Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 17/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 17/2009
Ședința camerei de consiliu din 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Sălaj și Judecătoria Zalău, în vederea soluționării cererii în anulare formulată de către SC TRANS SRL în contradictoriu cu SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C în dosarul nr-.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin Ordonanța civilă nr.1856 din 02 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr-, a fost admisă în parte cererea creditoarei CNADNR a prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C și somată debitoarea Trans SRL să achite în favoarea creditoarei suma de 532,11 euro penalități, 532,11 euro penalități plătibile în lei la cursul de schimb BNR din ziua plății și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art.1 din OG nr.5/2001, modificată, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în socul realizării de bună voie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un înscris semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privin executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Conform art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante acestea fiind îndatorate să își îndeplinească obligațiile asumate cu bună credintă.
Prin contractul nr.727 din data de 02.09.2004 creditoarea și-a asumat obligația de a elibera în favoarea debitoarei rovinietele iar debitoarea și-a asumat, corelativ obligația de a achita contravaloarea lor în patru rate trimestriale potrivit, anexei la contractul încheiat.
Prin clauza penală stabilită în art.3 din contract, părțile au convenit că pentru neachitarea în cuantumul stabilit prin prezentul contract a sumelor reprezentând ratele eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, beneficiarul datorează, creditoarei, penalități de întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra sumei totale, datorate, în euro cursul zilei când se achită penalizarea.
Conform art.4 alin.3 din Legea 469/2002, modificată, totalul penalitățile, pentru întârziere în decontare, stabilite în contractele comerciale nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.
Raportat la pretențiile creditoarei și la clauza penală mai sus menționată constată că penalitățile calculate nu pot depăși valoarea pretențiilor formulate avându-se în vedere că în contract nu s-a stipulat faptul că aceste penalități pot depăși cuantumul sumei asupra cărora au fost calculate.
Debitoarea nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală față de pretențiile creditoarei și nici nu a produs sau propus vreo probă din care să rezulte că și-a îndeplinit obligațiile de plată a ratelor și a penalităților respective sau că nu datorează suma solicitată.
Prin urmare, avându-se în vedere contractul depus la dosar cu anexa din care rezultă data scadenței celor 4 rate, calculul penalităților, instanța a constatat, îndeplinite cerințele art.1 alin.1 din 00 nr.5/200 1, mod. și în baza art.6 alin.2 și din lege și art.274 Cod procedură civilă a somat debitoarea să achite în favoarea creditoarei în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 532,11 euro, 532,11 euro plătibili în echivalent în lei la cursul de schimb BNR din ziua plății și 39, 3 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.3751 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr-, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Zalău, invocată din oficiu.
A fost declinată competența soluționării cererii în anulare formulată de debitoarea Trans L în contradictoriu cu creditoare - prin Direcția Regional Drumuri și Poduri C împotriva Ordonanței civile nr. 1856/02.06.2008 a Judecătoriei Zalău - dosar nr. 2227/-,în favoarea Tribunalului Sălaj.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit legii plata taxei de utilizare a rețelei naționale de drumuri are caracter obligatoriu întrucât este prevăzută într-o dispoziție a legii astfel, că și contractul având ca obiect plata acestei taxe este unul de aderare, în care părțile nu pot negocia cuantumul sumei, din această perspectivă nesituându-se pe poziția de egalitate, creditoarea exprimându-și acordul de voință în calitate de autoritate publică.
Fiind un contract administrativ acesta este asimilat actului administrativ potrivit art. 2 alin.l lit. c din Legea 554/2002 și reținând dispozițiile art. 2 alin. 1 din OG 5/2001 cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului, în speță, Tribunalul Sălaj.
Aceeași instanță este competentă să judece și cererea în anulare formulată de debitor împotriva ordonanței civile ce conține somația emisă împotriva sa. În acest fel, dispozițiile art. 8 alin. 2 din OG 5/2001 dispun că cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă în judecarea fondului cauzei în primă instanță fiind lipsit de importanță faptul că ordonanța a cărei anulare se cere a fost pronunțată de Judecătoria Zalău, în temeiul unei practici diferite de interpretare a normelor de competență în acest domeniu.
Așa fiind, în temeiul art. 158.pr.civ. s-a admis excepția de necompetență materială, invocata din oficiu și s-a declinat în favoarea Tribunalului Sălaj competența de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr.3023 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- a fost declinată competența de soluționare a cererii în anulare a Ordonanței civile nr.1856/2.06.2008 a Judecătoriei Zalău, formulată de debitorul lntermeridian Trans SRL Z în favoarea Judecătoriei Zalău.
S-a constatat conflict negativ de competență și trimis dosarul pentru rezolvarea conflictului Curții de APEL CLUJ.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin ordonanța civilă nr.1856/2.06.2008 a Judecătoriei Zalăua fost admisă în parte cererea creditoarei CNADNR A prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C și debitoarea Trans SRL Zaf ost somată să achite în favoarea creditoarei sumele mai sus amintite.
Față de această ordonanță, debitoarea Trans SRL Z, la data de 26 iunie 2008 formulat cerere în anulare.
Conform art.8 alin.2 din Ordonanța nr.5/2001 actualizată, privind procedura somației de plată, "cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".
În speță, fondul cauzei a fost soluționat de către Judecătoria Zalău și ca atare și cererea în anulare împotriva ordonanței pronunțată de judecătorie trebuie soluționată de către aceasta.
Pe de altă parte,OUG nr.84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și care a aprobat și statutul acesteia, la art.2 prevede că CNADNR este persoană juridică română de interes strategic național, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transportului, Construcțiilor și Turismului, pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor și statutului care face parte integrantă din ordonanța de urgență, statutul făcând parte integrantă din nr.OUG84/2003. Aplicabile sunt în această situație prev.art.33 al statutului acesteia, care prevede că litigiile de orice fel apărute între CNADNR și persoane fizice sau juridice sunt de competența instanței de drept comun.
Așadar fiind o normă specială, aceasta derogă de la cea generală, și se aplică norma specială în cauză, respectiv litigiul privind cererea în anulare se soluționează de instanța de drept comun - Judecătoria Zalău.
Astfel, conform art.158 Cod proc.civ. s-a declinat competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Fiind întrunite condițiile prev. de art.20 pct.2 din Cod proc.civ. în baza art.21 Cod proc.civ. s-a constatat conflict negativ de competență și s-a trimis dosarul pentru rezolvarea conflictului la Curtea de APEL CLUJ.
Analizând conflictul negativ de competență ivit ca urmare a pronunțării celor două hotărâri mai sus amintite, Curtea reține următoarele:
Judecătoria Zalăua fost sesizată de către debitoarea INTERN. SRL cu o cerere în anulare a ordonanței nr. 1856/2.06.2008, din dosarul nr- al aceleiași instanțe, hotărâre prin care a fost somată să achite creditoarei prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C, suma de 532,11 EURO, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale, precum și suma de 532,11 EURO, cu titlu de penalități de întârziere, calculate asupra debitului principal în baza prev. art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.
Judecătoria a considerat că nu este competentă să analizeze cererea astfel formulată, întrucât a calificat natura litigiului care a dus la pronunțarea ordonanței conținând somația de plată, ca ținând de sfera contenciosului-administrativ, motiv pentru care au fost invocate prev. art. 8 alin. 2 din nr.OG 5/2001, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului Sălaj.
Această din urmă instanță, la rândul său, a invocat aceleași prevederi legale, apreciind că, atâta vreme cât ordonanța a fost pronunțată de către Judecătoria Zalău, aceasta este competentă să analizeze și cererea în anulare. În subsidiar, au fost invocate și prv. art. 33 din Statutul
Conform art. 2 alin. 1 din OG nr. 5/2001, în forma sa inițială, cererile de emitere a unor ordonanțe de somație de plată, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie, în cazul celor formulate în materie civilă și la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.
Acest text a fost modificat de pct. 1 al pct. 12 al <LLNK 12004 195 10 202 0 40>art. I din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 470 din 26 mai 2004, la momentul introducerii acțiunii, el având următorul conținut: "(1) Cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."
La rândul său, art. 8 din același act normativ a prevăzut, în forma anterioară intrării în vigoare la Legii nr. 195/2004, următoarele: " Împotriva ordonanței prev. la art. 6 alin. 2, debitorul poate formula acțiune în anulare care se soluționează de instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. Acțiunea în anulare se depune la instanța la care funcționează judecătorul care a dat ordonanța. Aceasta, dacă nu constată propria competență, va trimite dosarul instanței competente potrivit alin. 2."
La momentul actual, art. 8 conține următoarele reglementări:
"(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță", alin. 3 fiind abrogat în totalitate.
Analiza textelor mai sus redate și succesiunea lor în timp, relevă, că la momentul la care a fost formulată atât cererea pentru emiterea somației de plată cât și cererea în anulare, competența de soluționare a unei acțiuni întemeiate pe prev. art. 1 alin. 1 din nr.OG 5/2001 nu mai este partajată într-o manieră care să deroge de la prev. art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. fiind aplicabile, și în această materie, normele dreptului comun referitoare la stabilirea competenței materiale de soluționare a cererilor, în funcție de natura litigiului și de suma ce se pretinde.
În mod corelativ, a suferit modificări și textul art. 8 din nr.OG 5/2001, astfel încât, la momentul actual, dată fiind corelarea existentă între formularea cuprinsă în textul art. 2 alin. 1 și art. 8 alin. 2 din acest act normativ, se apreciază că instanța care a pronunțat ordonanța conținând somația de plată, este competentă să soluționeze și cererea în anulare a acesteia.
Cu alte cuvinte, competența în analiza cererii în anulare este atribuită în funcție de instanța care a emis somația de plată, independent dacă a fost sau nu competentă la momentul la care s-a pronunțat.
Astfel, Judecătoria Zalău este competentă material să soluționeze cererea în anulare îndreptată împotriva unei ordonanțe de plată emise de către aceeași instanță, iar în ipoteza în care constată că la pronunțarea hotărârii analizate în această procedură au fost încălcate dispoziții care reglementează competența materială, soluția dată va fi în consecință.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că achiesarea la soluția propusă de către Judecătoria Zalău ar echivala cu o antepronunțare implicită asupra soluției ce va fi adoptată după analiza cererii în anulare, în condițiile în care îndreptarea eventualei neregularități procedurale sesizate de către această instanță, poate fi realizată, fără un astfel de risc, în situația în care textele de mai sus sunt interpretate în sensul în care competența este stabilită prin corelarea textelor art. 2 alin. 1 și art. 8 alin. 2 din nr.OG 5/2001, în modalitatea redată anterior.
Pentru toate aceste considerente și văzând și prev. art. 22 alin. 2 și 5.pr.civ. se va stabili competența de soluționare a cererii în anulare în favoarea Judecătoriei Zalău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii în anulare formulată de Trans SRL cu sediul în Z -.2, jud. S, înregistrată sub nr-, în favoarea Judecătoriei Zalău.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./25.02.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
