Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 149/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 1949/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 149

Ședința din Camera de Consiliu de la 30 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci

Grefier: - -

Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București Secția a VI-a Comercială și Judecătoria sectorului 2 B, în cauza comercială de față, privind acțiunea formulată de reclamanta - CASA SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL.

Cauza se judecă în Camera de Consiliu, fără citare părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

CURTEA

Asupra conflictului negativ de competență de față.

Prin cererea înregistrată la nr- din 18 decembrie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului II B, reclamanta - CASA SRL, cu sediul în B, a chemat-o în judecată pe pârâta - SRL, cu sediul în același municipiu și solicitat instanței să rezilieze contractul de subproiectare nr. 2985 R din august 2005 încheiat de părți.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat la 20 iulie 2005 cu - ROMANIA SA contractul nr. 2990/2005 având ca obiect realizarea unui proiect de execuție pentru o hală industrială și că în baza acestui contract a încheiat - în calitate de proiectant general - cu pârâta - în calitate de subproiectant- contractul nr. 2985R din august 2005, obiectul contractului fiind un Proiect de și verificare exigență A pentru Centru de Distribuție și Depozitare Textile - U, jud.

A susținut că execuția proiectului urma a fi făcută de pârâtă în trei faze, că valoarea contractului a fost stabilită la suma totală de 13.960 euro fără TVA, că din această sumă a plătit în total 8.300 euro + TVA, dar că pârâta nu i-a pus la dispoziție toată documentația, dând dovadă de lipsă de interes și de profesionalism, prezentând documentații incomplete, incorecte, ilizibile, greșite față de temele de proiectare, astfel că la 17 mai 2006 reclamanta a întrerupt orice colaborare cu pârâta.

Pentru neîndeplinirea de către pârâtă a tuturor obligațiilor contractuale, a solicitat rezilierea contractului și pe care de consecință exonerarea de la plata sumei de 21.271,74 lei.

Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolelor 1020 și 1021 Cod civil.

Prin sentința civilă nr. 696 din 28 ianuarie 2008, Judecătoria Sectorului II Bad eclinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, cu motivarea de esență că, în speță, cererea de reziliere a contractului reprezintă indiscutabil o cerere comercială neevaluabilă în bani, care atrage incidența dispozițiilor articolului 2 punctul 1 litera a teza a II a Cod procedură civilă și competența materială a tribunalului.

În ce privește cererea de exonerare de la plata sumei de 21.271,74 lei, a reținut că și dacă s-ar considera că reprezintă un petit distinct, are natura unei cereri accesorii, aflată în căderea instanței competente să judece principalul, conform dispozițiilor articolului 17 Cod procedură civilă.

A făcut și aplicarea articolelor 158 și 159 punctul 2 Cod procedură civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la nr- din 2 august 2008.

Prin sentința comercială nr. 8867 din 10 septembrie 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului II B, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului.

În motivare, tribunalul a invocat decizia nr. XXXII din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat asupra caracterului evaluabil în bani al cererilor privind rezilierea unor acte juridice, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. Față de valoarea obiectului litigiului și de decizia sus-invocată, a apreciat că judecătoriei îi revine competența în primă instanță, potrivit dispozițiilor articolul 1.1. Cod procedură civilă.

Pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială conflictul negativ de competență a fost înregistrat sub nr. 12901/2008 din 23 octombrie 2008.

Curtea apreciază că în cauză există conflict negativ de competență în condițiile articolului 20 pct 2 Cod procedură civilă, întrucât ambele instanței, prin hotărâri definitive și care nu s-au dovedit a fi fost atacate cu recurs, și-au declinat reciproc competența una în favoarea celeilalte.

Curtea apreciază că în cauză competența ratione materiae revine tribunalului ca primă instanță, pentru următoarele considerente:

că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 329 alineat 3 Cod procedură civilă. Numai că acestea își produc efectul obligatoriu de la momentul obiectiv și opozabil erga omens al publicării lor în Monitorul Oficial al României, această concluzie desprinzându-se din succesiunea alineatelor 2 și 3 ale articolului 329 Cod procedură civilă, succesiune în care este prevăzută mai întâi obligația de publicare în Monitorul Oficial (alineat 2) și abia apoi forța obligatorie a deciziilor (alineat 3).

Numai din acest punct de vedere și fără a pune nici un moment în discuție aplicarea alineatului 3 articolului 329 Cod procedură civilă, reținând că la momentul pronunțării prezentei hotărâri decizia nr. XXXII/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este publicată în Monitorul Oficial al României, Curtea apreciază ca întemeiată calificarea petitului principal al cererii de chemare în judecată drept o cerere comercială neevaluabilă în bani, care este în căderea tribunalului ca primă instanță, potrivit dispozițiilor articolului 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă.

Spre aceeași concluzie conduce și împrejurarea că obiectul cauzei îl constituie rezilierea unui contract cu executare succesivă, ceea ce face ca valoarea litigiului să nu poată fi stabilită în lipsa unei determinări făcută de parte, care, neavând un capăt de cerere privind repunerea în situația anterioară, nu învestește în mod clar instanța cu valoarea întreagă a contractului sau numai cu valoarea prestației neexecutate, această dificultate fiind sporită și de efectul special al rezilierii în ce privește prestațiile deja executate.

Pentru aceste considerente, Curtea, cu respectarea dispozițiilor articolului 20 punctul 2, articolului 22 alineat 2 și 4 Cod procedură civilă, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, în conformitate cu dispozițiile articolului 159 punctul 2 raportat la articolul 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind de reclamanta - CASA SRL, cu sediul în B,-,. 2.. A,. 8,. 44 sector 2, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în B,- sector 2, în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile libere de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 octombrie 2008.

PREȘEDINTE

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex/28.11.2008

Președinte:Eugenia Voicheci
Judecători:Eugenia Voicheci

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 149/2008. Curtea de Apel Bucuresti