Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 12/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12/2010
Ședința Camerei de Consiliu de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
Grefier - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit în cadrul acțiunii privind pe creditoarea - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C și pe debitoarea SC SRL, având ca obiect conflict de competență.
Procedura legal îndeplinită.
Soluționarea cererii s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3671 din 11 decembrie 2009, Tribunalul Cluja admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și a declinat competența materiala de soluționare a cererii formulate de reclamanta - prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C, cu sediul în C-N- jud. C în contradictoriu cu debitorul SC SRL cu sediul in C N,-, jud. C în favoarea Judecătoriei Cluj N.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Cluja reținut următoarele:
Susținerile Judecatoriei Cluj -N în sensul că Raf ost constituită ca serviciu public autonom de interes național, conform art.1 alin.2 din OUG 84/2003 și prin urmare, desfășoară un serviciu public așa cum este reglementat de prevederile art.2 al.1 lit.m din Legea nr.554/2004 sunt reale, însă doar acest aspect nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.554/2004, s-a arătat care este obiectul acțiunii judiciare într-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Dacă ne raportăm la prevederile art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, rezultă că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
În cazul de față, contractul încheiat între părți cu nr. 1834/2006 nu este un act administrativ asimilat atât timp cât se urmărește încasarea unor tarife care sunt utilizate de această companie care are gestiune economică și autonomie financiară.
Așa fiind, Legea nr.554/2004 nu reglementează acțiunea judiciară a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare, iar art.10 din Legea nr.554/2004 poate fi luat în considerare doar după calificarea acțiunii ca fiind de contencios administrativ, întrucât acest articol stabilește competența materială de primă instanță între tribunal și curtea de apel.
De asemenea, nu există vreo lege specială care să stabilească în sarcina instanțelor de contencios administrativ judecarea acestor acțiuni și ca atare obiectul acestei acțiuni judiciare în lipsa unor obligații comerciale poate fi calificat ca unul civil.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că, în general, acțiunile în contencios administrativ sunt introduse de persoanele fizice și juridice nemulțumite de actele autorităților publice și cu puține excepții există acțiuni introduse de autorități publice contra unor persoane fizice și juridice tocmai în virtutea faptului că actul administrativ este emis în regim de putere publică putând fi impus unilateral, fără intervenția instanței de judecată.
Toate aceste aspecte atrag competența judecătoriei ca instanța civilă competentă raportat la valoarea obiectului acțiunii conform art.1 raportat la art. 2 al.1 lit.b pr.civ.
În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat în conformitate cu art.158, 159 pct. 2 pr.civ. competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Turda și existând conflictul negativ de competență, va înainta potrivit art.21 și 22.pr.civ. dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de APEL CLUJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Analizând conflictul negativ de competență ivit ca urmare a pronunțării celor două hotărâri mai sus amintite, Curtea reține următoarele:
Judecătoria Cluj - a fost sesizată de către creditoarea prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C cu o cerere pentru somație de plată împotriva debitoarei SC SRL solicitând emiterea unei somații conținând obligația și termenul de plată pentru obligarea la achitarea sumei de 45 euro, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, rămase restante și 59 euro cu titlu de debit, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului.
Judecătoria a considerat că nu este competentă să analizeze cererea astfel formulată, întrucât a calificat natura litigiului care a dus la pronunțarea ordonanței conținând somația de plată, ca ținând de sfera contenciosului-administrativ, motiv pentru care au fost invocate prev. art. 2 alin. 1 din nr.OUG 119/2007, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Cluj.
Conform textului amintit, cererile de emitere a unor ordonanțe de somație de plată, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie, în cazul celor formulate în materie civilă și la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.
Acest text a fost modificat de pct. 1 al pct. 12 al art. I din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 470 din 26 mai 2004, la momentul introducerii acțiunii, el având următorul conținut: "(1)Cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."
Analiza textelor mai sus redate și succesiunea lor în timp, relevă, că la momentul la care a fost formulată cererea pentru emiterea somației de plată, competența de soluționare a unei acțiuni nu mai este partajată într-o manieră care să deroge de la prev. art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a) pr.civ. fiind aplicabile, și în această materie, normele dreptului comun referitoare la stabilirea competenței materiale de soluționare a cererilor, în funcție de natura litigiului și de suma ce se pretinde.
În speță, se constată că între părțile în litigiu s-a încheiat un contract comercial, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 51/2006, că reclamanta nu a furnizat pârâtei servicii comunitare de interes public astfel cum acestea sunt enumerate în art. 1 alin 2 din Legea nr. 51/2006, iar litigiul dintre părți este determinat de neîndeplinirea de către debitoare a unei obligații contractuale de natură comercială.
Prin urmare, în raport de valoarea litigiului, potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă prin raportare la art. 2 pct.1 pr.civ. judecătoria este competentă material să soluționeze în fond cererea privind somația de plată.
Pentru toate aceste considerente și văzând și prev. art. 22 alin. 2 și 5 pr.civ. se va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj -N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, în favoarea Judecătoriei Cluj -
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREIFER,
Red./
26.01.2010 - 4 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu
