Conflict de competenta Instante comerciale. Încheierea 145/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 145/2009
Ședința camerei de consiliu din 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Maramureș și Judecătoria Baia Mare, în vederea soluționării acțiunii formulată de reclamanții SC SRL, SC ASPECT SA, SC SA, SC SRL și G, împotriva pârâților și peSC SA,BIROUL EXECUTORULUI, BANK, ROMTELECOM SA B, PENTRU GARDA FINANCIARĂ M ȘI M,MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PENTRU POLIȚIA B M, G, - POLIȚIA B M, -POLITIA B M, și B M, având ca obiect pretenții.
Examinarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 3338 din 14 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Baia -M s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia -M invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Tribunalului Maramureș spre competentă soluționare acțiunea formulată de reclamantele SC T SRL, SC SA, SC ASPECT SA, SC SA, SC SRL și AG în contradictoriu cu pârâții SC SA, BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC, BANK SA, SC ROMTELECOM SA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru GARDA FINANCIARĂ M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR pentru POLIȚIA B-M, G, JUDECĂTORIA BAIA -M, și.
Prin sentința civilă nr. 3427 din 19 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis excepția de necompetență a Tribunalului Maramureș, și în consecință s-a declinat competența de soluționare a acțiunii promovate de reclamantele: SC T SRL, SC SA, SC ASPECT SA, SC SA, SC SRL, în contradictoriu cu pârâții: SC SA, BIROUL EXECURORULUI JUDECĂTORESC, BANK SA, ROMTELECOM SA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PT. GARDA FINANCIARĂ M și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice M, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR PT. POLIȚIA B M, G, JUDECĂTORIA BAIA MAREE., în favoarea Judecătoriei Baia M și s-a trimis dosarul Curții de APEL CLUJ în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în cadrul dosarului nr- al Judecătoriei Baia M, având ca obiect contestație la executare silită, contestatoarea SC T SRL a solicitat printre altele obligarea pârâților SC SA, Biroul Execurorului Judecătoresc, Bank SA, Romtelecom SA, Ministerul Finanțelor Publice pt. Garda Financiară M și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Ministerul Administrației și Internelor pt. Poliția B M, G, Judecătoria Baia Mare, și la plata despăgubirilor în sumă de 12.761.393,47 lei pentru repararea prejudiciului patrimonial și moral generate prin executarea silită în Dosarul execuțional nr. 343/2008, ca efect al întoarcerii executării silite prin restabilirea situației anterioare. În dosarul nr- au formulat cereri de intervenție voluntară principală intervenientele SC ASPECT SA, SC SA, SC SRL și solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 12.761.393,47 lei și în favoarea acestora cu titlu de despăgubiri civile pentru aceleași motive ca și contestatoarea SC T SRL.
Prin Încheierea pronunțată la 18.12.2008 în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Ms -a dispus disjungerea atât a cererilor de intervenție cât și a cererii contestatoarei privind plata despăgubirilor în condițiile în care se reține că acestea nu erau în stare de judecată, situație în care au fost înregistrate într-un nou dosar cu nr-.
Potrivit dispozițiilor art. 17 Cod procedură civilă cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
În dosarul nr- au fost înregistrate inițial cererile privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor, iar cererea principală a avut ca obiect desființarea tuturor actelor de executare, situație în care, competența a revenit judecătoriei potrivit art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă iar cererea de întoarcere a executării a fost considerată ca fiind în relație de dependență procesuală față de cererea principală (art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă) astfel încât a fost soluționată de aceeași instanță, ca și instanță de executare.
În situația de față avându-se în vedere obiectul cererilor reclamanților, respectiv solicitarea acestora de a li se acorda despăgubiri morale și materiale în vederea reparării prejudiciului generat printr-o executare silită, ca o consecință a întoarcerii executării silite și a desființării actelor de executare precum și dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă, apreciem că aceste cereri sunt de competența instanței, competență a soluționa cererea principală, respectiv a judecătoriei.
Astfel, cererea contestatoarei SC T SRL este o cerere accesorie aceasta urmând a fi soluționată prin prorogare de instanța sesizată cu cererea principală, chiar dacă, formulată separat ar fi de competența unei alte instanțe iar cererile de intervenție voluntară formulată de SC ASPECT SA, SC SA, SC SRL și sunt cereri cu caracter incidental, acestea urmând a fi soluționate de instanța investită cu cererea principală (contestație la executare).
S-a susținut că dacă cererile incidentale sunt de competența instanțelor judecătorești prorogarea poate să opereze, chiar dacă s-ar nesocoti norme de competență materială sau teritorială exclusivă, întrucât art. 17 Cod procedură civilă este înscris în titlul "Dispoziții speciale" ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut intenția de a deroga de la normele anterioare de competență materială și teritorială.
Deliberând asupra prezentului conflict, Curtea reține următoarele:
Demersul judiciar al reclamantei vizează obligarea pârâților la plata de despăgubiri morale și materiale în vederea reparării prejudiciului generat printr-o executare silită, ca o consecință a întoarcerii executării silite și a desființării actelor de executare. Această cerere a reclamantei derivă dintr-o altă cerere principală ce a avut ca obiect desființarea tuturor actelor de executare, cerere care, revine în competența materială a judecătoriei potrivit art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă.
Se poate observa că cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata despăgubirilor solicitate este în relație de dependență procesuală față de cererea principală și, ca atare, se impune a fi soluționată de către aceeași instanță respectiv judecătorie prevederile art.17 pr.civ.
Prin urmare, cererea contestatoarei SC T SRL fiind o cerere accesorie aceasta urmează a fi soluționată prin prorogare de instanța sesizată cu cererea principală.
În consecință, în temeiul art. 22.pr.civ. Curtea stabilește că JUDECĂTORIA BAIA -M este instanța competentă să soluționeze acțiunea reclamantei care vizează obligarea pârâților la plata de despăgubiri morale și materiale în vederea reparării prejudiciului generat printr-o executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC SRL B-M cu sediul în B-M- județul M în contradictoriu cu pârâții SC SA cu sediul în B-M- județul M în favoarea Judecătoriei Baia M.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
3 ex./30.11.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
