Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 13/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVIL NR. 13/2010
Ședința camerei de consiliu din 21 ianuarie 2010
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul de competenț ivit între Tribunalul Maramure ș și Judec toria Sighetu Marmației, în vederea soluționrii cererii formulat de reclamanta - prin DIRECȚIA REGIONAL DE DRUMURI ȘI PODURI C, în contradictoriu cu pârâtul.
Examinarea cauzei s-a fcut în camera de consiliu, fr citarea prților.
CURTEA:
Prin sentința civil nr. 2350 din 6 octombrie 2009, pronunțat în dosarul nr-, Judec toria Sighetu Marmațieia admis excepția necompetenței materiale a judectoriei și a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj, Secția de contencios administrativ.
În motivarea sentinței, s-a reținut c în cauz sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b și c și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, raportate la cele ale art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, în condițiile în care plata taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri are un caracter obligatoriu, iar contractul încheiat de ctre pârât este unul de aderare, în cadrul cruia reclamanta și-a exprimat acordul de voinț în calitate de autoritate public.
Prin sentința civil nr. 4269 din 25 noiembrie 2009, pronunțat în dosar nr-, Tribunalul Maramure șaa dmis excepția necompetenței materiale, a declinat competența în favoarea Judec toriei Sighetu Marmației și, constatând ivirea conflictului negativ de competenț, a sesizat Curtea de APEL CLUJ în vederea soluționrii acestuia.
În motivarea sentinței, s-a reținut c obiectul acțiunii este obligația de plat a taxei de drum radio instituit în baza OG nr. 15/2002 și OUG nr. 84/2003. Numai argumentul constând în faptul c COMPANIA NAȚIONAL DE AUTOSTRZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA () a fost constituit pentru a desfșura un serviciu public autonom de interes național, nu este de natur s atrag competența instanței de contencios.
În plus, tribunalul face trimitere la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementeaz obiectul acțiunii în contencios administrativ precum și la dispozițiile art. 2 alin. 1 din același act normativ, care asimileaz actelor administrative și contractele încheiate de autoritțile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice, motivând c în cauz nu este vorba de un contract administrativ, chiar dac este unul de aderare, taxa fiind instituit prin lege.
S- mai motivat c nu exist o dispoziție legal special care s atribuie litigiile de genul celui promovat de reclamant în competența instanței de contencios administrativ, iar în lipsa unei obligații comerciale, litigiul poate fi calificat ca unul comercial.
Curtea, asupra conflictului negativ de competenț, reține urmtoarele:
Reclamanta COMPANIA NAȚIONAL DE AUTOSTRZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA a chemat în judecat pârâtul, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 405 Euro, reprezentând debit restant al tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri publice naționale din România, cu penalitți de întârziere de 606,49 Euro, calculate pân la 15.06.2009, precum și în continuare, pân la achitarea integral.
Ulterior, acțiunea a fost precizat, în sensul în care s-au solicitat doar penalitți de întârziere, în sun de 591,91 Euro.
În drept, acțiunea a fost întemeiat pe dispozițiile OUG nr. 119/2007.
Nici OG nr. 15/2002 și nici OUG nr. 84/2003 nu fac trimitere la Legea nr. 554/2004 pentru soluționarea litigiilor intervenite între și beneficiarul serviciilor publice prestate de ctre aceasta.
În lipsa unor dispoziții exprese imperative în legile speciale, care s atribuie instanței de contencios administrativ competența de soluționa litigiul promovat de COMPANIA NAȚIONAL DE AUTOSTRZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA pentru recuperarea taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri, litigiul promovat de aceasta nu este supus, de drept, regulilor instituite de Legea nr. 554/2004. Pentru a stabili dac litigiul cade sub incidența Legii nr. 554/2004 trebuie analizate elementele acestei acțiuni prin raportare la acest act normativ, în vederea determinrii naturii litigiului, ca și criteriu obiectiv principal în determinarea competenței dup materie.
În ceea ce privește obiectul acțiunii în contencios administrativ, acesta este definit de art. 8 al Legii nr. 554/2004, și const în solicitarea de a se anula în tot sau în parte actul administrativ unilateral, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Potrivit art. 8 alin 2, instanța de contencios administrativ este competent s soluționeze litigiile care apar în fazele premergtoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Astfel, faptul c obiectul acțiunii este acela de realizare a dreptului, respectiv de a încasa "taxa" de utilizare a rețelei naționale de drumuri nu confer litigiului caracterul de "contencios administrativ" numai pentru c art. 10 din Legea nr. 554/2004 se refer la litigii, care privesc "taxe".
Art. 10 din lege partajeaz competența între tribunalele administrativ-fiscale și secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, asociind criteriul valorii la criteriul naturii litigiului. Stabilirea competenței dup valoare trebuie s fie subsecvent stabilirii naturii litigiului.
Mai mult, în discuție este o tax instituit prin lege, respectiv o obligație legal, iar simplul fapt c, în situația specific a reclamantei, s-a ajuns la semnarea contractului nr. 3716/21.03.2006, datorit îns modalitții specifice de achitare a sumei cu acest titlu, nu confer acestui act valențele subliniate de ctre judectorie.
Dac s-ar accepta o astfel de concluzie, s-ar ajunge în situația de a califica natura juridic a contractului numai în funcție de modul de stabilire al scadenței taxei, ceea ce este inadmisibil.
Din analiza și a celorlalte elemente ale acțiunii formulat de reclamant, respectiv prților și a cauzei, rezult c litigiul nu se circumscrie contenciosului administrativ.
Referitor la prțile dintr-un litigiu de contencios administrativ, Curtea reține c acestea pot fi cele enumerate în art. 1 "Subiectele de sesizare a instanței" din Legea nr. 554/2004.
nu se identific cu nici unul dintre aceste subiecte enumerate în alin. 1-9 ale art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Al treilea element al acțiunii civile, în general, și al acțiunii în contencios administrativ, în speț, este cauza, semnificând scopul pentru care este promovat acțiunea. Numai scopul în sine (valorificarea dreptului legitim de a încasa taxalegalde drum) nu confer litigiului natura de contencios administrativ.
În consecinț, în msura în care celelalte dou elemente (subiectele și obiectul) ale acțiunii promovate de reclamant nu se circumscriu specificului contenciosului administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. f din Legea nr. 554/2004, acțiunea nu poate fi calificat ca fiind una de contencios administrativ, cu consecința stabilirii competenței instanței de contencios administrativ, respectiv tribunalului.
Faptul c reclamanta este înființat ca serviciu public autonom de interes național și c serviciul public este definit în art. 2 lit. m din Legea nr. 554/2004 nu atrage competența instanței de contencios, întrucât așa cum s-a demonstrat, elementele acțiunii formulate nu corespund celor specifice unei acțiuni în contencios administrativ.
În consecinț, instanța apreciaz c litigiul nu este unul de contencios administrativ, ci unul civil, de competența judectoriei.
Drept consecinț, Curtea, potrivit art. 1 raportat la art. 2 alin 1 lit. a și b Cod procedur civil, întemeiat pe art. 21 Cod procedur civil, vzând și prev. art. 5 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, stabilește c Judec toria Sighetu N. este instanța competent material s soluționeze litigiul promovat de reclamanta.
Pentru a hotrî astfel, Curtea a luat în considerare și prev. art. 5 alin. 3 din OUG nr. 119/2007, care delimiteaz imperativ sfera litigiilor date în competența exclusiv a instanțelor de contencios administrativ ce pot fi soluționate conform prevederilor acestei ordonanțe de urgenț și care nu cuprinde și acțiunile derivând din aplicarea prev. art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTRȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta prin DIRECȚIA REGIONAL DRUMURI ȘI PODURI C, cu sediul în C-N,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în loc., nr. 346, jud. M, în favoarea Judec toriei Sighetu Marmației.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 21 ianuarie 2010.
JUDECTOR, GREFIER,
- - - -
Red. BM/4 ex./22.01.2010
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
