al Direcției juridice în temeiul mandatului primit prin Ordinul Președintelui executiv nr.117/2009, așa încât se apreciază că există reprezentare legală pentru apelantă.
În criticile formulate aceasta a susținut că:
- ștampila și semnătura de pe ordinele de plată dovedesc numai recepția documentului și nu procesarea lui, așa încât trebuia reținut că ele au fost recepționate spre executare și nu acceptare spre executare. Banca a primit ordinele de plată în vederea verificării autenticității, iar neexecutarea lor s-a datorat în mod exclusiv modului greșit în care au fost completate de către reclamantă;
- lipsa de comunicare nu poate fi imputată băncii față de contractul existent între aceasta și reclamantă, contract încheiat la 20 noiembrie 2000 și potrivit căruia - SRL avea datoria ridice extrasele de cont zilnic sau, cel mai târziu, într-un interval de 7 zile. Dacă ar fi făcut acest lucru și ar fi verificat mențiunile din aceste extrase ar fi observat că tranzacțiile nu s-au efectuat datorită completării greșite de către client;
- în cauză era vorba de o plată -bancară și nu este posibilă verificarea codului IBAN pentru un beneficiar al altei bănci, iar operațiunea nu a fost executată numai din culpa reclamantei, care nu și-a îndeplinit nici ulterior obligațiile.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Înainte de analiza criticilor formulate de către apelantă trebuie subliniat faptul că instanța de fond a reținut culpa comună în determinarea înregistrării prejudiciabile, culpă imputabilă atât reclamantei, care nu a completat corect codul IBAN, dar și pârâtei BCR B, care nu și-a îndeplinit obligațiile de a-și anunța clientul cu privire la erorile ce nu permiteau executarea ordinelor de plată.
Împotriva acestei sentințe nu a declarat apel decât BCR B solicitând înlăturarea vinovăției reținute în sarcina sa.
Între aceste două părți s-a încheiat la 20.11.2000 Convenția de cont (133-134), convenție prin care clientul se obliga să ridice extrasele de cont zilnic sau la intervale de maxim 7 zile și apoi într-un termen de 2 zile lucrătoare să reclame neînregistrările sau înregistrările greșite, sub sancțiunea că încetează răspunderea băncii la nerespectarea acestor clauze.
Pe lângă aceste prevederi ambele părți s-au obligat să respecte reglementările BNR.
Pe parcursul derulării acestei convenții, reclamanta intimată a solicitat apelantei să execute două ordine de plată prin care se achitau către Bank rate ce urmau să ajungă la scadență. Ordinele de plată au fost completate de către reclamantă și cu această ocazie s-a înscris greșit codul IBAN, ordine de plată ce au fost însă primite de către BCR, existând semnătura și ștampila acesteia la rubrica "semnătura plătitorului" (6 și 7).
Date fiind erorile materiale ordinele de plată nu au fost executate, iar depășirea scadenței ratelor ce urmau să fie achitate a dus la înregistrarea incidentului de plată.
Pentru astfel de situații Regulamentul BNR nr.2/2005, în vigoare la data cererii de executare a ordinelor de plată, prevedea în art.12 obligația unității bancare receptoare de a comunica refuzul executării ordinului și motivul acestui refuz, cu excepții ce nu se regăsesc în cauză, obligație ce este subliniată și în art.16 alin.2, care vorbește chiar de inconsecvența datelor înscrise pe ordinul de plată. Din aceste dispoziții legale rezultă obligația băncii receptoare, respectiv BCR B, de a anunța clientul al cărui ordin de plată nu-l poate executa, fie și datorită unor erori săvârșite de către acesta, anunț ce urma să se facă cel mai târziu în ultima zi bancară următoare ultimei zile a perioadei de executare.
Această obligație, așa cum corect a reținut prima instanță, nu a fost îndeplinită de către apelantă, invocând în exonerarea sa dispozițiile convenției de cont din 20.11.2000.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art.969 din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar modificarea acestora se poate face de principiu păstrându-se regula simetriei. Dar, prin aceeași convenție din 20.11.2000, părțile au fost de acord să respecte reglementările BNR și trebuie subliniat faptul că înțelegerea părților, deși are valoare specială față de aceste reglementări, nu se aplică cu prioritate întrucât nu poate deroga de la ele.
Aprecierea este susținută de dispozițiile art.48 din Legea nr.312/2004 potrivit cărora "(1) Banca Națională a României este împuternicită să emită reglementările necesare pentru a pune în aplicare și a impune respectarea prevederilor legale. (2) Băncii Naționale a României pot fi sub formă de regulamente, ordine, norme și circulare, având caracter obligatoriu pentru persoanele juridice publice și private, precum și pentru persoanele fizice.".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale aceste reglementări au valoare obligatorie și de la ele nu se poate deroga prin convenția părților, astfel încât unitatea bancară receptoare să-și asigure o poziție mai protejată decât cea la care este îndreptățită.
În raport de aceste concluzii, indiferent dacă ordinele de plată au fost ștampilate și semnate de apelantă ca dovadă a recepționării acestora în vederea executării și nu a acceptării în vederea executării, așa cum se pretinde în apel, este de necontestat faptul că banca a primit ordinele de plată, a observat neconcordanță pe care acestea o conțineau, nu le-a executat, dar nici nu a încunoștiințat clientul de existența necorelării.
O astfel de atitudine constituie o încălcare a dispozițiilor art.12 și 16 din Regulamentul BNR nr.2/2005, dispoziții obligatorii pentru toate unitățile bancare și datorită acestei atitudini, conjugată cu cea a reclamantei, s-a ajuns la înregistrarea celei din urmă în Centrala Bancare la categoria
Față de aceste considerente se apreciază că sunt nefondate criticile formulate, așa încât, în baza art.296 Cod pr.civilă, urmează a fi respins apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în B,--5, sector 3, împotriva sentinței nr.836/C din 2 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosar nr-, intimată-reclamantă fiind SRL, cu sediul în Pitești, B-dul - -, -.F,.2-4, jud.A și intimate-pârâte BANK - SUCURSALA, cu sediul în B,-, parter, sector 1 și NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în B,-, sector 3.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
- - - - -
Grefier,
-
Red.GC/08.02.2010
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Polixenia
