Atragerea răspunderii administratorilor. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 233/2009
Ședința publică de la 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de reclamantele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și SC SA împotriva Sentinței comerciale nr.574/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 6436/2004).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurenta reclamantă DGFP A și av. pentru intimatul pârât, lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar Motive de ordine publică din partea intimatei reclamante Bank România SA.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante DGFP A solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în sensul admiterii cererii pentru atragerea răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere a debitoarei SC Grup SA/ Grup SA și invocă art.137 lit.a din 64/1995.
Față de recursul formulat de SC SA consideră că nu este fondat.
Avocat pentru intimatul pune concluzii de respingerea recursului formulat de reclamanta DGFP
Cu privire la recursul formulat SC SA susține că această reclamantă nu a precizat că este recurs. Motivele invocate de SC sunt nefondate și solicită respingerea acestora.
Depune la dosar chitanța și factura reprezentând asistență juridică.
Instanța față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin Sentința comercială nr. 574/18 septembrie 2008, Tribunalul Albaa respins cererile reclamantelor Bank România, fostă Eurom Bank SA B, SA T, DGFP A și SA " " CNa vând ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând pasivul neacoperit al debitoarei SA, fostă Grup,
Pentru a pronunța sentința arătată, tribunalul s-a fundamentat pe expertiza contabilă întocmită de în dosarul în care s-a derulat procedura executării silite concursuale și pe o expertiză dispusă în cauza de față și întocmită de din care rezultă că falimentul societății s-a datorat "eșuării a două planuri de afaceri pentru aprovizionarea cu zahăr de import în anii 1993 și 1995", precum și cheltuielilor financiare mari, reprezentând dobânzi și comisioane generate de creditele în cuantum de 850.000.000 lei (800.000 USD) cu dobândă de 100% contractate pentru plata vânzătorului de zahăr SRL CNc are, deși a primi prețul, nu a livrat 45 tone, iar clienții au renunțat la comenzi în timp ce dobânda penalizatoare pentru credit ajungând la 270%.
S-a mai reținut că în anul 1994 administratorii societății au decis să importe 10 mii de tone de zahăr din SUA printr-o altă societate și au contractat un alt credit de 4.500.000 USD de la aceeași bancă iar în anul 2005 au mai contractat un credit de 600.000 USD din totalul sumei deschizând acreditivul în cuantum de 4.642.432 USD din care s-a restituit ca neutilizată suma de 132.198 USD, iar diferența a fost cheltuită cu deplasările personalului în, Ungaria, Austria, Germania, pentru a perfecționa operațiunile de import export mărfuri și utilaje, dar pierderile înregistrate care au cauzat intrarea în faliment nu sunt de natură să atragă răspunderea delictuală a pârâtului, care nu a săvârșit nici una din faptele ilicite la care se referă Legea nr.64/1995.
Reclamantele DGFP A și SA " " C N au declarat recurs susținând că tribunalul a greșit că nu a dat efect dispozițiilor art. 124 din Legea nr. 64/1995 deși, administratorii societății au deturnat spre alte scopuri sumele de dolari americani obținute din creditele contractate cu banca, nu au onorat facturile emise și nici datoriile scadente ale societății, contractând noi credite care au dus în mod vădit la încetarea de plăți a societății, fiind evident necesară atragerea răspunderii pârâtului, în calitate de mandatar al societății.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează.
În temeiul art. 124 din Legea nr.64/1995 în forma avută la data deschiderii procedurii aplicabile falimentului societății administrate de pârât tribunalul sau, după modificarea legii, judecătorul sindic, poate obliga pe foștii mandatari sociali sau pe alte persoane să suporte o parte sau partea rămasă neacoperită din pasivul societății pe acțiuni sau cu răspundere limitată, dacă prin una sau mai multe fapte, din cele enumerate la lit. a- au determinat sau au contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți.
În speță, dreptul la despăgubire al foștilor creditori ai societății falite nu a fost verificat de către tribunal care nu a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului în care s-a pronunțat sentința de închidere a procedurii executării silite concursuale față de societatea debitoare.
Cu alte cuvinte, judecătorul a pășit la soluționarea cererilor reclamantelor fără a cunoaște dacă și cât din pasivul societății falite a rămas neacoperit din fondul de lichidare, care sunt creanțele și creditorii neplătiți, aspecte esențiale pentru o judecată dreaptă, ținând cont că răspunderea delictuală comercială la care se referă art. 124 din Legea nr.64/1995, este subsidiară, limitată la partea din pasivul neacoperit al societății și antrenabilă numai dacă se dovedește de către cei care invocă, săvârșirea faptei, în materialitatea ei, nu descrisă sau afirmată generic.
Judecătorul sindic nu a dat efect acestor reguli, iar reclamanții și toți cei interesați, nu au putut obține informații necesare susținerii cererii deoarece nu s-a atașat dosarul de faliment al societății comerciale.
Pe de altă parte, judecătorul cauzei nu s-a preocupat să dispună administrarea tuturor probelor pe baza cărora să constate dacă s-a comis una sau mai multe fapte ilicite din cele descrise de lege.
Sub acest aspect, este contrară art. 208 alin. 1 Codul d e procedură civilă hotărârea judecătorului care, fiind chemat să stabilească o faptă, în materialitatea ei, transferă această obligație în sarcina expertului contabil.
Curtea mai reține din fișa de identificare a societății falite, A, aflată în dosar file 37-41, că societatea a constituit filiale și că societatea falită a deținut o parte a fondului de comerț prin organizarea de magazine în alte orașe din țară.
Raportat la aceste împrejurări extrem de relevante pentru justa soluționare a cererilor de chemare în judecată, este necesar ca judecătorul să cerceteze dacă lichidatorul judiciar au acționat pentru a se informa asupra înființării efective a filialelor sau dacă a rămas doar în fază de proiect, și dacă au existat împrejurări care au influențat fondul de comerț situat în locațiile menționate la registru.
Raportat la considerentele expuse, recursul creditoarei va fi admis, sentința atacată se va casa iar cauza va fi trimisă aceluiași judecător sindic pentru o nouă judecată cu observarea dispozițiilor imperative ale art. 315 Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării, vor fi cercetate și celelalte motive expuse în recursurile reclamantelor.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantele DGFP A și SA " " C-N împotriva Sentinței comerciale nr.574/18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția comercială.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, prin atașarea dosarului nr.42/1999 al Tribunalului Alba având ca obiect lichidarea judiciară totală a falitei SA " " fostă SA " " A I și cercetarea actelor și lucrărilor acestui dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 11 martie 2009 în ședința publică.
Președinte, - --încetat activitatea Semnează Președintele Curții de APEL ALBA IULIA | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și dact.
13 aprilie 2009/ 2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
