Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 149/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 149/2009
Ședința Camerei de Consiliu de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
GREFIER - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență în cauza privind pe creditoarea - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI, în contradictoriu cu debitoarea SC TRANS SRL
Procedura este legal îndeplinită.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1026 din 10 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Gherla, invocată din oficiu de către instanță.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la data de 15.02.2006, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C-N, a încheiat cu debitoarea SC TRANS SRL contractul nr. 235, având ca obiect eliberarea rovinietelor o dată cu plata de către beneficiar, în 4 rate trimestriale egale, a tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România () pentru autovehicule de transport marfă si/sau pasageri prevăzute în anexa A la contract.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea În clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată () și de numărul de axe, după caz.
Conform art. 1 alin. 2 din OUG 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Națională a Drumurilor din România", este persoană juridică română,de interes strategic naționalcât timp statul este acționar majoritar, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor în vigoare și statutului prevăzut în anexa 1, iar potrivit alineatului 6 al aceluiași text de lege, desfășoară în principalactivități de interes public naționaln domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. Art. 2 lit. b din acelasi act normativ prevede căsunt asimilate autorităților publice în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Din analiza textelor legale mai sus-menționate reiese că rovinieta reprezintă o taxă percepută de către, aplicabilă tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate, care sunt folosite pe rețeaua de drumuri nationale din România.
Instanța a apreciat că această taxă nu este datorată în temeiul unor raporturi juridice de drept privat, ci este impusă de lege, având caracter general și obligatoriu. Totodată, în cadrul acestui raport juridic, concretizat prin încheierea contractului nr. 235/15.02.2006, prin intermediul Direcției Regionale de Drumuri și Poduri C-N, creditoarea apare ca o autoritate publică, în sensul art. 2 alin.1 lit. b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar respectivul contract este un act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. 1 lit. c din același act normativ, derulându-se în vederea exercitării unei activități de interes public (exploatarea rețelei de drumuri naționale din România). Astfel, contractele care au ca obiect plata eșalonată a rovinietelor nu au natură comercială sau civilă, în funcție de calitatea beneficiarului, ci natură administrativă, întrucât au ca obiect plata unui tarif care se percepe pentru exploatarea unor bunuri publice.
Așadar, instanța a apreciat că în cauză este vorba deun raport juridic de drept administrativ,competența de soluționare aparținând instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001 (conform căruia cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în prima instanță), coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d Cod proc.civ. văzând și dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,executareași încetareacontractului administrativ.Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în temeiul art. 158 alin. 1 Cod proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin sentința civilă nr.2892 din 23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gherla și a fost sesizată Curtea de APEL CLUJ cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că usținerile instanței de fond în sensul că Raf ost constituită ca serviciu public autonom de interes național, conform art.1 alin.2 din OUG 84/2003 și prin urmare, desfășoară un serviciu public așa cum este reglementat de prevederile art.2 al.1 lit.m din Legea nr.554/2004 sunt reale, însă doar acest aspect nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art.8 din Legea nr.554/2004, se arată care este obiectul acțiunii judiciare intr-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Dacă ne raportăm la prevederile art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, rezultă că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
În cazul de față, contractul încheiat între părți cu nr. 235/15.02.2006 nu este un act administrativ asimilat atât timp cât se urmărește încasarea unor tarife care sunt utilizate de această companie care are gestiune economică și autonomie financiară.
Așa fiind, Legea nr.554/2004 nu reglementează acțiunea judiciară a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare, iar art.10 din Legea nr.554/2004 poate fi luat în considerare doar după calificarea acțiunii ca fiind de contencios administrativ, întrucât acest articol stabilește competența materială de primă instanță între tribunal și curtea de apel.
De asemenea, nu există vreo lege specială care să stabilească în sarcina instanțelor de contencios administrativ judecarea acestor acțiuni și ca atare obiectul acestei acțiuni judiciare în lipsa unor obligații comerciale poate fi calificat ca unul civil.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că, în general, acțiunile în contencios administrativ sunt introduse de persoanele fizice și juridice nemulțumite de actele autorităților publice și cu puține excepții există acțiuni introduse de autorități publice contra unor persoane fizice și juridice tocmai in virtutea faptului că actul administrativ este emis in regim de putere publică putând fi impus unilateral, fără intervenția instanței de judecată.
Toate aceste aspecte atrag competența judecătoriei ca instanța civilă competentă raportat la valoarea obiectului acțiunii conform art.1 raportat la art. 2 al.1 lit.b pr.civ.
În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat in conformitate cu art.158 pr.civ. competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Gherla și existând conflictul negativ de competență, a înaintat - potrivit art. 21 și 22.pr.civ. - dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de APEL CLUJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Analizând conflictul negativ de competență ivit ca urmare a pronunțării celor două hotărâri mai sus amintite, Curtea reține următoarele:
Judecătoria Gherlaa fost sesizată de către creditoarea prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C cu o cerere pentru somație de plată împotriva debitoarei SC TRANS SRL solicitând emiterea unei somații conținând obligația și termenul de plată pentru obligarea la achitarea sumei de 357,45 euro cu titlu de debit, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit a debitului conform contractului.
Judecătoria a considerat că nu este competentă să analizeze cererea astfel formulată, întrucât a calificat natura litigiului care a dus la pronunțarea ordonanței conținând somația de plată, ca ținând de sfera contenciosului-administrativ, motiv pentru care au fost invocate prev. art. 2 alin. 1 din nr.OUG 119/2007, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Cluj.
Conform textului amintit, cererile de emitere a unor ordonanțe de somație de plată, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie, în cazul celor formulate în materie civilă și la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.
Acest text a fost modificat de pct. 1 al pct. 12 al art. I din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 470 din 26 mai 2004, la momentul introducerii acțiunii, el având următorul conținut: "(1) Cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."
Analiza textelor mai sus redate și succesiunea lor în timp, relevă, că la momentul la care a fost formulată cererea pentru emiterea somației de plată, competența de soluționare a unei acțiuni nu mai este partajată într-o manieră care să deroge de la prev. art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. fiind aplicabile, și în această materie, normele dreptului comun referitoare la stabilirea competenței materiale de soluționare a cererilor, în funcție de natura litigiului și de suma ce se pretinde.
În speță, se constată că între părțile în litigiu s-a încheiat un contract comercial, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 51/2006, că reclamanta nu a furnizat pârâtei servicii comunitare de interes public astfel cum acestea sunt enumerate în art. 1 alin 2 din Legea nr. 51/2006, iar litigiul dintre părți este determinat de neîndeplinirea de către debitoare a unei obligații contractuale de natură comercială.
Prin urmare, în raport de valoarea litigiului, potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă prin raportare la art.2 pct.1 pr.civ. judecătoria este competentă material să soluționeze în fond cererea privind somația de plată.
Pentru toate aceste considerente și văzând și prev. art. 22 alin. 2 și 5.pr.civ. se va stabili competența de soluționare a cererii în anulare în favoarea Judecătoriei Gherla.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI, în contradictoriu cu pârâta SC TRANS SRL G, în favoarea Judecătoriei Gherla.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009.
PREȘEDINTE, --- - |
GREFIER, - - |
Judecători:Radu Rareș Dușa