Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 16/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 16 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița cu privire la soluționarea acțiunii formulate de reclamanta - SRL, cu sediul în B, str. -. Sării, nr. 12, -. 3,.38, sector 6, prin asociat unic, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei, jud. D și Comuna, prin Primar.
Cauză soluționată în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și Comuna, constatarea dreptului de superficie al reclamantei asupra unui teren în suprafață de 21,5 ha situat în comuna și obligarea pârâtului Consiliul Local să respecte pașnica folosință a terenului afectat amenajării piscicole.
Prin sentința civilă nr. 4950 din 31.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Târgoviștea admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, astfel cum a fost formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și Comuna și a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgoviștea reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea dreptului de superficie al reclamantei asupra unui teren în suprafață de 21,5 ha situat în comuna și obligarea pârâtului Consiliul Local să respecte pașnica folosință a terenului afectat amenajării piscicole.
Judecătoria a invocat prevederile art. 2 alin. 1 lit. a Cod pr. civilă, potrivit căruia tribunalul judecă în primă instanță toate procesele și cererile în materie comercială al cărui obiect nu este evaluabil în bani. În speță, instanța a reținut că acțiunea în constatarea dreptului de superficie reprezintă un litigiu neevaluabil în bani care are totodată caracter comercial, atât datorită calității reclamantei - societate comercială, cât și datorită faptului că se invocă dobândirea acestui drept în baza unui contract comercial în formă simplificată, reprezentat de factura nr. -/26.03.2003 intervenit între reclamantă și Fundația România
De asemenea, s-a adus ca argument prevederea art. 4 Cod comercial precizându-se că bunul respectiv a intrat în fondul de comerț al reclamantei, că din acel fond de comerț fac parte atât dreptul de proprietate asupra amenajărilor piscicole cât și dreptul de folosință - superficia asupra acestui teren.
În baza acestei sentințe, cauza a fost declinată la Tribunalul Dâmbovița unde a fost înregistrată sub nr-.
La prima zi de înfățișare, din oficiu, tribunalul a repus în discuția părților competența de soluționare a cererii și a pronunțat sentința nr. 136 din data de 3 martie 2009, prin care a declinat în favoarea Judecătoriei Târgoviște judecata cererii reclamantei în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al com. și Comuna - prin primar, județul D și în temeiul art. 20 alin. 2 Cod pr. civilă, a constatat ivit conflict negativ de competență între Judecătoria Târgoviște și Tribunalul Dâmbovița, dispunând înaintarea dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru rezolvarea acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că dreptul de superficie este calificat în literatura de specialitate ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate și constă în dreptul pe care îl are persoana denumită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Proprietatea asupra terenului aparținând comunei și acțiunea în constatarea dreptului de superficie promovată de către reclamantă nu poate fi calificată ca reprezentând un act de comerț în sensul dispozițiilor art. 4 din Codul comercial, astfel cum s-a considerat în sentința de declinare, ci reprezintă o acțiune de drept civil prin care se tinde la recunoașterea dezmembrământului asupra proprietății pârâtei, această acțiune fiind străină de actele și faptele de natură comercială avute în vedere de Codul comercial. sub acest aspect, cererea de chemare în judecată nu îmbracă caracter comercial, astfel că analiza competenței de soluționare a litigiului, de către judecătorie sau tribunal, trebuie să se raporteze numai la valoarea obiectului cererii. Sub acest aspect, s-a observat că la filele 10-15 din dosarul judecătoriei se află un raport de evaluare efectuată în luna martie 2003 din care rezultă că valoarea stabilită cu titlul de redevență pentru terenul asupra căruia se cere recunoașterea dreptului de superficie este de 18 milioane lei ROL/an/24,40 ha.
Raportând această valoare la dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, potrivit căruia tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei RON, tribunalul a apreciat că judecarea acestei cauze este de competența judecătoriei, ca instanță de drept comun, cu plenitudine de competență atribuită prin art. 1 alin. 1 pct. 1 Cod pr. civilă.
Constatând că există conflict negativ de competență in sensul art. 20 alin. 2 proc. civ. Tribunalul Dâmbovițaa dispus înaintarea dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI pentru soluționarea acestuia.
Examinând conflictul negativ de competență Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, având în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1, pct.1 din Codul d e procedură civilă judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
În art. 2 pct. 1 lit. b) din același cod, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005, se prevede că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția celor enumerate în textul de lege.
Tribunalul a reținut corect că în cauză competența soluționării cererii de chemare în judecată aparține judecătoriei, acțiunea având ca obiect constatarea dreptului de superficie al reclamantei asupra unui teren în suprafață de 21,5 ha situat în comuna și obligarea pârâtului Consiliul Local să respecte pașnica folosință a terenului afectat amenajării piscicole.
Faptul că în proces este și o societate comerciala nu poate transforma litigiul dintr-unul civil într-un litigiu comercial, în cauză nefiind vorba de fapte de comerț, pentru a putea fi atrasă competența instanței comerciale.
Prezumția de comercialitate cu privire la actele și operațiunile unui comerciant este răsturnată de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiunea în constatarea dreptului de superficie, instituție specifică dreptului civil.
Imobilele, chiar dacă fac parte din fondul de comerț, își păstrează natura civilă, iar prezumția de comercialitate instituită de art. 4 Cod comercial poate fi răsturnată dacă obligația este de natură civilă.
Legiuitorul a inclus imobilele în fondul de comerț fără a defini un regim juridic special, ceea ce conduce la concluzia că nu are loc o contopire reală a imobilelor în masa fondului de comerț, acestea fiind supuse unor condiții mai stricte legate de înstrăinare, de publicitate, de executare silită.
În condițiile Codului comercial, vânzarea-cumpărarea comercială poate avea ca obiect doar bunuri mobile. Bunurile imobile nu intră în categoria faptelor de comerț, neregăsindu-se între operațiunile enumerate în art. 3 și nici în cele la care se referă art. 4 Cod comercial.
Deși enumerarea din art. 3 Cod comercial nu este limitativă, încadrarea în sfera de aplicare a legii comerciale și a altor fapte de comerț, se face după anumite criterii de comercialitate în temeiul cărora pot fi recunoscute și ale acte sau operațiuni ca fapte de comerț în vederea stabilirii naturii juridice a litigiului.
Art. 4 Cod comercial instituie o prezumție relativă de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăși actul întocmit.
Prin urmare, ceea ce determină competența instanței comerciale este comercialitatea faptelor, fie că sunt fapte obiective de comerț, fie că sunt asimilate faptelor obiective, fiind accesorii exercitării activității comerciantului, cu condiția să nu fie de natură civilă sau părțile să nu fi stabilit contrariul.
Ori, niciunul dintre criteriile de comercialitate de mai sus, de natură să determine jurisdicția comercială, aplicată speței, nu conduceau la concluzia reținută de judecătorie, în sensul comercialității litigiului.
Reținând că obiectul prezentei acțiuni este constatarea dreptului de superficie al reclamantei asupra unui teren în suprafață de 21,5 ha situat în comuna și obligarea pârâtului Consiliul Local să respecte pașnica folosință a terenului afectat amenajării piscicole, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 Cod proc. civ, Judecătoria Târgoviște fiind competentă să judece prezenta pricină, astfel că în conformitate cu art. 22 (2), (5) Cod pr.civilă va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei de natură civilă privind pe reclamanta - SRL, cu sediul în B, str. -. Sării, nr. 12, -. 3,.38, sector 6, prin asociat unic, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei, jud. D și Comuna, prin Primar, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
Președinte
- - Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5 ex./29.04.2009
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena
