Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 1/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1
Camera de Consiliu din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind cererea petentei Casa T având ca obiect acțiune în constatare.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub dosar nr- petenta Casa Tas olicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate faptul că are calitatea de continuatoare a Societății anonime Casa a cărei funcționare a fost aprobată prin încheierea din 15 octombrie 1929, în baza autorizației nr. 52171 dată de Ministerul Industriei și Comerțului, societate care a fost înregistrată în registrul comerțului sub nr. 532/16.05.1929.
În motivarea cererii sale petenta a arătat, în esență, că în urma unor acțiuni întinse pe perioada mai multor ani, în luna mai 1929 fost emisă autorizația ministerială de funcționare a Societății anonime Casa, ce inițial a avut ca obiect de activitate cumpărarea, vânzarea și exploatarea lucrativă de clădiri și imobile intravilane, pentru ca ulterior, activitatea acestei persoane juridice să fie diversificată înspre domeniul cultural. În perioada comunistă societatea nu a mai funcționat, iar în anul 1994, moștenitorii acționarilor acesteia, împreună cu alți reprezentanți de marcă ai comunității maghiare locale, au înființat, în temeiul Legii nr. 31/1990, Casa Petenta susține că este continuatoarea societății autorizate în 1929 și că, pentru recunoașterea acestui drept, a promovat o acțiune contencioasă în contradictoriu cu statul român, acțiune care i-a fost respinsă irevocabil pe motiv că statul nu are calitate procesuală pasivă. În consecință, a formulat prezenta cerere necontencioasă, întemeiată în drept pe dispozițiile nr.OUG 83/1999, cele ale Decretului nr. 31/1954, art. 331 și următ. Cod procedură civilă, precum și pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr. 1259/ din 18 septembrie 2007 Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara cu motivarea că, potrivit art. 6 din Legea nr. 66/2004, recunoașterea continuității entității juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate se face de instanța judecătorească ce a autorizat funcționarea acesteia, or, în prezent, o asemenea autorizarea este dată de judecătorii.
Prin declinare s-a format la Judecătoria Timișoara dosarul nr-, în care, prin încheierea civilă nr. 12215 din 5 decembrie 2007 această instanță și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș cu argumentația că ererea petentei este una necontencioasă, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 331 și următ. Cod procedură civilă. De asemenea, cererea este de natură comercială și este neevaluabilă în bani, deoarece este formulată de o societate comercială și are ca obiect stabilirea unui atribut de identificare a acesteia, respectiv calitatea de continuatoare a unei societăți comerciale care a funcționat în perioada interbelică.
Potrivit art. 332 Cod procedură civilă, cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la o instanță sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe, se vor îndrepta la acea instanță, iar potrivit art. 338 alin. 1 din același od, procedura necontencioasă se întregește cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
Având în vedere că cererea societății petente nu este în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la Judecătoria Timișoara sau pe care aceasta a dezlegat-o și nici nu are ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul acestei instanțe, competența se stabilește potrivit dreptului comun în materie contencioasă. Or, potrivit art. 2, pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, ribunalul este cel care judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. Chiar dacă în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 66/2004, așa cum se susține în hotărârea tribunalului, competența de soluționare a cererii petentei tot nu ar reveni judecătoriei întrucât funcționarea Casa T nu a fost autorizată de judecătorie, ci de Tribunalul Timiș.
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a cererii petentei Casa T aparține Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect judecătoria a reținut faptul că cererea societății petente este una necontencioasă, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 331 și următ. din Codul d e procedură civilă, care vizează procedura grațioasă sau voluntară, procedură care cuprinde acele norme ce reglementează activitatea instanțelor judecătorești și a altor organe prin care se rezolvă cereri ce nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Or, în prezenta cauză, petenta Casa a solicitat instanței constatarea faptului că are calitatea de continuatoare a Societății anonime Casa a cărei funcționare a fost aprobată prin încheierea din 15 octombrie 1929, în baza autorizației nr. 52171 dată de Ministerul Industriei și Comerțului, persoana juridică care a fost înregistrată în registrul comerțului sub nr. 532/16.05.1929.
Potrivit dispozițiilor art. 331 Cod procedură civilă, procedura necontencioasă se aplică în ceea ce privește cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele referitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire sau de asigurare, art. 332 din același cod statuând că cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la o instanță sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanțe, se vor îndrepta la acea instanță. Tot legiuitorul, prin art. 338, arătat că procedura grațioasă se întregește cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.
De asemenea, cererea petentei este una de natură comercială și, totodată, neevaluabilă în bani, deoarece este formulată de o societate comercială și are ca obiect stabilirea calității de continuatoare a unei societăți comerciale pe acțiuni care a funcționat în perioada interbelică.
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OUG 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, prin comunitatea minorităților naționale se înțelege entitatea juridică de drept privat, constituită și organizată potrivit legii române, care reprezintă interesele cetățenilor unei comunități ale unei minorități naționale ce a deținut în proprietate imobile preluate în mod abuziv și care dovedește că este continuatoarea recunoscută a persoanei juridice titulare de la care s-au preluat bunurile de către stat. Recunoașterea continuității entității juridice de drept privat care se pretinde succesoarea fostului titular al dreptului de proprietate se face de către instanța judecătorească ce a autorizat funcționarea acesteia, în condițiile prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Acest din urmă text de lege statuează că unt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945, însă, reptul la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționat de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii.
În aceste condiții, având în vedere că cererea societății petente nu este în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la Judecătoria Timișoara sau pe care aceasta a dezlegat-o și nici nu are ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul acestei instanțe, în mod just judecătoria a reținut că instanța competentă se stabilește potrivit dreptului comun în materie contencioasă, iar în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, ribunalul este cel care judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. De asemenea, tot tribunalul este competent și raportat la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 66/2004, act normativ ce a aprobat cu completări nr.OUG 83/1999, întrucât funcționarea Casa T nu a fost autorizată de judecătorie, ci de Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1568/COM din 24 iunie 1994 pronunțată în dosarul nr. 1613/COM/ 1994, cum, de altfel, corect a reținut și Judecătoria Timișoara.
Ca atare, în baza art. 22 Cod procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, instanță căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de petenta Casa T, cu sediul procedural ales la avocat în loc. T,-, -. A,. 20, jud. T, având ca obiect acțiune în constatare în favoarea Tribunalului Timiș, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE,
- - - GREFIER,
-
Red./04.02.08
Dact. / 3 expl./05.02.08
emis 1 com.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz
