Completare dispozitiv. Decizia 288/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - completare dispozitiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 288
Ședința publică de la 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de, cu sediul în mun. S,-, jud. S și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva deciziilor nr. 17 din 27 septembrie 2006 și nr. 26 din 12 septembrie 2007 Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 20 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Suceava la data de 05.12.2002, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și "" S, pentru fi obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele situate în S, str. -. -, nr. 25 și să se dispună radierea din nr. 94 a com. cad. Sap ârâților și intabularea sa în aceeași carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria Suceava, prin sentința nr. 1633/12.05.2003, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând, în esență, că trecerea imobilelor în discuție în proprietatea statului s-a făcut cu titlu.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, a fost admis prin decizia nr. 17/27 septembrie 2006 a Tribunalului Suceava, care, modificând în parte sentința, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice S, respingând acțiunea formulată față de Statul Român - Direcția Generală a Finanțelor Publice S, ca inadmisibilă.
Pe fond, prima instanță a admis acțiunea formulată față de "" și Statul Român - prin Consiliul Local S, obligând pârâtele să lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri imobile: nr. 977/1, 1005, 977/2, 1021/2, 1684/5, 1030, 977/3, 968, 1021/3, 1022, 976/2, 1013, 969/1, 962/1, 962/2, 970 înscrise în CF 94 și 13490 a com. cad. Totodată s-a dispus radierea din evidențele de Carte funciară a mențiunilor din fila B a CF nr. 94 și 13490 com. cad. S - "proprietar" a Statului Român - Consiliul Local S și a "" S, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate asupra parcelelor descrise mai sus în favoarea reclamantului, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în ce privește excepția invocată de către pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul constată că bunurile a căror restituire se solicită sunt situate pe raza teritorială a Municipiului
În conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. 1 lit. f, g și h din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, Consiliul Local administrează domeniul public și privat al comunelor sau orașelor, de unde rezultă că cel care are calitate procesuală pasivă în cauză este Consiliul Local al municipiului S și nu Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis apelul pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a respins acțiunea formulată împotriva sa, ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că pentru terenul în litigiu, reclamantului și altor coindivizari li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul legii nr. 18/1991, prin TP nr. 1752 din 27.05.1996 iar, în ura partajului voluntar autentificat sub nr. 3332/19.08.1996 la Biroul Notarului Public " ", bunul a revenit reclamantului.
Pe această suprafață de teren se află edificate construcțiile în litigiu, respectiv o moară, o magazie, un depozit și o cabină la poartă. Aceste construcții au fost efectuate de către autorii reclamantului, și -, așa cum rezultă din certificatul nr. 73/08.02.2000 emis de Arhivele Naționale, extrasul CF nr.1989/03.07.1991 și declarațiile martorilor audiați în cauză.
Pe de altă parte, pârâta "" S (fostă "" S) deține Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 3461 emis la data de 01.07.1997.
Întrucât ambele părți dețin titluri de proprietate pentru terenul în litigiu, tribunalul a trecut la analizarea celor două titluri, pentru a stabili care dintre ele este preferabil.
Astfel, titlul de proprietate nr. 1752/27.05.1996 a fost emis reclamantului și celorlalți moștenitori ai defuncților și -, în baza înscrierilor din cartea funciară efectuate anterior preluării terenului de către stat. Rezultă cu certitudine că suprafața de teren în litigiu a fost, anterior preluării de către stat, proprietatea autorilor reclamantului.
Cât privește Certificatul de atestare a dreptului de proprietate deținut de pârâta S, se observă că la data emiterii sale suprafața de teren în litigiu nu se mai afla în proprietatea statului ci a moștenitorilor defuncților și -, el fiind eliberat cu încălcarea dreptului de proprietate a acestora, garantat prin dispozițiile art. 44 alin. 1 din Constituția României și ale art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Față de cele arătat, rezultă cu claritate că titlul de proprietate al reclamantului emis pentru terenul în litigiu este preferabil celui al pârâtei
Cât privește construcțiile edificate pe acest teren, respectiv moară, magazie, depozit și cabină, acestea, de asemenea, au fost proprietatea autorilor reclamantului.
Se susține însă de către pârâte că ele au intrat cu titlu valabil în proprietatea statului, în baza actului de donație din data de 16.03.1953 și a certificatului de identitate nr. 37800/15.12.1961 emis de fostul S Popular al orașului S, fiind și intabulat pentru Statul Român. Pe de altă parte, susțin pârâtele, că în situația în care ele ar fi fost preluate în mod abuziv, reclamantul trebuia să urmeze procedura Legii 10/2001.
Tribunalul Suceavaa reținut că aceste argumente ar fi fost pertinente dacă reclamantul nu ar fi proprietarul terenului aferent acestor construcții, însă, dat fiind, că reclamantul este proprietarul suprafeței de teren pe care sunt edificate construcțiile în litigiu, față de dispozițiile art. 482 din Codul civil, care stabilesc că "proprietarul unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod sau "artificial", tribunalul constată că reclamantul a dovedit și dreptul său de proprietate cu privire la construcții.
Având în vedere cele arătate, tribunalul a admis apelul reclamantului, a modificat în parte sentința civilă nr. 1633/12.05.2003 a Judecătoriei Suceava și a admis acțiunea formulată împotriva pârâților S și Statul Român - prin Consiliul Local S, în sensul că a obligat pârâtele să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri imobile: nr. 977/1, 1005, 977/2, 1021/2, 1684/5, 1030, 977/3, 968, 1021/3, 1022, 976/2, 1013, 969/1, 962/1, 962/2, 970 înscrise în CF 94 și 13490 a com. cad.
În ce privește cererea de radiere a dreptului de proprietate al pârâtelor asupra imobilelor în litigiu, înscrise în CF nr. 94 și 13490 a com. cad. S, instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 34 pct. 1 din legea nr. 7/1996, "orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căreia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil."
Cum actul în baza căruia s-a făcut înscrierea pârâtelor în CF nu a fost legal emis, tribunalul a admis și acest capăt de cerere dispunând radierea din evidențele de carte funciară a mențiunilor din fila B a CF nr. 94 și 13490 a com. cad. S - "proprietar" a Statului Român - Consiliul Local S și a S și intabularea dreptului de proprietate asupra parcelelor descrise mai sus în favoarea reclamantului.
Prin decizia nr. 26/12.09.2007, același tribunal, a admis cererea reclamantului și a completat dispozitivul deciziei de mai sus, în sensul că a obligat pârâta "" S să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului construcțiile amplasate pe nr. 1013, 969/1, 962/2 și 970 din nr. 94 și 13490 ale com. cad.
Împotriva celor două decizii, au declarat recurs pârâtele "" S și Municipiul S, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au invocat, printre altele, excepția necompetenței materiale a judecătoriei în ipoteza în care se apreciază că litigiul de față ar fi unul comercial, întrucât la data introducerii acțiunii, 5.12.2002, era în vigoare nr.OUG 59/25.04.2001, care a modificat competența tribunalelor în judecarea litigiilor comerciale, ca primă instanță, respectiv cele ale căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde lei inclusiv, precum și cele neevaluabile în bani.
Recursurile sunt întemeiate.
Astfel, că litigiul de față este unul de natură comercială este demonstrat de calitatea uneia dintre pârâte de comerciant și de faptul că prin acțiunea de față reclamantul vizează decapitalizarea societății pârâte de terenul care face parte în acest moment din patrimoniul său și din fondul de comerț care îi servește la desfășurarea activității sale comerciale.
Pe de altă parte, și practica judiciară din țară, inclusiv cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție este unanimă în acest sens și poate fi avută în vedere, chiar dacă nu constituie un izvor de drept.
În consecință, apreciind că litigiul de față este unul de natură comercială, curtea constată că, față de data introducerii acțiunii, respectiv 05.12.2002, Judecătoria nu era competentă să judece acest litigiu, Codul d e procedură civilă în vigoare la acea dată, prevăzând prin art. 2 pct. 1 lit.a), că tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de până la 10 miliarde de lei inclusiv, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Prin urmare, nu mai are relevanță faptul că evaluarea obiectului cererii, respectiv de 2 miliarde lei, s-a făcut la valoarea existentă în anul 2006, și că, în consecință, era ar fi fost mai mică la data introducerii acțiunii, atâta timp cât judecătoriilor i s-au luat din competență judecarea oricărui litigiu comercial, chiar dacă valoarea obiectului ar fi fost și un leu.
Așa fiind, instanța, constatând că cele două instanțe au judecat procesul cu încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competența materială, caz de casare prev. de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, în baza art. 312 al. 1) - 3) și 6) Cod procedură civilă, va admite recursurile și va casa atât sentința judecătoriei, cât și cele două decizii ale tribunalului, căruia îi va trimite cauza pentru a fi soluționată în primă instanță.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursurile declarate de pârâții, cu sediul în mun. S,-, jud. S și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva deciziilor nr. 17 din 27 septembrie 2006 și nr. 26 din 12 septembrie 2007 Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Casează sentința judecătoriei și deciziile tribunalului.
Trimite cauza Tribunalului Suceava - secția comercială, pentru judecarea cauzei, în primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel /
Tehnored.
2 ex.
22.02.2008
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Sas Remus, Morariu Adriana
