Atragerea răspunderii administratorilor. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 24/A/2010
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea apelului, în rejudecare după casare, formulat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr.220/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 17 februarie 2010 și 24 februarie 2010, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra apelului de față, se constată că prin sentința nr.220/COM/2009 a Tribunalului Alba, s-a constatat ca fiind rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale active a Adunării Generale a Asociaților - SRL, invocată de pârât, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a - SRL a domnului G, a fost admisă excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta - SRL, împotriva pârâtului, pentru operațiunile precizate în Hotărârea AGEA a - SRL din 22.04.2004, și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea formulată pentru aceste motive ca inadmisibilă.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL T împotriva pârâtului și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 6548 lei.
În esență judecătorul care a pronunțat hotărârea a reținut că reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 1.335.830.000 lei reprezentând pagube provocate societății prin executarea defectuoasă a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv i le impune.
În motivarea cererii se arată că pârâtul, în calitate de fost administrator al - - Taa cționat împotriva intereselor societății, încheind contracte care avantajau partenerii contractuali și generau prejudicii în patrimoniul societății.
Se reține că prin sentința civilă nr.958/2005 pronunțată dosar nr.990/2004 de către Tribunalul Harghitaa fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta Adunarea Generală a - -
Pronunțând această sentință instanța a reținut că din actele existente la dosar nu reiese că pârâtul, în calitatea de administrator al - -, ar fi prejudiciat societatea. Dimpotrivă, la sesizările făcute de conducerea societății atât la Garda Financiară, dar și ca urmare a verificărilor efectuate de comisia de cenzori, nu s-au constatat nereguli în activitatea pârâtului, stabilindu-se în același timp că patrimoniul societății nu este periclitat din cauza contractelor încheiate de el în numele societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
În expunerea motivelor de recurs, recurenta a reieterat cele susținute în motivarea cererii.
Prin Decizia nr.46/R/2006 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în dosar nr.3049/2005 a fost admis recursul, sentința recurată a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare, instanța de recurs constatând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității procesuale active a Adunării generale a acționarilor - - și că această excepție nu poate fi analizată de către instanța de recurs deoarece părțile ar fi private de un grad de jurisdicție.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Harghita sub dosar nr.1496/2006 la data de 24.03.2006, iar la data de 28.06.2007, prin Încheierea nr.17 în urma admiterii de către Înalta Curte de Casație și Justiție Bac ererii de strămutare formulată de către pârâtul, s-a dispus scoaterea dosarului de pe rol și înaintarea lui spre soluționare Tribunalului Alba.
Pe rolul Tribunalului Alba cauza a fost înregistrată sub dosar nr.2722/107/13.07.2007.
Se reține că în ceea ce privește acțiunea în răspundere pentru repararea prejudiciului pretins a fi cauzat prin operațiunile comerciale menționate în Hotărârea AGA din 22.04.2004, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității învederând faptul că această hotărâre a fost anulată prin Decizia civilă nr.55/A/30.09.2005 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosar nr.2626/2004, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.3458/8.11.2006 pronunțată în dosarul nr-.
Având în vedere faptul că, potrivit art.150 din Legea nr.31/1990, acțiunea în răspundere are caracteru social, fiind o acțiune ce tinde să întregească patrimoniul social micșorat ca urmare a activității defectuoase a administratorilor, numai adunarea generală are căderea să o valorifice, stabilind atât persoana împuternicită să o exercite în justiție, cât și limitele în care aceasta se exercită.
Deoarece, prin Decizia civilă nr.55/A/30.04.2005, pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș (fila 85, dosar nr.1496/2006) a fost anulată Hotărârea AGA din 22.04.2002, nefiind adoptată altă hotărâre prin care să se decidă formularea acțiunii în răspundere pentru motivele prevăzute în hotărârea anulată, instanța constată întemeiată cererea de inadmisibilitate ridicată de către pârât în ceea ce privește acțiunea formulată de către societatea reclamantă privind atragerea răspunderii patrimoniale pentru motivele indicate în Hotărârea AGEA din data de 22.04.2004, urmând ca sub acest aspect acțiunea să fie respinsă ca inadmisibilă.
Examinând cauza, instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor privind lipsa calității procesuale active a reclamantei Adunarea Generală a Acționarilor - - cât și asupra excepției lipsei calității de reprezentant a domnului
Referitor la prima excepție instanța a reținut că, prin precizarea de acțiune de la fila 18 din dosar nr.1496/2006 s-a precizat reclamanta ca fiind - - în loc de Adunarea Generală a Acționarilor - -, iar cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant al societății reclamante instanța a reținut că din fișa de furnizare de informații depusă de ORC H, rezultă că Gaf ost numit președinte al Consiliului de Administrație la 26.03.2005 pe o durată de 4 ani reținându-se că, la data formulării acțiunii, cât și în prezent acesta este reprezentat legal al societății, motiv pentru care excepția a fost respinsă.
Curtea, în ce privește acțiunea în răspundere pentru repararea prejudiciului pretins a fi cauzat prin operațiunile comerciale menționate în Hotărârea AGA din 22.04.2004, reține că fiind întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii deoarece prin Decizia civilă nr.55/A/30.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureșa fost anulată Hotărârea AGA din 22.04.2004 nefiind adoptată altă hotărâre prin care să se decidă formularea acțiunii în răspundere pentru motivele prevăzute în hotărârea anulată.
Referitor la acțiunea în răspundere formulată de reclamantă împotriva pârâtului privind repararea prejudiciului cauzat prin contractul de subantrepriză nr.317/09.05.2003 încheiat cu - - și respectiv contractul de subantrepriză nr.105/12.05.2003 încheiat cu - SRL, s-a reținut că pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, în cauză, prezintă relevanță, pe lângă clauzele privind obiectul contractului (lucrările contractate și prețul acestora), și clauzele contractuale privind garanția de bună execuție și penalitățile de întârziere prevăzute a fi plătite în cazul în care vreuna dintre părți nu își execută sau își execută în mod necorespunzător obligațiile asumate.
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză de către expertul tehnic (fila 148, dosar nr-) s-a stabilit că valoarea de execuție a Contractului de subantrepriză nr.317/09.05.2003, încheiat între societatea reclamantă și -, a fost de 6.046.508.708.765 lei, iar valoarea de execuție a Contractului de subantrepriză nr.105/12.05 2003, încheiat între societatea reclamantă și - SRL a fost de 5.708.765.944 lei, inclusiv TVA. Potrivit celor reținute în raportul de expertiză, societatea reclamantă nu a efectuat pe cont propriu nici o lucrare în contul acestui contract, profitul realizat de către societatea reclamantă din contract, calculat ca diferență dintre veniturile realizate prin facturarea lucrărilor către - - și valoarea lucrărilor executate de către - -, este de 283.817,7 lei. Faptul că societatea reclamantă a obținut profit prin încheierea contractelor de subantepriză cu - - și, respectiv, cu - SRL, rezultă inclusiv din informarea comisiei de cenzori ai societății reclamante, depusă la fila 102 din dosarul nr. 990/2004.
Se constată că conform raportului de expertiză, la data de 31.07.2008, prețul Contractului nr. 317/9.05.2003, în valoare de 6.046.508.665 lei, a fost încasat în întregime de către societatea reclamantă de la - -, fapt care atestă că suma încasată cuprinde inclusiv garanția de bună execuție, așa încât susținerile reclamantei privind încercarea unui prejudiciu prin neîncasarea garanției de bună execuție sunt nefondate. De altfel, obligația recuperării în întregime a garanției de bună execuție revine administratorului societății de la momentul la care s-a împlinit termenul la care aceasta trebuie restituită.
Împrejurarea că prin încheierea contractului de subantrepriză și apoi prin subcontractarea lucrărilor ce au făcut obiectul acestuia societatea reclamantă nu a încercat pierderi, ci a avut profit rezultă inclusiv din raportul tehnic întocmit de către expertul tehnic, însă acest raport a fost înlăturat de către instanță, deoarece conform mențiunii care apare în încheierea de ședință din data de 23.11.2006, pârâtul s-a opus la desemnarea acestui expert pe motiv că a mai efectuat o expertiză cu aceleași obiective. În condițiile în care din dosar rezultă că expertul tehnic a efectuat în dosarele penale în care pârâtul a fost cercetat penal o lucrare de expertiză având aceleași obiective, opunerea pârâtului la desemnarea sa, chiar dacă nu s-a precizat în mod expres că se formulează cerere de recuzare împotriva expertului, are natura unei cereri de recuzare.
Se reține că prin încheierea celor două contracte societatea reclamantă a obținut profit și nu pierderi care să fie imputate pârâtului și că raportul de expertiză infirmă inclusiv susținerile societății reclamante referitoare la stabilirea vreunui comision deoarece la baza încheierii contractului a stat un deviz acceptat de părți.
S-a mai reținut ca fiind neîntemeiate susținerile reclamantei referitoare la încheierea unui contract de subantrepriză nr.317/2003 fără aprobarea consiliului de administrație și cele referitoare la încălcarea principiului specialității capacității de folosință a societăți reclamante, constatându-se că din probele dosarului rezultă că nu se poate considera că pârâtul nu a avut acordul membrilor consiliului de administrație sau a celorlalți asociați, pentru încheia și pentru a executa cele două contracte.
Referitor la încălcarea principiului specialității se reține că nu se poate vorbi despre o astfel de încălcare câtă vreme adunarea generală a validat aceste contracte prin modificarea ulterioară a actului constitutiv și prin introducerea în obiectul de activitate a acelor activități care fac obiectul contractului de subantrepriză.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către reclamantă care a fost recalificat ca fiind apel și care a fost soluționat prin decizia comercială nr.33/A/2009 a Curții de APEL ALBA IULIA în dosar nr- prin respingerea apelului declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței nr.220/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs - - T recurs soluționat de Inalta C de Casație și Justiție prin decizia nr.2690/3 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr.2722/2007 prin admiterea recursului declarat de recurentă împotriva deciziei nr.33/A/2009 a Curții de APEL ALBA IULIA, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleeași instanțe spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul este fondat. S-a reținut că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității în ceea ce privește acțiunea în răspundere pentru repararea prejudiciului pretins a fi cauzat prin operațiunile comerciale menționate în hotărârea AGA din 22 aprilie 2004 față de faptul că prin decizia nr.55/A din 30 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr.2626/2004, rămasă irevocabilă prin decizia nr.3458 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială în dosarul nr-, evocată, hotărârea AGA a fost anulată.
Instanța de apel a menținut soluția instanței de fond, inclusiv sub aspectul soluției date excepției de inadmisibilitate invocată de pârât, dar își fundamentează hotărârea de respingere a apelului pârâtului raportându-se atât la hotărârea AGA anulată prin hotărâre irevocabilă cât și prin hotărârea AGA din 29 martie 2004 la care face trimitere reclamanta, făcând judecata asupra fondului cauzei, cu precizarea că a examinat totalitatea faptelor imputate pârâtului.
În considerarea celor ce au precedat, pentru ca instanța de control judiciar să procedeze la reexaminarea excepției inadmisibilității pentru a confirma sau infirma sub acest aspect hotărârea instanței de fond, în raport de motivele invocate de apelanta reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
În rejudecarea apelului după casarea cu trimitere Curtea de Apel reține cele de mai jos:
Prin apelul formulat de - - T (formulat inițial ca recurs și recalificat apel d e instanță prin încheierea din data de 03.04.2009), Curtea de Apel reține că apelanta solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea soluționării cauzei pe fond având în vedere faptul necercetării fondului în legătură cu o parte din faptele comise de pârât, cele despre care instanța a reținut că au fost precizate prin Hotărârea AGA din 22.04.2004.
În subsidiar, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și administrarea probei cu o contraexpertiză contabilă în faza de rejudecare după casare.
În amplele motive de apel se susțin cele de mai jos.
Se consideră justificată casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea soluționării cauzei pe fond față de faptul că nu a fost cercetat fondul în legătură cu o parte din faptele comise de pârât respectiv trei fapte.
a)Se arată că temeiurile reținute de adunarea generală pentru declanșarea acțiunii în răspundere fuseseră discutate și aprobate prin Hotărârea din 29.03.2004. Hotărâre prin care s-a decis și promovarea acțiunii, desființarea ulterioară a Hotărârii din 22.04.2004 nu are nici un fel de importanță în cauză, neputând în nici un caz să atragă inadmisibilitatea cererii.
b) Se arată că admiterea excepției inadmisibilității este nelegală și ar fi fost tot așa chiar dacă s-ar fi regăsit temeiurile avute în vedere de AGEA deoarece hotărârea exprimă voința adunării generale.
Se susține că acțiunea în răspundere împotriva administratorului trebuie soluționată de instanța de fond indiferent ce se întâmplă cu hotărârea AGA prin care s-a decis promovarea acțiunii, deoarece desființarea de către instanța de judecată, a Hotărârii AGEA nu desființează, de drept și voința societății cu privire la demararea acțiunii în angajarea răspunderii administratorului.
Se susține că odată ce societatea și-a exprimat voința în sensul revocării administratorului și pornirii acțiunii în răspundere împotriva lui, nimeni, nici măcar instanța de judecată, nu mai poate paraliza acest demers, nici chiar prin desființarea Hotărârii AGEA, cu atât mai mult, cu cât potrivit art. 132 alin.4 din Legea nr.31/1990 administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.
Se arată că singura soluție care s-ar fi impus în fața excepției invocate era de a fi respinsă la rândul ei ca inadmisibilă.
În ce privește petitul 2 subsidiar al căii de atac, dacă se va considera că modificarea hotărârii nu este posibilă, se arată că ar fi necesară o contraexpertiză în faza de rejudecare.
În continuare, se fac referiri la fondul cauzei, în sensul că pârâtul este vinovat de încheierea fără aprobarea consiliului de administrație a contractului nr.317/2003 cu - - M C, că pârâtul a procedat la subcontractarea lucrărilor încheind un contract de subantrepriză cu - în paguba societății deoarece în loc să pretindă un comision de 18% egal cu cel perceput de - -, a prevăzut doar unul de 2,5 % și că pârâtul a efectuat plăți către subcontractant din credite bancare pentru care societatea apelantă a plătit dobânzi de 17.000.000 lei pe care administratorul trebuia să îi suporte față de modul defectuos în care au fost conduse operațiunile.
Se mai susține că din procesul verbal de recepție nr.1189/01.10.2004 întocmit între - și - - la finalizarea lucrărilor, se observă grave deficiențe. Au fost decontate lucrări în valoare de 6.048.508.665 lei, lucrări care nu îndeplinesc condițiile de calitate și care se remediază de - - în valoare de 1.420.382.322 lei, lucrări acceptate la plata în valoare de 4.576.126.344 lei, lucrări plătite în valoare de 3.876.322.588 lei, și lucrări refuzate la plata în valoare de 699.803.755 lei. Aceastea din urmă, aveau termen pentru remediere până la data de 15.05.2005 termen care nu a fost respectat de către subcontractant. În aceste condiții, antreprenorul - - poate solicita să-i se plătească prejudiciile cauzate de neîndeplinirea obligaților asumate prin procesul verbal de recepție al lucrărilor, în valoare de 699.803.755 lei.
În condițiile în care valoarea lucrărilor acceptate la plata este de 4.576.126.344 lei. - trebuia să încaseze suma de 228.806.317 lei. Așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert, pg.8-10, această sumă reprezintă prejudiciul cauzat de pârât societății.
Apelanta reclamantă mai susține că în mod nelegal a fost înlăturat raportul de expertiză întocmit de expertul considerând opunerea pârâtului ca având natura unei cereri de recuzare, deși pârâtul nu a calificat-o astfel.
Se mai arată că instanța a înțeles să respingă toate obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat de expertul respingându-se și cererea de efectuare a unei contraexpertize în condițiile în care cele două rapoarte de expertiză sunt cel puțin contradictorii.
Se mai susține că prima instanță a încălcat drepturile procesuale legitime prin faptul că a fost respinsă acordarea unui termen pentru ca experta asistentă internată în spital să ia cunoștință despre raportul de expertiză care ar fi avut posibilitatea să facă obiecțiuni din prespectiva economică și nu exclusiv juridică.
Mai arată, că apreciază că nu vechimea unei cauze trebuie să ghideze soluționarea unui dosar ci necesitatea administrării tuturor probelor utile, pertinente și concludente cauzei.
Hotărârea atacată este criticată, prin prisma faptului că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la o cerere de recuzare a unui expert încălcând procedura impusă de acest text de lege.
Se concluzionează că pentru aflarea adevărului în cauză, s-ar impune efectuarea unei noi expertize și a altor probe noi, justificându-se trimiterea cauzei spre rejudecare și efectuarea unei expertize de către trei experți.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma art.296 și 297 Cod procedură civilă Curtea de apel în rejudecarea cauzei după casare, constată cele de mai jos.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului (16 dosar nr-).
În ce privește criticile societății apelante sub aspectul admiterii excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtului pentru operațiunile precizate în hot. AGA a - SRL din data de 22.04.2004 și respingerea acțiunii pe acest motiv ca inadmisibilă, Curtea constată că sunt întemeiate.
Într-adevăr în cadrul acestei Adunări Generale Ordinare s-a reconfirmat hotărârea Adunării Generale din 20.03.2004 referitor la acțiunea în răspundere și revocarea administratorului.
Această înseamnă că hotărârea privind formularea acțiunii în răspundere a fost luată anterior organizării Adunării Generale Ordinare din 22.04.2004.
Câtă vreme această hotărâre era deja luată se poate considera că voința societății de a formula acțiunea în răspundere s-a manifestat prin hotărâre valabilă adoptată la 29.03.2004.
Cum această răspundere nu poate decât să vizeze întreaga activitate a pârâtului în care acesta a administrat societatea se impune analizarea tuturor actelor și faptelor săvârșite de acesta în gestionarea activității societății neavând nici o relevanță anularea hot.AGA din 22.04.2004 pe motive de nelegală convocare.
Faptele ( cele trei fapte) prezentate în informarea Adunării Generale din 22.04.2004 nu au fost "desființate"prin anularea hot.AGA, ele sunt faptele directorului general și necesită a fi analizate în contextul acțiunii în atragerea răspunderii pârâtului.
În acest context în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește faptele prezentate în AGA anulată.
Instanța de judecată are dreptul să decidă dacă administratorul pârât trebuie sau nu să răspundă pentru faptele de care adunarea generală îl acuză. Se reține că nu poate fi legală soluția prin care administratorul evită acțiunea prin desființarea hotărârii AGA cu atât mai mult cu cât în speță hotărârea AGA din luna martie este valabilă.
Față de acestea curtea va respinge excepția inadmisibilității acțiunii în atragerea răspunderii pentru faptele prevăzute în informarea AGA din 22.04.2004.
Cum referitor la aceste fapte, respectiv fapta directorului de a încheia un contract de participare la o asociere cu - SRL T în care acționar era soția directorului, fapta de a închiria camionul sau personal către societate începând cu 1 ianuarie 2003 fără ca acest contract să fie aprobat în Consiliul de Administrație și fapta de preda autoturismul, Minei fără nici o aprobare și fără forme, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, Curtea, constată că nu se poate pronunța ea însăși asupra acestor fapte deoarece s-ar încălca un grad de jurisdicție și prevederile art.297 Cod pr.civilă care prevăd că în cazul în care în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cum prima instanță era obligată să examineze ansamblul faptelor imputate pârâtului sub forma unui singur obiect al cererii de chemare în judecată în condițiile existenței unei sesizări valabil exprimate se impune ca prin trimiterea cauzei spre rejudecare prima instanță să se pronunțe asupra fondului celor trei fapte enunțate.
În ce privește celelalte fapte care au făcut obiectul acțiunii în angajarea răspunderii pârâtului fost director general, Curtea constată că instanța de apel este în măsura în temeiul art.295 cod pr.civilă să verifice în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Curtea apreciază că în mod corect prima instanță sesizată cu acțiunea în atragere răspunderii a reținut că nu s-a dovedit un prejudiciu legat de contractul încheiat cu - - M C și contractul de subantrepriză încheiat cu - SRL pentru închiderea și ecologizarea Minei.
A rezultat din probatoriul administrat la Tribunalul Alba că suma de 6.046.508.665 lei vechi a fost încasată de reclamantă, această sumă rezultând din contractul de antrepriză nr.317/4.05.2003 și actele adiționale nr.1 și 2 din 12.05.2003 și 3 din 14.05.2003.
Chiar comisia de cenzori a societății în adunarea generală a acționarilor din 30.03.2004 a reținut că în urma executării acestui contract s-a obținut un profit de 283.817.412,7 lei vechi și nu o pierdere.
S-a reținut corect în temeiul expertizei efectuate ca lucrări de închidere și ecologizare a perimetrului Minei au fost executate conform contractului și că - - a emis către - - MCf acturi în valoare de 604.650,87 lei din care în urma achitării sumei de 420.512,89 lei, a rămas creanța de 184.137,87 lei din care s-a reținut garanția de bună execuție de 2.205,97 lei.
Datoriile reclamantei către subcontractanta - SRL în valoare de 200.485,14 lei fac obiectul procesului verbal din 12.02.2007 care stabilește modalitatea de plată (25 dosar nr-).
Se constată că în cauză nu s-a făcut dovada unui comision de 18% în favoarea acesteia, contractul de subantrepriză nr.317/2003 fiind încheiat în baza unui deviz acceptat de părți.
Referitor la neaprobarea de către consiliul de administrație a contractului de subantrepriză nr.317/2003, în mod corect instanța de fond a reținut existența procesului verbal de ședință al adunării generale acestei societăți reclamate (filele 103-104 dosar nr.990/2004 și respectiv 61-81, din dosar 1990/2006) din care rezultă decizia organului de deliberare de a modifica obiectul de activitatea al societății pentru a putea desfășura acțiuni de natura celor contractate.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză nu a rezultat că prin încheierea de către pârât a contractului în discuție s-a cauzat societății reclamante prejudicii pentru care societatea să poată dispune atragerea răspunderii acestuia, motiv pentru care soluția de respingere a acțiunii pentru aceste contracte este corectă și legală.
În ce privește înlăturarea raportului de expertiză întocmit de expertul, este legală, față de împrejurarea că pârâtul s-a opus desemnării acestui expert, cu atât mai mult cu cât împrejurarea neprejudicierii societăți reclamante prin încheierea contractului de subantrepriză și prin subcontractarea lucrărilor, rezultă din coroborarea probelor dosarului în care s-au efectuat lucrări de expertiză asupra cărora părțile au avut posibilitatea a formula obiecțiuni.
În consecință, în temeiul art.296 și 297 cod procedură civilă va fi admis apelul reclamantei - - T împotriva sentinței civile nr.220/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, va desființa în parte sentința atacată, va respinge excepția inadmisibilității și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe sub aspectul operațiunilor menționate în informarea prezentată în Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor - - T din data de 22.04.2004.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr.220/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- și în consecință:
Desființează în parte sentința atacată, respinge excepția inadmisibilității, trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe sub aspectul operațiunilor menționate în informarea prezentată în Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor - - T din data de 22.04.2004.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 2ex
12.04.2010.
Jud.fond: M-.
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga
