Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
SENTINȚA Nr. 12 /
Camera de Consiliu de la 12 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Veronica Pacurariu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit în acțiunea având ca obiect reziliere contract formulată de reclamanta, domiciliată în F,-, - 3,. 2,. 25, jud. V în contradictoriu cu pârâta Grup cu sediul în B, Calea nr. 242- 246,. 4, sector 1.
Cauza a fost soluționată conform art. 22 alin. 4. proc. civ. fără citarea părților.
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Judecătoria Focșani reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Grup B rezilierea a doua contracte de prestări servicii.
În motivare a arătat că a încheiat cele două contracte de prestări servicii la locuința soacrei din și la locuința din Bolotești, la insistența soțului, care era grav bolnav. A mai precizat reclamanta că în prezent soțul ei este decedat și că nu mai dorește continuarea relațiilor contractuale cu pârâta întrucât nu o mai interesează serviciile de televiziune și nu mai are mijloace financiare pentru achitarea abonamentelor. S-a mai arătat prin cerere că reclamanta a solicitat pârâtei rezilierea contractelor din cauza decesului soțului, depunând prima corespondență în acest sens la data de 29.09.2008, iar următoarea la 16.01.2009.
Prin sentința civilă nr. 1887/08.04.2009 a Judecătoriei Focșanis -a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță si s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.
În motivarea sentinței s-a reținut că în baza prevederilor art. 4 din com. potrivit cărora se socotesc fapte de comerț și celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul, aceste servicii furnizate de pârâtă reclamantei constituie fapte subiective de comerț.
În drept, se constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) pr. civ. în temeiul cărora sunt de competența tribunalului în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.
Având în vedere că cererea reclamantei are natură comercială - în baza dispozițiilor com. invocate - și are caracter neevaluabil (în condițiile în care modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze timbrajul nu influențează caracterul evaluabil sau neevaluabil al unei acțiuni), se va admite excepția competenței materiale a judecătoriei și, în baza art. 158. pr. civ. se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal.
La Tribunalul Vrancea cauza a fost înregistrată sub nr-. Prin sentința civilă nr. 122/10.06.2009 a Tribunalului Vranceas -a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de instanță și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.Ca urmare a conflictului negativ de competență s-a dispus sesizarea Curții de APEL GALAȚI.
În motivarea sentinței s-a reținut că prin Decizia nr.32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Secțiile Unite, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art. 1 punct 1, art. 2 punct 1 lit. a și b și art. 2821.pr.civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Față de această decizie și față de împrejurarea că obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța de judecată și anume reziliere contracte prestări servicii, tribunalul apreciază că, în cauză competența materială revine Judecătoriei Focșani, cu atât mai mult cu cât Decizia citată nu vizează stabilirea taxei de timbru cum susține prima instanță, ci tocmai competența.
Prin urmare, s-a admis excepția și constatând că în cauză competența de soluționare aparține Judecătoriei Focșani, se va declina competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 pct.2 și următoarele Civ Curtea reține următoarele:
Contractele încheiate între reclamanta și pârăta Grup B au ca obiect furnizarea de servicii de transmitere a programelor de televiziune, care constituie obiectul de activitate al societății pârâte, aceste contracte având caracter comercial.
Conform dispozițiilor art. 1 pct.1 Civ. judecătoriile judecă toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Conform art. 2 pct.1 lit. a) Civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Curtea retine ca constituie o cerere patrimonială si acțiunea prin care se urmărește lipsirea de eficacitate a actului juridic pentru neexecutarea de către una dintre părți a obligațiilor asumate - rezoluțiunea, rezilierea, cu mențiunea că cererea promovată de către vânzător este calificată de art. 1368 din Codul civil drept acțiune reală, cu toate consecințele ce rezultă de aici, inclusiv competența teritorială exclusivă (excepțională) a instanței de judecată.
Atât în dreptul substanțial, cât și în cel procedural comercial se aplică legea comercială, iar în lipsa unei reglementări speciale comerciale se aplică Codul civil, respectiv Codul d e procedură civilă (art. 1 din Codul comercial și art. 721 din Codul d e procedură civilă).
Dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială sunt cuprinse în art. 7201-72010din Codul d e procedură civilă și ele privesc numai soluționarea litigiilor, respectiv judecata, competența materială de primă instanță fiind determinată de criterii comune cu cele pentru determinarea competenței materiale în procesele civile.
Cauzele de validitate ale convențiilor civile și comerciale și sancțiunea nerespectării lor, ca și sancțiunile pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor civile și comerciale au, de asemenea, o reglementare comună. Codul comercial nu are o reglementare separată a cauzelor de validitate ale unui act juridic, alta decât cea prevăzută de Codul civil, iar sancțiunile pentru nerespectarea lor sunt comune celor două materii, civilă și comercială.
Totodată, hotărârile judecătorești pronunțate în materie comercială sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile pronunțate în cauzele civile.
Faptul că există acțiuni și cereri specifice materiei comerciale nu poate să conducă la o altă concluzie, întrucât și aceste acțiuni sunt evaluabile sau neevaluabile în bani.
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este o lege fiscală, circumscrisă dreptului financiar, și nu dreptului procesual civil.
De aceea nu se poate face apel la dispozițiile Legii nr. 146/1997 pentru a găsi criterii de clasificare a acțiunilor cu consecințe asupra competenței materiale a instanțelor judecătorești și a căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de aceste instanțe.
Obligația de plată a taxelor judiciare de timbru este o obligație fiscală și este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor care apelează la justiție.
Clasificarea pe care Legea nr. 146/1997 o face în acțiuni neevaluabile și evaluabile în bani are la bază rațiuni fiscale și nu are nimic comun cu natura patrimonială sau nepatrimonială a dreptului dedus judecății și deci cu caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al proceselor și cererilor în materie civilă și comercială la care se referă art. 2 din Codul d e procedură civilă pentru delimitarea competenței materiale de primă instanță.
Așadar, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmează să fie avute în vedere dispozițiile și categoriile de acțiuni folosite de legea specială, în timp ce pentru determinarea competenței materiale după valoare și, implicit, a căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele civile și comerciale se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o și transferându-i din caracterele sale.
Prin decizia nr. 32/09.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Astfel, prezenta acțiune având ca obiect rezilierea celor două contracte de prestări servicii încheiate cu pârâta au caracter patrimonial.
Văzând și dispozițiile art. 1 pct. 1.Civ. Curtea stabilește competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Focșani.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta, domiciliată în F,-, - 3,. 2,. 25, jud. V în contradictoriu cu pârâta Grup cu sediul în B, Calea nr. 242- 246,. 4, sector 1, în favoarea Judecătoriei Focșani.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 August 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. VP/ / 19.08.2009/ 4 ex.
Comunicat 2 ex./ 21.08.2009
Președinte:Veronica PacurariuJudecători:Veronica Pacurariu
