Atragerea răspunderii administratorilor. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 96/
Ședința publică din 21 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de reclamanta - SRL, cu sediul social în com. nr.135, jud.M, împotriva sentinței comerciale nr.566 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 17 2008 apoi pentru azi 21 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 566 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâta Cons SRL, obligând reclamanta la cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat în principal pretențiile în cuantum de 26.516,33 Euro sau echivalentul în lei, și 22.806 lei cu titlu de prejudiciu efectiv suferit, câștig nerealizat și daune morale, pe contractul de antrepriză încheiat de părți la data de 31 martie 2005, și contractul de cesiune nr. 1 din 30.04.2005, intervenit între și reclamanta. Excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată a fost soluționată de instanță prin încheierea din 29 septembrie 2005, în sensul respingerii acesteia. Susținerile reclamantei cum că între și pârâta ar fi intervenit un contract de antrepriză, sunt înlăturate de instanță, întrucât nu s-a făcut dovada existenței acestui contract, motiv pentru care nici contractul de cesiune nu poate fi primit ca probă la dosar. Așadar, raporturile contractuale dintre cele două părți sunt analizată doar prin prisma contractului de antrepriză intervenit între părți la data de 31 martie 2005. Deși obiectul contractului viza vânzarea și montajul unei construcții de lemn, conform specificațiilor tehnice din anexa tehnică, parte integrantă a prezentului contract, o astfel de anexă nu s-a depus la dosar, iar din conținutul raportului expertiză rezultă că nici nu există. Termenul pentru premontajul și recepția lucrării, respectiv 30 februarie 2005, stabilit de părți în contract, nu a putut fi respectat datorită culpei reclamantei, care nu și-a respectat pct. 7 din contract, respectiv obligația de a obține toate documentele oficiale necesare construirii casei până la data montajului final. Reclamanta a obținut autorizația de construire după termenul stipulat, la 4 octombrie 2005. Într-o atare situație prima instanță apreciază că în mod justificat că pârâta a opus reclamantei excepția de neexecutare a contractului în cauză. Într-o asemenea situație pretențiile reclamantei vizând obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 euro, cu titlu de câștig nerealizat ca efect al nerealizării de către pârâtă a obligațiilor contractuale, nu a fost primită.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata câștigului nerealizat ca urmare a executării defectuoase a lucrărilor de construcții, instanța de fond a reținut că într-adevăr din cuprinsul rapoartelor de expertiză rezultă că au existat lucrări de construcții efectuate necorespunzător calitativ și care au fost remediate de către o altă firmă, însă părțile nu înțeles să cuprindă în contractul de antrepriză vreo clauză concretă pentru angajarea răspunderii contractuale din acest motiv. Obligația legală prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/1995, nu a fost respectată de către reclamantă în sensul de a efectua recepția lucrărilor și de a întocmi procese verbale în acest sens, motiv pentru care se apreciază că reclamanta și-a asumat riscul nerecuperării defecțiunilor calitative ale lucrării efectuată de pârâtă.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.864,08 euro, reprezentând suma achitată de reclamantă în plus față de valoarea reală a lucrărilor efectuate de pârâtă, s-a reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză judiciară, până la retragerea pârâtei de pe șantier, au fost executate lucrări în valoare totală de 35.308,94 euro, iar suma achitată de către reclamantă la data facturării, echivala cu suma de 36.482,92 euro, motiv pentru care susținerile reclamantei cu privire la cuantumul sumei achitate în avans pe care pârâta i l-ar datora, au fost apreciate ca nefondate.
În concluzie, instanța apreciat că în speță nu sunt cerințele legale vizând angajarea răspunderii contractuale, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv: încălcarea unei obligații concrete și stabilirea acestei obligați printr-un contract preexistent încheiat între cele două părți.
Se mai arată că deși reclamanta invocă în apărare încălcarea de către pârâtă a unor obligații cu caracter general prevăzut de Legea nr. 10/1995, obligații care revin tuturor executanților de lucrări, încălcarea acestor obligații ar putea atrage răspunderea civilă delictuală a celui culpabil bazată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil și nicidecum, răspunderea civilă contractuală întemeiată pe dispozițiile art. 969,1413 alin. 5 Cod civil.
Împotriva sentinței a formulat apel SRL, solicitând modificarea în întregime a sentinței în sensul angajării răspunderii contractuale a pârâtei și obligarea acesteia la plata prin echivalent a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligațiilor contractuale în sumă totală de 26.516,32 euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, se arată că în urma contractului de antrepriză încheiat de cele două părți, reclamanta a achitat pârâtei suma totală de 37.152 euro, pârâta asumându-și obligația de a executa în favoarea reclamantei următoarele construcții: lucrarea " House" - 2.500 euro + TVA; lucrarea "Private House" - 21.000 euro + TVA; lucrarea garaje și anexe - 7.000 euro +TVA.
La lucrarea " House" pentru care s-a achitat integral suma de 2.975 euro (cu TVA inclus) așa cum rezultă din raportul de expertiză, deficiențele constatate s-au ridicat la suma de 851,42 euro,cesta fiind și prejudiciul cauzat. Pentru lucrarea "Private House" reclamanta a achitat 24.990 euro, lucrarea fiind executată de pârâtă doar în proporție de 87,48 %, echivalentul sumei de 21.861,25 euro, rămânând o diferența achitată în avans de 3.128,74 euro. De asemenea, tot la acest obiectiv suma de 3.387,32 euro, reprezintă contravaloarea lucrărilor executate în vederea finalizării obiectivului, iar suma de 2.134,22 euro cu titlu de remediere a lucrărilor deficitare prestate de pârâtă. În consecință, la acest obiectiv prejudiciul suferit este de 8.650,28 euro. Pentru lucrarea garaje și anexe prețul stabilit în contract a fost de 9.187 euro cu TVA inclus, apelanta arătând că a achitat suma de 4.473 euro, iar diferența a fost achitată prin compensare cu o plată efectuată în avans, așadar, și pentru această lucrare prețul a fost integral achitat. Suma constată de către experți, ca reprezentând prejudiciul cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a acestor lucrări este de 887,48 euro. Neexecutarea de către pârâtă a contractului a îmbrăcat atât forma executării necorespunzătoare ( lucrări cu grad de deficiențe care au împiedicat utilizarea construcțiilor în condiții normale), neexecutarea parțială a lucrărilor ( lucrarea "Private House" a fost executată doar în proporție de 87,48%) precum și forma executării cu întârziere, adică prin nerespectarea termenelor contractuale.
Apelanta arată că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale, respectiv art. 1082, 1083, 1084 și art. 1086 Cod civil, raportată la prevederile Codului comercial. Executarea necorespunzătoare a lucrărilor realizate de către pârâtă, a pus-o în situația de a investi o sumă considerabilă, 6652,24 euro, pentru aducerea construcțiilor la un nivel calitativ care să permită folosirea lor și în conformitate cu scopul avut în vedere la data perfectării contractului.
Cu privire la suma de 5000 euro, cu titlu de câștig nerealizat, arată că destinația finală a construcțiilor urma a fi utilizarea lor ca și pensiune turistică, însă datorită faptei ilicite a pârâtei, a fost pusă în imposibilitatea de a demara proiectul și nu a putut culege fructele civile cuantificate la suma de mai sus. Și prejudiciul moral suferit este justificat, prin aceea că, prin executarea defectuoasă a obligațiilor asumate de pârâtă, imaginea firmei a fost afectată.
Pârâta intimată SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod corect prima instanță a reținut culpa reclamantei în neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă și că pârâta nu a încălcat niciuna din obligațiile contractuale.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată prin prisma motivelor invocate și al efectului devolutiv al acestei căi de atac, curtea constată:
Prima instanță, corect a constatat că raporturile contractuale dintre părți s-au derulat în baza contractului de antrepriză încheiat la data de 31.03.2005, însă, cum acesta conține doar un minim de clauze contractuale, ele se completează cu dispozițiile generale ale Codului civil și alte dispoziții din legi speciale în materie. De asemenea, trebuie ținut seama de faptul că, deși acest contract se referă doar la o construcție, în realitate, așa cum au și recunoscut părțile, verbal au convenit realizarea a 3 construcții. Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a reținut că în lipsa unei clauze care să prevadă angajarea răspunderii pentru executarea defectuoasă a lucrărilor de construcții, pârâta este exonerată de răspundere, câtă vreme dispozițiile art. 970. civ. prevede că,convențiile trebuie executate cu buna-credința. Ele obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligației, după natura sa,iar art. 981dispune că, clauzele obișnuite într-un contract se subînteleg, deși nu sunt exprese într-însul.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de apel apreciază că ambele părți sunt în culpă pentru următoarele considerente:
Apelanta reclamantă se află în culpă datorită neglijenței sale în a obține toate documentele oficiale necesare construirii până la termenul stabilit în contract. De asemenea, deși în contract s-a prevăzut existența unei Anexe tehnice, parte a contractului care să precizeze specificațiile tehnice ale construcției, o astfel de anexă nu a fost întocmită. Pe de altă parte, în calitate de beneficiar, nu a efectuat recepția dimensională, calitativă și cantitativă a construcției, neîntocmindu-se procesul verbal despre care se face vorbire în contract, nici măcar la data de 30.09.2005, dată de la care nu i-a mai permis pârâtei continuarea lucrărilor. Cu toate acestea și intimata pârâtă se află în culpă, avându-se în vedere dispozițiile art. 970 și 981. civ, întrucât aceasta trebuia să-și îndeplinească obligațiile de vânzare și montaj în mod corespunzător astfel încât construcțiile să poată fi utilizate potrivit scopului pentru care ele au fost ridicate.
Suma totală achitată de reclamantă și necontestată echivala la data facturării cu suma de 36.482,92 EUR. Deși în cererea de apel se susține că suma achitată ar fi de 37.152, în realitate suma a fost cea de mai sus. pe cele 3 obiective, așa cum părțile nu au contestat, situație se prezintă, cum a reținut și instanța de fond, astfel:
- pentru obiectivul " House", prețul stabilit a fost de 2975 EUR cu TVA inclus;
- pentru obiectivul " și anexe", prețul stabilit a fost de 9187 EUR cu TVA inclus;
- pentru obiectivul"Locuința familiei", prețul stabilit a fost de 24990 EUR cu TVA inclus;
Așadar, valoarea totală a construcțiilor era de 37.152 EUR din care reclamanta a achitat efectiv 36.482,92 EUR.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză și ale cărui concluzii nu au putut fi combătute în vreun fel de reclamantă, neexistând procese verbale de recepție, primele două obiective au fost executate în proporție de 100% de către pârâtă până la data de 30.09,2005. C de-al treilea obiectiv a fost realizat în proporție de 87, 48%. Față de suma achitată de 36.482,92 EUR, până la retragerea pârâtei de pe șantier s-au executat lucrări în valoare 35.308,94 EUR, rezultând o diferență de 1173,98 EUR. Cum nici pârâta nu a putut dovedi contrariul, ea trebuie să restituie această sumă întrucât, deși a fost împiedicată de reclamantă să finalizeze construcția, nerestituirea ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză, neexistând o prestație corelativă (art. 1092. civ.).
Tot din conținutul raportului de expertiză rezultă că toate trei obiective au avut nevoie de remedieri deficiențelor calitative datorită executării lucrărilor de către pârâtă în mod necorespunzător, remedieri efectuate de către altă societate comercială, cuantumul lor ridicându-se la suma de 3.873,13 EUR. Această sumă i se cuvine reclamantei apelante în temeiul art. 970, 1082 și 981. civ, drept prejudiciu suferit.
Cât privește suma de 9255,88 EUR solicitată de apelantă ca fiind o plată în avans și care nu-și găsește corespondentul în lucrările efectuate, instanța apreciază că, față de cele de mai sus, doar suma de 1173,98 EUR îndeplinește această calitate, pentru diferență, neexistând vreo dovadă. Nu poate fi reținută cu acest titlu contravaloarea lucrărilor efectuate ulterior de o altă societate, câtă vreme apelanta nu a fost diligentă în a întocmi procese verbale de recepție la data părăsirii șantierului de către pârâtă și nefiind combătute concluziile expertului.
Sumele de câte 5000 EUR cu titlu de câștig nerealizat pentru neexecutarea la timp și daune morale, nu i se cuvin apelantei câtă vreme ea însăși s-a aflat în culpă pentru nefinalizarea la timp a construcțiilor.
Față de acestea, instanța de apel va admite apelul reclamantei iar sentința primei instanțe va fi modificată în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantei iar pârâta va fi obligată la plata către aceasta sumei de 5047,11 EUR (1173,98 EUR +3.873,13 EUR) sau echivalentul în lei la data plății cu titlul de despăgubiri.
În temeiul art. 275. pr. civ, având în vedere culpa procesuală comună a părților, intimata pârâtă va fi obligată și la plata sumei de 3950 lei reprezentând din totalul cheltuielilor de judecată efectuate de apelantă (taxe timbru, expertiză).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de SRL, împotriva sentinței comerciale nr.566 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de apelanta-reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Cons SRL și dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 5047,11 Euro, sau echivalentul acestora în lei la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri către reclamantă, precum și la plata sumei de 3950 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către aceeași parte.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond: - 8.01.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
