Atragerea răspunderii administratorilor. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 33/A/2009
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței nr.220/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 aprilie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin sentința nr.220/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - T împotriva pârâtului prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1.335.800.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin executarea defectuoasă a îndatoririlor pe care le avea în calitate de administrator al societății. Cât privește operațiunile imputate și precizate prin hotărârea AGEA din data de 22.04.2004 acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale active a Adunării generale a acționarilor - - invocată de pârât și pe fond excepția lipsei calității de reprezentant al - - a lui -
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei capacității de folosință Adunării generale a asociaților - -, că aceasta a fost înlocuită în dosar cu societatea reclamantă astfel că excepția a rămas fără obiect.
Cu privire la lipsa calității de reprezentant al societății reclamante a lui - G s-a reținut că cesta deținea funcția de președinte al Consiliului de Administrație la data formulării acțiunii cât și în prezent.
Prin Hotărârea AGA din 22.04.2004 s-a hotărât formularea unei acțiuni în răspundere împotriva administratorului, în legătură cu participarea societății reclamante la constituirea - - T cu aport în natură reprezentând un spațiu comercial situat în municipiul T, încheierea de către societatea a unui autocamion de la - SRL T și încredințarea autoturismului proprietatea societății unei persoane fizice, șofer la. Această hotărâre a fost anulată prin Decizia nr.55/A/2005 a Curții de Apel Tg-M, devenită irevocabilă prin Decizia nr.3458/8.11.2006 a Înaltei Curți de casației și Justiție, motiv pentru care prima instanță a reținut în contextul art.150 din Legea nr.31/1990, că în lipsa acestei hotărâri ( anulate) care a probat formularea unei acțiuni în răspundere a administratorului, în condițiile în care nu s-a adoptat, ulterior, o altă hotărâre în acest sens, sesizarea instanței pentru aceste fapte a devenit inadmisibilă.
Cât privește răspunderea pârâtului legată de încheierea contractului de subantepriză nr.317/9.05.2003, încheiat cu - - și respectiv de contractul de subantepriză nr.105/12.05.2003 încheiat cu - SRL s-a reținut că reclamanta nu a încercat pierderile invocate ci a realizat profit constatat prin lucrările de expertiză efectuate în cauză.
S-au înlăturat, de asemenea ca nedovedite susținerile reclamantei potrivit cărora în baza acestor contracte au fost efectuate o serie de plăți către subcontractantul - SRL din contractarea unor credite bancare în considerarea sumelor pe care urma să se încaseze de la - - pentru care au fost achitate dobânzi în sumă de 17.000.000 lei.
S-au înlăturat ca nedovedite susținerile reclamantei și cu privire la încheierea contractului de subantepriză fără aprobarea Consiliului de Administrație precum și cele referitoare la încălcarea specialității persoanei juridice a reclamantei, la dosar existând procese - verbale ale ședinței adunării generale a acționarilor care dovedesc contrariul.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta solicitând, în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea soluționării cauzei pe fond, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, având în vedere faptul necercetarea fondului în legătură cu o parte din faptele comise de pârât( cele despre care instanța a reținut că au fost "precizate" în hotă AGEA din 22 aprilie 2004), iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și ( având în vedere faptul că în opinia sa modificarea hotărârii nu este posibilă fiind administrarea de probe noi) administrarea probei cu o contraexpertiză contabilă în faza de rejudecare după casare.
În motivarea apelului se susține, în esență că anularea hotărârii AGA din 22.04.2004 nu putea conduce la neexaminarea de către prima instanță a faptelor ilicite reținute în această hotărâre ca fiind săvârșite de către pârât și pentru care s-a apreciat, prin aceeași hotărâre, ca fiind necesară promovarea unei acțiuni în răspundere întrucât în această hotărâre nu există nicio referire cu privire la unele fapte ( trei) pentru care s-a apreciat a se atrage răspunderea administratorului pârât iar pe de altă parte, prin această hotărâre nu s-a făcut altceva decât să se reconfirme o hotărâre din 29.03.2004 prin care s-a hotărât atragerea răspunderii pârâtului pentru respectivele fapte.
Mai mult, se apreciază că în baza hotărârii din 29.03.2004 s-a promovat prezenta cerere de chemare în judecată pentru faptele reținute în cuprinsul acestei hotărâri astfel că anularea ulterioară a hotărârii din 22.04.2004 prin care nu s-a făcut altceva decât să se confirme hotărârea anterioară fără să o modifice ( completeze), nu poate conduce la concluzia anulării a însăși voinței societății de promovare a acțiunii în răspundere anterior exprimată atât prin adoptarea hotărârii din 29.03.2004 cât și prin formularea acțiunii în justiție.
Cât privește soluția casării hotărârii în vederea administrării de noi probe, respectiv o contraexpertiză contabilă, se apreciază că aceasta se impune având în vedere că prima instanță i-a respins o astfel de cerere, deși existau contradicții evidente între expertiza efectuată de către expert - și cea efectuată de expert; că instanța i-a respins inclusiv obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de; că nu i s-a încuviințat, la data de 13.01.2009 un termen de judecată pentru ca experta asistentă să i-a act de conținutul raportului de expertiză; că în mod nelegal a înlăturat raportul efectuat în cauză de către - înainte de strămutarea cauzei.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea apelului cu motivarea că, pe de o parte, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că prin anularea Hotărârii AGA din 22.04.2004, prin care s-a confirmat hotărârea din 29.03.2004 și s-au adăugat noi fapte acțiunii în răspundere ( cele 3 mai sus menționate) s-a înlăturat inclusiv posibilitatea societății de a mai solicita în instanță antrenarea răspunderii pârâtului pentru aceste fapte, iar pe de altă parte, chiar în situația în care, s-ar reține ca fiind valabilă sesizarea instanței cu privire la aceste fapte, cererea reclamantei de antrenare a răspunderii sale este neîntemeiată, din probele administrate nerezultând săvârșirea acestora și nici a prejudiciului reclamat.
Aceeași soluție se impune și în legătură cu celelalte fapte imputate în legătură cu care nu s-a putut constata vreun prejudiciu, dimpotrivă raportul de expertiză efectuat în cauză de către, evidențiind o activitate corectă și profitabilă în legătură cu contractul încheiat cu - - M C și cu contractul de subantepriză încheiat cu - SRL pentru închiderea și ecologizarea Minei.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Cu privire la această a doua critică a apelantei, prin care se solicită casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei contraexpertize, se constată că apelanta a formulat inclusiv o cerere în probațiune în acest sens, înainte de intrarea în dezbateri pe fond, cerere respinsă în preambulul prezentei decizii, astfel că din acest punct de vedere solicitarea apelantei de casare a sentinței și trimiterea sa spre rejudecare urmează a fi respinsă.
Pe de altă parte, așa cum se observă din Încheierea primei instanțe din data de 25.09.2007 expertiza ordonată în cauză de către Tribunalul Alba și efectuată în final de către expert are valoarea unei contraexpertize în raport cu lucrarea anterior efectuată în același dosar de către -, așa încât, cu atât mai mult, efectuarea unei noi contraexpertize nu se justifică nici în prezentul dosar și nici ca argument pentru casarea hotărârii primei instanțe.
Cât privește criticile apelantei legate de faptul că prima instanță nu a cercetat o parte dintre actele și faptele imputate pârâtului, respectiv cele 3 fapte pentru care prin Hotărârea AGA din 22.04.2004 s-a stabilit atragerea răspunderii pârâtului, se constată că și aceste fapte, alături de cele imputate prin Hotărârea AGA din 29.03.2004, vizează întreaga perioadă în care pârâtul a administrat societatea reclamantă, chestiune care este de natură a atrage examinarea unitară a acestor fapte.
În acest context, prima instanță era obligată să examineze ansamblul faptelor imputate pârâtului sub forma unui singur obiect al cererii de chemare în judecată în condițiile în care a existat o sesizare valabilă în legătură cu aceste fapte, imputate în legătură cu activitatea pârâtului desfășurată în calitate de administrator al societății reclamante, sesizare ce a avut la bază o hotărâre valabil adoptată, în 29.03.2004.
Privită, din această perspectivă unitară, ca un ansamblu de fapte și acte nelegale imputate pârâtului în activitatea sa pe timpul în care a îndeplinit funcția de administrator al societății, instanța de apel este în măsură, față de textul art.295 Cod pr.civilă să verifice aceste fapte în totalitate, chiar dacă unele dintre ele nu au fost verificate, pentru motivele arătate, de către instanța de fond.
Se constată, prin urmare în legătură cu aceste 3 fapte, însemnând:prejudiciul adus societății prin participarea reclamantei ca acționar la constituirea - - T, aducând ca aport în natură un spațiu comercial situat în municipiul T, închirierea unui autocamion de la - SRL pentru transport mobilă și materiale de construcții și predarea autoturismului unei persoane fizice, că în cauză s-au administrat probele necesare, chestiunile în discuție fiind examinate în toate rapoartele de expertiză efectuate în cauză, inclusiv în contraexpertiza efectuată de către expert.
Astfel, s-a dovedit în cauză că participarea reclamantei la constituirea - - Taf ost hotărâtă nu de către pârât ci în ședința din 26 aprilie 2003 Consiliului . Mandatari ai Statului care ținea locul adunării generale a acționarilor la momentul în care toate acțiunile societății aparțineau Statului Român. Contractul de societate a fost încheiat irevocabil pe o durată de 10 ani, cu respectarea prevederilor art.35, 292 din Legea nr.15/1990 și art.75 lit.j din Legea nr.31/1990 în vigoare la acea dată.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că reclamanta a obținut în urma asocierii suma de 600 lei noi cu titlu de dividende iar în anul 2005, urmare a dizolvării - T - reclamantei i-a fost restituit spațiul comercial adus ca aport în natură.
Cât privește închirierea unui autocamion de la - SRL T începând cu luna ianuarie 2003, se constată, pe de o parte, că pentru închirierea acestui autovehicul nu era nevoie de aprobarea adunării generale a acționarilor sau a consiliului de administrație iar pe de altă parte, nu s-a dovedit în cauză că utilizarea acestuia a produs societății, în mod direct și nemijlocit, un prejudiciu. Examinat însă, în ansamblul activității desfășurate de societate, societatea a realizat profit în anul 2003 de peste 2,3 miliarde lei vechi, așa încât, nici indirect nu poate fi reținut un prejudiciu din acest punct de vedere în patrimoniul reclamantei.
Nici în legătură cu autoturismul predat unei anumite persoane fizice de către pârât nu s-a dovedit în cauză un prejudiciu, susținerile pârâtului în sensul că acesta era uzat, avea norma de casare și nu mai putea circula pe drumurile publice nu au fost infirmate de către reclamantă.
Cât privește celelalte fapte pentru care instanța a fost sesizată cu acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în mod întemeiat a reținut prima instanță că nu s-a dovedit în cauză un prejudiciu legat de contractul încheiat cu - - M C și contractul de subantepriză încheiat cu - SRL pentru închiderea și ecologizarea Minei.
Din raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de expertul rezultă că valoarea lucrărilor ce urmau a fi executate pentru închiderea și ecologizarea Minei, potrivit contractului de antepriză nr.317/4.05.2003 precum și a actelor adiționale nr.1/12.05.2003, nr.2/12.05.2003 și nr.3/14.05.2003 a fost stabilită suma de 6.046.508.665 lei vechi pe care reclamanta a încasat-o în întregime.
După executarea celor două contracte, de antepriză și de subantepriză, reclamanta a obținut un profit de 283.817.412,7 lei vechi, concluzie reținută inclusiv de Comisia de cenzori a societății și adunarea generală a acționarilor din 30.03.2004( fila 103 dosar nr.990/2004 al Tribunalului Harghita ).
În mod întemeiat s-a reținut în cauză, pe baza expertizei efectuate, că lucrările de închidere și ecologizare a perimetrului minier au fost executate, finalizate și întreținute conform prevederilor contractuale. - - a emis către - - M C facturi în valoare de 604.650,87 lei din care a fost achitată suma de 420.512,89 lei, rămânând o creanță de 184.137,98 lei din care s-a reținut suma de 2.205,97 lei garanție de bună execuție a contractului. - - datorează primei subcontractante - SRL suma de 200.485,14 lei, părțile stabilind modalitatea de plată a acestor datorii reciproce prin procesul - verbal din 12.02.2007. ( fila 25).
În cauză nu s-au dovedit nici susținerile reclamantei privitoare la un anumit comision de 18 % în favoarea acesteia prin încheierea contractului de subantepriză nr.317/2003 sau a contractelor ulterioare, adiționale.
În concluzie, în legătură cu toate faptele imputate pârâtului pentru perioada în care a deținut funcția de administrator al societății, atât în legătură cu cele semnalate Hotărârea AGEA din 24.03.2004 cât și prin Hotărârea AGEA din 22.04.2004, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu suferit de reclamantă, fapt constatat de altfel chiar de către Comisia de cenzori a societății înainte de promovarea acțiunii, de natură a atrage răspunderea acestuia în temeiul art.150 din Legea nr.31/1990, astfel încât în mod întemeiat prima instanță a respins acțiunea reclamantei, soluție ce va fi menținută prin respingerea apelului de față.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă apelanta va fi obligată să plătească pârâtului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare la instanță.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței nr.220/COM/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 1.900 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex/21.04.2009
Jud fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
