Anulare incident plată. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 85
Ședința publică din data de 20 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Florea Tămaș
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta - SRL CNî mpotriva sentinței comerciale nr. 543/12.02.2009, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL, C-N având ca obiect anulare incident plată.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor apelantei, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac formulată este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 1,8 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este legal timbrat iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
La solicitarea instanței, față de data la care a fost introdus în plată biletul la ordin, reprezentantul apelantei arată că în acțiune s-a strecurat o eroare materială în privința acestei date, aceasta fiind 20.12.2008 sau 21.12.2008, iar nu 19.12.2008, cum în mod greșit a fost menționat, respectiv acesta a fost introdus în plată ulterior datei scadenței.
, totodată, instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea în considerarea dispozițiilor art.150 pr. civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul anulării incidentului la plată generat de introducerea în circuitul bancar a biletului la ordin. În susținere se arată că în opinia sa s-a făcut o confuzie între biletul la ordin și cec, în ceea ce privește plata și garanția, măsuri procedurale prevăzute de dispozițiile Legii nr.58/1934. de asemenea, s-a făcut o greșită aplicare a prev. Regulamentului nr.1/2001 al BNR, raportat la definiția incidentului la plată. Se mai arată că scopul și finalitatea aplicării Regulamentului BNR ar trebui să reprezinte temeiul legal și pentru anularea unui incident de plată. Se mai arată că nu se poate invoca teoria cauzalității în anularea incidentului la plată. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocațial datorat pentru apel, sens în care depune și copia facturii.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 543 din data de 12 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C-N, în contradictoriu cu pârâții Z și C-N, având ca obiect anulare incident de plată.
Analizând actele depuse în probațiune, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâta de rd.I s-a încheiat la data de 27.08.2008 un contract de închiriere pentru un imobil situat în municipiul Z, prețul chiriei fiind de 2.500 EUR pe lună, data urmând a se achita lunar până la data de 10 fiecărei luni.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta susține că pentru garantarea plății chiriei a emis un bilet la ordin în cuantum de 35.345 lei în favoarea pârâtei de rd.I, iar aceasta din urmă, deși a încasat contravaloarea chiriei facturate, a introdus la plată biletul la ordin anterior arătat, iar în lipsa disponibilului în cont, pârâta de rd.II a comunicat refuzul bancar Centralei Incidentelor de Plăți.
Așadar,a reținut prima instanță, incidentul de plată a fost comunicat de pârâta de rd.II și înregistrat tocmai datorită lipsei disponibilităților bănești din contul reclamantei.
Biletul la ordin, fiind un titlu acauzal, în speță nu interesează raportul fundamental dintre părți și nici modalitatea de stingere a acestuia, atâta timp cât condiția esențială de emitere a titlului, respectiv existența disponibilului în bancă, nu a fost îndeplinită la data emiterii acestuia.
Astfel, în cauză, din analiza stării de fapt și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăți, s-a făcut în conformitate cu Regulamentul nr. 1/2001 actualizat, privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei incidentelor de Plăți, în mod corect instituția bancară comunicând incidentul de plată generat de lipsa disponibilului bănesc, pentru onorarea titlului.
Astfel, relevă instanța de fond, deși dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 36 și urm. din Regulamentul nr. 1/2001 nu prevăd condițiile în care pot fi anulate informațiile privind incidentele de plată, instanța apreciază că anularea poate fi dispusă în ipoteza în care aceasta este urmarea unei erori săvârșite de persoana declarantă, în speță pârâta de rd.II, respectiv comunicarea incidentului de plată, deși contul emitentului era alimentat cu suma necesară pentru onorarea titlului, în cauză însă, o asemenea ipoteză nu se regăsește.
De asemenea, a mai arătat prima instanță, simpla împrejurare că biletul la ordin a fost emis pentru garantarea plății chiriei, nu prezintă relevanță în cauză, atâta timp cât una dintre condițiile emiterii titlului este tocmai existența disponibilului în contul emitentului, ipoteză care nu se verifică în cauză.
Din această perspectivă nu este relevantă nici împrejurarea că reclamanta a efectuat plata chiriei în contul pârâtei de rd.I, iar în ipoteza în care aceasta din urmă, cu rea credință a introdus biletul la ordin la plată, deși încasase valoarea chiriei, deschide calea reclamantei la inițierea unui demers juridic pentru recuperarea unor eventuale prejudicii create de pârâta de rd.I, printr-o pretinsă faptă culpabilă.
Așadar, având în vedere faptul că înscrierea în Centrala Incidentelor de Plăți a reclamantei nu este urmarea unei erori, ci urmarea neîndepliniri unei condiții esențiale pentru emiterea titlului de valoare, în temeiul art. 36 din Regulamentul 1/2001, acțiunea formulată de aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta C-N, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe cale de consecință, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Dezvoltându-și motivele de apel, reclamanta a arătat că la de 14.01.2009 a formulat o actiune prin care a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele-intimate, dispunerea anulării incidentului de plată generat de introducerea în circuitul bancar a biletului la ordin cu specificațiile de mai sus, cerere ce a fost respinsă de către instanța de fond ca fiind netemeinică.
În aceste condiții, reclamanta consideră că instanța face o confuzie în ceea ce privește: definiția biletului la ordin, plata și garanția, măsuri procedurale prevăzute de Legea nr. 58/1934 și alte măsuri care pot fi luate în baza altor reglementări legale, ca Regulamentul nr. 1/2001 al și definiția incidentului de plată.
A mai arătat reclamanta și faptul că existența disponibilului în cont la data emiterii unui titlu de valoare este valabilă cec-ului și nu biletului la ordin cu plata la un termen fix, iar conform Legii cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934, disponibilul bancar trebuie avut la data scadenței biletului la ordin, or, ceea ce afirmă instanța de fond este valabil altui titlu de valoare, care nu are scadență, denumit cec și reglementat de Legea cecului nr. 59/1934.
În aceste condiții, se apreciază că respingerii cererii sale prin aceea că în cazul de față biletul la ordin este un titlu acauzal și că "anularea poate fi dispusă numai în ipoteza în care aceasta este urmarea unei erori săvârșite de persoana declarantă", este nelegală.
Așa cum se arată în chiar art. 2. b) din Regulamentul nr. 1/2001 a, instanța sesizată cu anularea unui incident de plată - și nu a biletului la ordin, trebuie să verifice și să constate dacă "obligațiile rezultate prin efectul legii și/ sau al contractului care le reglementează" au fost respectate sau nu. Acțiunea în anularea incidentului de plată nu se poate confunda cu o eventuală acțiune în anularea titlului. Chestiunea aportului fundamental și a raportului cambial trebuie privită, în acest caz, prin raportarea la definiția incidentului de plată.
Un aspect important care trebuie luat în considerare, a relevat relcamanta, este cel al textului cambial și condițiile impuse într-un astfel de titlu, prin coroborare cu definiția biletului la ordin.
În esența, textul cambial prevede obligația unei sume de bani la un anumit termen, sumă ce reprezintă în cazul de față "garanție chirie".
Chiar dacă s-ar invoca teoria formalismului cambial, lucru care este posibil doar în procesele cambiale, acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 58/1934, nu se poate face abstracție de însuși textul cambial înscris pe titlu: garanție chirie.
Pe de altă parte, apreciază reclamanta, trebuie analizate condițiile în care se poate executa garanția, dacă există sau nu o specificație în acest sens în raportul juridic fundamental și dacă suntem sau nu în prezența prevederilor act. 1 pct. 2 din Legea cambiei, în sensul condiționării sau nu a plății, textul cambial prevăzând "garanție chirie" și nu "plată chirie".
Astfel, textul cambial prevede posibilitatea introducerii în circuitul bancar a biletului la ordin reprezentând "garanție chirie" în contextul în care chiria nu este achitată pe perioada celor 4 luni; între părți nu a interveni vreun act adițional de modificare a contractului care să specifice "constituire garanție prin bilet la ordin", caz în care aceasta putea fi executată, nepunându-se în discuție însuși viciul titlului.
A mai susținut reclamanta că din probele depuse la dosar rezultă că aceste datorii reprezentând chiria pe cele 4 luni, septembrie-decembrie 2008, au fost achitate la termen, astfel că instanța de fond trebuia să ia în considerare prevederile art. 2 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2001 a BNR unde este defintă noțiunea de "incident de plată".
Având în vedere aceste prevederi, reclamanta consideră că aprecierea instanței de fond în sensul că nularea poate fi dispusă în ipoteza în care aceasta este urmarea unei erori săvârșite de persoana declaranță este complet eronată, deoarece nu are o argumentare legală.
În final, în susținerea apelului, său, reclamanta arată că a administrat documente care atestă efectuarea plăților către pârâta-intimată, că valoarea de garanție nu mai avea nici un fel de justificare, debitele fiind achitate, astfel încât cererea sa este întemeiată în fapt și în drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298.pr.civ. și dispozițiile art. 2, 36, 38 din Regulamentul nr. 1/2001 al
Analizând apelul declarat, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele și C-N, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea incidentului de plată generat de introducerea la plată de către pârâtă a biletului la ordin, emis la C-N, la data de 02.09.2008, cu scadență la data de 20.12.2008 în sumă de 35.345 lei, cu valoare de garanție chirie, în care reclamanta are calitatea de trăgător, beneficiar fiind pârâta, bilet la ordin tras la C
În fapt, între părți s-a încheiat la data de 27.08.2008 un contract de închiriere pentru un spațiu comercial situat în Z, pentru o chirie lunară de 2.500 EUR.
Conform art. 6 din contract, plata chiriei se face lunar, până la data de 10 fiecărei luni. Deși nu era prevăzută în contract garanția plății chiriei pe primele patru luni, la solicitarea pârâtei, s-a emis la data de 02.09.2008 biletul la ordin, în sumă totală de 35.345 lei, echivalentul a 10.000 EUR.
În temeiul contractului de închiriere, pârâta de rând Iae mis facturile fiscale nr. -/09.09.2008, nr. -/02.10.2008, nr. -/03.11.2008 și nr. -/05.12.2008, achitate de reclamantă prin transfer bancar, conform înscrisurilor depuse la dosarul de fond la filele 14 și urm.
Cu toate acestea însă, deși facturile au fost achitate integral și în termen, la data de 21.12.2008, debitoarea a introdus la plată biletul la ordin în sumă de 35.345 lei, generând înscrierea creditoarei în Centrala Incidentelor de Plăți.
Acțiunea a fost respinsă de către tribunal, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a se dispune anularea incidentului, acesta nefiind înregistrat ca urmare a erorii săvârșite de către pârâta de rând II, în calitate de persoană declarantă.
Curtea achiesează la criticile formulate prin apelul declarat împotriva sentinței fondului, reținând, în primul rând, faptul că sunt pertinente apărările conform cărora s-a realizat o confuzie între cec și bilet la ordin, în măsura în care se menționează în considerente că nu a fost îndeplinită o condiție esențială pentru emiterea titlului de valoare.
Astfel, existența disponibilului în cont la data emiterii unui titlu de valoare este o condiție cerută în cazul cec-ului, iar nu a biletului la ordin cu plata la un termen fix, iar conform Legii cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934, disponibilul bancar trebuie avut la data scadenței biletului la ordin, or, ceea ce afirmă instanța de fond este valabil altui instrument de plată, care nu are scadență, denumit cec și reglementat de Legea cecului nr. 59/1934.
Pe de altă parte, în cazul biletului la ordin, este admisă inserarea clauzei "valoare dată în garanție", acesta fiind cazul și în speță, cu mențiunea că o astfel de precizare atestă faptul că titlul a fost dat în scopul garantării executării altei obligații, fără efecte asupra obligației rezultate din titlul de valoare.
Deși Curtea nu contestă legalitatea sentinței, în ceea ce privește invocarea principiilor autonomiei și acauzalității obligațiilor create prin emiterea unui astfel de titlu de credit, consideră că acestea trebuie privite și aplicate nuanțat, în materia reglementată de Regulamentul nr. 1/2001 al BNR.
Astfel, conform disp. art. 2 lit. b din Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei lncidentelor de Plăți, incidentul de plată reprezintă "neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligații rezultate in efectul legii și/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoștința CIP de către persoanele declarante, pentru apărarea interesului public."
Din această perspectivă, instanța de apel consideră că sunt pertinente susținerile din apel, conform cărora instanța sesizată cu anularea unui incident de plată, iar nu a biletului la ordin, trebuie să verifice și să constate dacă "obligațiile rezultate prin efectul legii și/ sau al contractului care le reglementează" au fost respectate sau nu, relevant fiind și că textul cambial prevede posibilitatea introducerii în circuitul bancar a biletului la ordin reprezentând "garanție chirie", în contextul în care chiria nu este achitată pe perioada celor 4 luni.
Acțiunea în anularea incidentului de plată nu se poate confunda cu o eventuală acțiune în anularea titlului. Chestiunea raportului fundamental și a raportului cambial trebuie privită, în acest caz, prin raportarea la definiția incidentului de plată.
În sprijinul celor mai sus expuse vin și prev. art. 36 alin. 2 din Regulament, conform cărora "(2) Anularea informațiilor privind incidentele de plăți înregistrate în și în se poate face numai de persoanele declarante, din proprie inițiativă sau la solicitarea instanțelor judecătorești, în baza unei cereri de anulare, conform formularului prezentat în anexa nr. 8A, 8B sau 8C, după caz, transmisă la CIP în aceeași zi bancară".
La rândul ei, anexa 8C la care se face referire, trimite la trei cazuri în care se poate solicita o astfel de anulare, aplicabilă în cauză fiind cea de-a doua situație, respectiv "hotărâre judecătorească definitivă comunicată persoanei declarante".
Din analiza acestor reglementări, se reține că nu se enumeră cazurile în care o astfel de hotărâre ar putea fi pronunțată și este normal să fie așa, întrucât diversitatea raporturilor juridice întâlnite în practică nici nu permit o astfel de circumstanțiere.
În consecință, rămâne la latitudinea instanțelor sesizate cu astfel de cereri a stabili în ce măsură se impune a se face aplicarea textelor mai sus citate, starea de fapt mai sus expusă, conform căreia introducerea la plată a biletului la ordin, emis pentru garantarea plății debitului reprezentând chirie, s-a făcut după achitarea integrală și la termen a creanței garantate, îndreptățind instanța să dispună anularea incidentului raportat de către pârâta de rând II.
În consecință, sunt nerelevante și susținerile privind corecta aplicare a prevederilor legale de către cele persoana declarantă, întrucât prin dispoziția de anulare nu se stabilește vreo culpă în privința acesteia, ci doar se sancționează atitudinea, de o vădită rea-credință, a pârâtei de rând
Curtea nu achiesează la opinia ce se încearcă a fi susținută prin hotărârea pronunțată, conform căreia, din moment ce biletul la ordin a fost completat și introdus în plată, nu s-ar mai putea anula incidentul survenit, pentru că o astfel de abordare ar lipsi de conținut și de aplicabilitate toate prevederile legale mai sus arătate, fiind exclusă incidența tezei a doua a poziției 3 din anexa 8C.
Raportat la toate cele mai sus expuse, instanța de apel consideră că nu pot fi reținute nici considerentele tribunalului, conform cărora, în ipoteza în care pârâta, cu rea credință, a introdus biletul la ordin la plată, deși încasase valoarea chiriei, se deschide calea reclamantei la inițierea unui demers juridic pentru recuperarea unor eventuale prejudicii create de pârâta de rd.I, printr-o pretinsă faptă culpabilă.
Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că nu este certă și previzibilă calea pe care reclamanta ar putea obține, prin chemarea în judecată a cocontractantului său, o reparație integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a acestuia, raportat la specificul sancțiunii înscrierii în CIP și a consecințelor deosebit de grave pe care o astfel de măsură le poate avea în cazul unui comerciant.
În consecință, în baza art. 296.pr.civ. apelul va fi admis, iar sentința va fi schimbată, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive, conform dispozitivului.
Conform art. 274.pr.civ. pârâta-intimată Z va fi obligată să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei (14).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta CNî mpotriva sentinței comerciale nr. 543 din 12 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C N în contradictoriu cu pârâții Z, C-N și în consecință dispune anularea incidentului de plată generat de introducerea în circuitul bancar a biletului la ordin emis la C la data de 2.09.2008 cu scadența la data de 20.12.2008 în sumă de 35.435 lei, bilet la ordin tras la C
Obligă intimata Z să achite apelantei CNc heltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./6 ex./11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Florea Tămaș
