Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 14/2009. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-SENTINȚANR. 14/F-CC

Ședința Camerei de Consiliu din 11 Februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător

Grefier: - -

S-a luat în examinare conflictul negativ de competență, privind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta - SRL. cu sediul în Carcea,-, județul D, în contradictoriu cu pârâta- SRL, cu sediul în,-, Județul

La apelul nominal, făcut în ședința Camerei de consiliu, au lipsit părțile.

Procedura, legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea deliberării.

CURTEA

Asupra conflictului de competență de față, constată că;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 6.05.2008, reclamanta, cu sediul în Carcea, județul D, a chemat în judecată pe pârâta, cu sediul în, județul A, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr.2231 din 12.11.2007 și să fie obligată pârâta la plata sumei de 10.500 lei, reprezentând sumă nedatorată încasată de aceasta ca urmare a decontării în bancă a unui bilet la ordin emis de către reclamantă cu titlu de garanție, fără să existe un contract valabil încheiat.

Reclamanta a mai solicitat ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că la data de 12.11.2007 a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr.12231, având ca obiect închirierea unui imobil situat în com.-, județul A cu destinația de spațiu administrativ comercial.

În scopul garantării contractului, conform prevederilor art.5 pct.2 lit.a), reclamanta a emis în favoarea pârâtei, cu titlu de garanție, un bilet la ordin scadent la data de 10.01.2008.

S-a mai arătat, în motivarea cererii, că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, însă pârâta, contrar celor prevăzute în contract, nu și-a îndeplinit obligația de a face amenajări spațiului închiriat în vederea predării lui spre folosință, astfel că reclamanta a fost prejudiciată întrucât a fost pusă în imposibilitatea efectivă de a-și depozita marfa, obiectul său de activitate fiind distribuția de marfă.

La data de 28.12.2007, cu adresa nr.5048, s-a notificat pârâtei intenția de reziliere a contractului și i s-a cerut restituirea biletului la ordin, însă aceasta și-a manifestat refuzul categoric și, în plus, a introdus la bancă spre decontare biletul la ordin, încasând fără temei legal suma de 10.500 lei.

În fine, s-a mai arătat în acțiune că reclamanta a convocat-o pe pârâtă la concilierea directă prealabilă, fără ca aceasta să dea curs invitației.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare (filele 33-38), solicitând să se respingă cererea, ca neîntemeiată, invocând excepția necompetenței materiale a judecătoriei, cu motivarea că este vorba despre raporturi comerciale ce atrag incidența dispozițiilor art.2 pct.1 Cod procedură civilă, iar cât privește fondul cauzei, arătând că acțiunea în reziliere nu poate fi primită, deoarece data de la care contractul dintre părți începea să-și producă efectele, ar fi trebuit să fie 1.01.2008, astfel că reclamanta nu putea să invoce rezilierea culpabilă a contractului anterior intrării lui în vigoare.

Mai mult decât atât, reclamanta era ținută de obligația de a nu denunța contractul în perioada 12.11.2007 - 1.01.2008, sub sancțiunea prevăzută în contract, ca locatorul să beneficieze de garanția constituită prin biletul la ordin și de plata primei luni de închiriere.

S-a mai arătat, în apărare, că pârâta și-a îndeplinit obligația de amenajare a spațiului, însă la 1.12.2007, reclamanta a refuzat să semneze procesul-verbal de predare-primire a spațiului pe motiv că dorea alte îmbunătățiri, care însă nu au făcut obiectul unei înțelegeri scrise.

Reclamanta a avut lacăt și cheie la acest spațiu pentru acces, a avut marfă depozitată în spațiu, unde a ambalat pungi de cadouri pentru sărbători, așadar a folosit în mod tacit și expres spațiul după data de 1.12.2007, iar motivul real pentru care a refuzat semnarea procesului-verbal de predare-primire îl constituie refuzul de a renegocia unele clauze din contract.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, suma pretinsă nu este nici ea datorată, întrucât reclamanta și-a asumat obligația de achitare a unei garanții de bună executare a contractului, iar pârâta era îndreptățită să beneficieze de garanția constituită prin biletul la ordin și plata primei luni de chirie facturată.

Pârâta a formulat și cerere reconvențională (filele 28-32), solicitând, la rândul său, ca reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata sumei de 10.500 lei, cu titlu de pretenții, reprezentând c/val. chiriei pe luna ianuarie 2008, conform facturii nr.-/04.01.2008 și a penalităților aferente de 0,15% pe zi de întârziere până la data achitării, conform art.7 din contract.

Tot prin cererea reconvențională, s-a mai solicitat să se constate compensarea garanției constituite prin bilet la ordin în valoare de 10.500 lei, scadent în data de 10.01.2008, fie cu titlu de c/val. chirie pe luna februarie 2008, fie cu titlu de despăgubire, precum și să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr.5725 din 9.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Piteștia admis excepția necompetenței materiale a instanței și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, motivând această soluție în sensul că rezilierea contractului de închiriere întemeiată pe neexecutarea obligațiilor contractuale este un capăt de cerere neevaluabil în bani, astfel că revine tribunalului competența soluționării lui în primă instanță.

Cât privește cel de-al doilea petit al acțiunii principale, el este un accesoriu al celui dintâi, iar cererea reconvențională are caracter incidental, astfel că potrivit prevederilor art.17 Cod procedură civilă, sunt în căderea instanței învestită cu soluționarea cererii principale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș la data de 12.11.2008, sub nr. de dosar -.

La data de 21.01.2009, din oficiu, tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale privind soluționarea cauzei de față, în raport de Decizia nr.32/9.06.2008 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.830 din 10 decembrie 2008.

Având în vedere art.137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, analizând cauza cu prioritate din perspectiva acestei excepții.

Prin sentința comercială nr.93/C din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Comercial Argeșa declinat competența materială privind soluționarea cererii, în favoarea Judecătoriei Pitești și constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a trimis cauza la Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea acesteia, reținând următoarele:

Prin Decizia nr.32 din 9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit cu caracter obligatoriu că dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a) și art.282¹din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, "în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac,sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiectconstatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea,rezoluțiunea sau rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare."

Decizia pronunțată în interesul legii de instanța supremă este obligatorie pentru instanțe, potrivit prevederilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, iar normele modificate, vizând competența legală după materie, sunt norme de procedură de imediată aplicare.

În speță, instanța a reținut că petitul principal al acțiunii de față este acțiunea în rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți, cerere evaluabilă în bani conform interpretării dată în interesul legii, iar capătul 2 al cererii principale privind pretențiile este evaluat de reclamant la suma de 10.500 lei.

La rândul său, cererea reconvențională este o acțiune în pretenții al căror cuantum se situează sub limita prevăzută de legea procedurală, cât privește competența de primă instanță a tribunalelor.

Având caracterul unei cereri incidentale, aceasta este în căderea instanței competentă să judece cererea principală.

Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială dacă obiectul acestora are o valoare de peste 1 miliard lei vechi (100.000 lei RON).

Suma rezultată din însumarea valorii celor două capete ale cererii principale, ambele evaluabile în bani în raport de interpretarea dată în interesul legii de instanța supremă - sumă la care cererea reclamantei a fost analizată sub aspectul competenței materiale de soluționare - se situează sub valoarea de 100.000 lei RON, astfel că revine judecătoriei competența soluționării ei ca litigiu comercial în primă instanță.

Astfel, instanța și-a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamanta, în favoarea Judecătoriei Pitești, căreia i-a trimis dosarul spre competentă soluționare.

Cum însă și această instanță și-a declinase competența în favoarea Tribunalului Comercial, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Pitești și Tribunalul Comercial Argeș și, în baza dispozițiilor art.21 Cod procedură civilă, cauza a fost trimisă la Curtea de Apel Pitești, în vederea soluționării conflictului negativ ivit și emiterii regulatorului de competență.

Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr-.

Asupra conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:

Petitul principal al acțiunii este acțiunea în rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți, cerere evaluabilă în bani conform interpretării dată de J prin Decizia nr.32/2008, iar capătul doi al cererii principale privind pretențiile este evaluat de reclamantă la suma de 10.500 lei; cererea reconvențională este o acțiune în pretenții al căror cuantum se situează sub limita prevăzută de legea procedurală, cât privește competența de primă instanță a tribunalelor și, având caracterul unei cereri incidentale, aceasta este în căderea instanței competentă să judece cererea principală.

Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială, dacă obiectul acestora are o valoare de peste 1 miliard lei vechi (100.000 lei), iar suma rezultată din cumulul valorii celor două capete ale cererii principale, se situează sub 100.000 lei, astfel că revine judecătoriei competența soluționării litigiului comercial în primă instanță.

Față de aceste considerente, potrivit art.22 (5) Cod procedură civilă, Curtea stabilește competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, cu sediul în localitatea Carcea,-, județul D în contradictoriu cu pârâta - cu sediul în,-, județul A, în favoarea Judecătoriei Pitești.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

,

Grefier,

Red./23.02.2009

GM/4 ex.

Președinte:Ioana Miriță
Judecători:Ioana Miriță

Vezi şi alte speţe de drept comercial: