Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 16/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 16
Camera de Consiliu din 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Vămilor B, având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal, se constată lipsa părțileor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională a Vămilor B, Direcția Regională Vamală T, Biroul Vamal T și Agenția Națională de Administrare Fiscală B reprezentată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr. 1888/9.11.2005 precum și a somației de plată nr. 14382/14.07.2006 emisă în baza lui, arătând în motivare în esență faptul că titlul executoriu contestat, respectiv somația, i-a fost comunicată în data de 27.02.2007 și se referă la o autoutilitară Mercedes Benz pe care a cumpărat-o în anul 2002 și soluționată prin sentința civilă nr. 382/CA din 24 aprilie 2007
În drept, s-a invocat prevederile art. 169 - 170 Cod procedură fiscală.
Pârâta Direcția Regională Vamală T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor B, a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a instanței sesizate și a solicitat declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, precizând faptul că potrivit art. 169 Cod procedură fiscală contestațiile la executare se introduc la instanța judecătorească competentă potrivit Codului d e procedură civilă, Raportat la faptul că legiuitorul nu a stabilit în mod expres în cuprinsul art. 2- 4 Cod procedură civilă competența alei instanței cu privire la cauze de acest gen, se apreciază că în speță competentă să judece contestația la executare este Judecătoria Timișoara.
Pârâta T în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care în principal a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș privind soluționarea contestației la executare, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Examinând excepția invocată, s-a constatat că este întemeiată, sens în care urmare admiterii excepției s-a declinat competența materială de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Timișoara având în vedere următoarele prevederi legale:
Art. 169 aliniatul 4 Cod procedură fiscală stabilește în mod imperativ faptul că, se introduc la instanța judecătorească competentă - contestațiile la executare.
Art. 400 aliniatul 1 Cod procedură civilă, prevede că se introduc la instanța de executare contestațiile la executare, iar instanța de executare este judecătoria, conform prevederilor art. 373 aliniatul 2 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, iar la termenul de judecată din 20 februarie 2008,cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2027/20.02.2008, prin care s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea actului constatator.
În motivarea sentinței, se arată în fapt contestatoarea a arătat că, în ciuda faptului că a achitat taxele vamale aferente stabilite de organele competente, ca urmare a introducerii în țară, în anul 2002 autoutilitarei Mercedes Benz, adusă din Germania, conform chitanței nr. 632C în 27.02.2002 a găsit în poștă o somație, precum și actul constatator atacat, decizia nr. 17404 fără dată și decizia nr. 17405 fără dată, emise de Biroul Vamal
La data de 11.04.2007, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș în soluționarea prezentei cauze. Iar această instanță, prin Decizia civilă nr. 382/CA a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Timișoara.
La data de 18.07.2007, contestatoarea a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat anularea deciziilor nr. 17404/5.07.2005 și nr. 17405/9.11.2005, precum și a actului constatator nr. 1888/9.11.2005.
Față de această precizare, contestatoarea a solicitat constatarea necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - secția Contencios Administrativ.
Asupra excepției invocate s-a reținut următoarele:
Verificând cererea de chemare în judecată formulată de contestatoare și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, instanța a reținut că, în motivarea acțiunii contestatoarea a solicitat să se constate că decizia prin care i s-a imputat suma de 19133 lei este netemeinică și nelegală, fără a specifica despre care decizie e vorba.
În precizările formulate în fața acestei instanțe, atât oral cât și în scris s-a arătat că s-a dorit a se contesta și deciziile nr. 17404/5.07.2005 și nr. 17405/9.11.2005, precum și a actului constatator nr. 1888/9.11.2005.
Față de cele de mai sus expuse, văzând dispozițiile art. 2 litera d din Codul d e procedură civilă, conform cărora procesele și cererile în materie de contencios administrativ sunt de competența tribunalelor, instanța a considerat că se impune disjungerea capetelor de cerere privind anularea somației nr. 14382/2006 și, respectiv anularea executării de restul acțiunii.
Deoarece, din punct de vedere tehnic. Instanța nu poate lua măsuri în dosarul nou format, instanța a considerat necesară recitarea părților pentru a se repune în discuție suspendarea cauzei în baza art. 244.pr.civ. Așadar, instanța a acordat un nou termen la data de 16.04.2008 pentru când au fost citate părțile.
Instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara în soluționarea prezentei cauzei, având ca obiect atacarea actului constatator nr. 1888/2005 și a deciziilor nr. 17404/5.07.2005 și nr. 17405/9-11-2005, invocată de către contestatoare și, constatând existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Timiș și Judecătoria Timișoara în soluționarea capetelor de cerere amintite, conform art. 20 punctul 2 Cod procedură civilă, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel Timișoara pentru a decide care este instanța competentă să judece prezenta cauză, în baza art. 22 punctul 1.pr.civ.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Litigiul în care s-a ridicat problema conflictului de competență privește contestația formulată de doamna în dosar nr- al Tribunalului Timiș, prin care a solicitat - în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, cu Direcția Regională Vamală T, cu Biroul Vamal T și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - anularea somației nr. 14382/14.07.2006, anularea executării silite declanșate împotriva sa prin somația respectivă, precum și anularea titlului executoriu, respectiv a Actului Constatator nr. 1888/9.11.2005.
Curtea reține că după declinarea competenței de către Tribunalul Timiș la Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 382/CA/24.04.2007, reclamanta a formulat o modificare a acțiunii în justiție, arătând, la termenul din 18.07.2007, conform înscrisului atașat la fila 16 din dosarul Judecătoriei Timișoara, că înțelege să solicite în principal, prin prezenta acțiune, anularea deciziei nr. 17.404/5.07.2005, emisă de Biroul Vamal T, precizând că decizia nr. 17.405 și Actul Constatator nr. 1888/9.11.2005 sunt acte subsecvente deciziei nr. 17.404/5.07.2005, aflate în strânsă legătură cu aceasta.
În raport cu această modificare a acțiunii, prin încheierea nr. 2027/20.02.2008, Judecătoria Timișoaraa dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la anularea somației nr. 14382/14.07.2006 și la anularea executării silite de restul capetelor de cerere, dispunând formarea unui nou dosar, declinând în favoarea Tribunalului Timiș competența de soluționare a cererii reclamantei privind anularea deciziei nr. 17.404/5.07.2005, a deciziei nr. 17.405 și a Actului Constatator nr. 1888/9.11.2005.
În consecință, Curtea urmează a stabili competența de soluționare a acțiunii formulate de doamna privind anularea deciziei nr. 17.404/5.07.2005, a deciziei nr. 17.405 și a Actului Constatator nr. 1888/9.11.2005.
În acest sens, instanța constată că prin deciziile nr. 17.404/5.07.2005, Direcția Regională Vamală Tas tabilit în sarcina reclamantei plata sumei de 7200 lei, la care se adaugă penalități în cuantum de 1577 lei
În acest sens, instanța constată că prin deciziile nr. 17.405, Direcția Regională Vamală Tas tabilit în sarcina reclamantei plata sumei de 1368 lei, la care se adaugă penalități în cuantum de 300 lei.
În acord cu hotărârea Tribunalului Timiș, Curtea constată că reclamanta a contestat în prezenta cauză și legalitatea executării silite, fiind incident, sub acest aspect, art. 169 (în prezent art. 172) Cod de Procedură Fiscală, alineatul 1 al acestui articol dispunând că " persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii."
Potrivit art. 169 (în prezent art. 172) alin. 4 Cod de Procedură Fiscală, "contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență."
În conformitate cu dispozitivul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XIV, din 5 februarie 2007, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este judecătoria, în speță Judecătoria Lipova, având în vedere că în circumscripția acesteia se face executarea silită contestată.
Date fiind acest considerente, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Timișa reținut că nu este instanța competentă să soluționeze capetele de cerere privind contestarea executării silite.
Curtea observă însă că reclamanta a solicitat și anularea deciziei nr. 17.404/5.07.2005, a deciziei nr. 17.405 și a Actului Constatator nr. 1888/9.11.2005.
În privința competenței de soluționare a acestor capete de cerere, Curtea constată că aceste cereri au ca obiect acte administrativ fiscale prin care se stabilesc o serie de obligații fiscale în sarcina reclamantei.
Or, conform art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Având în vedere că prin actele administrativ fiscale contestate de reclamantă în prezenta cauză s-au stabilit diferențe de taxe, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului administrativ-fiscal, respectiv Tribunalului Timiș.
În consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei având de obiect anularea actului constatator nr. 1888/2005 și a deciziilor nr. 17.404/5.07.2005 și nr. 17.504/9.11.2005, emise de Biroul Vamal T în favoarea Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei având de obiect anularea actului constatator nr. 1888/2005 și a deciziilor nr. 17.404/5.07.2005 și nr. 17.504/9.11.2005, emise de Biroul Vamal T în favoarea Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./23.05.2008
Tehnoredact. /28.05.2008/7 ex.
Se comunică:
-reclamanta - T, P-ța - - nr.1.13. 11
-pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B -B str - 13 sector 1.
-pârâta Direcția Regională Vamală T - T, str. - nr. 89 Bl.45
-pârât Biroul Va,al T - Șoseaua T - L DN 6 km. 550-751
-pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - B,- sector 5
Com. 5 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
