Conflict de competenta Instante comerciale. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 18/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de pârâta V G, cu sediul în G,-, - 6,. 32 împotriva sentinței comerciale nr. 2849 din data de 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul recurentei, av. -, lipsă fiind intimatul
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că intimatul reclamant a înaintat la dosar, prin fax, întâmpinare, în două exemplare, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
Se depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei către reprezentantul recurentei, căruia i se comunică un exemplar de pe întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei susține oral motivele de recurs formulate și precizează că începând cu luna februarie 2007, sediul pârâtei este în G, în condițiile în care acțiunea a fost promovată în luna octombrie 2007.
Între părțile în litigiu au existat mai multe procese, începând cu anul 2003, pentru excludere din societate, dizolvare societate etc. Prezenta acțiune este o acțiune în pretenții care nu are nicio legătură cu cele anterioare, motiv pentru care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, solicitând admiterea recursului și stabilirea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Galați.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
În dosarul înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul Gas olicitat în contradistoriu cu V și fostul său asociat "" dizolvarea pentru neînțelegeri grave ivite între asociați.
Prin încheierea din 17.03.2003 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului 4344/2001 al Tribunalului Maramureș, având ca obiect excluderea asociatului
În data de 27.11.2006 s-a repus pe rol cauza de dizolvare, iar în data de 19.03.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând dizolvarea și lichidarea societății ca urmare a constatării nulității acesteia.
În data de 7.05.2007 același reclamant a solicitat dizolvarea motivat de faptul că societatea și-ar fi încetat activitatea, iar în data de 15.10.2007, a precizat că solicită și obligarea pârâtei la plata sumei de 700.000 lei.
Tribunalul Maramureșa considerat că toate aceste precizări nu sunt acțiuni noi, ci doar o întregire a acțiunii inițiale, conform art. 132 alin. 2.proc. civ.
Prin încheierea nr. 1144 din 13.02.2007 a Tribunalul Maramureș, s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunii cu privire la schimbarea sediului V în
Reținând incidența în cauză a disp. art. 7.proc. conform cărora cererea îndreptată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la sediul ei principal, Tribunalul și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați.
Prin sentința comercială nr. 2849/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați, dispunându-se, pe cale de consecință, declinarea competenței teritoriale de soluționare a acțiunii comerciale în pretenții formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta la Tribunalul Maramureș.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casația și justiție pentru soluționarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că:
Deși cererea precizatoare a fost depusă la instanță în data de 15.10.2007, deci ulterior schimbării sediului în G, Tribunalul Maramureșa considerat că precizările nu modifică acțiunea și a dispus formarea unui nou dosar.
Întrucât precizările s-au depus în dosarul nr- și față de împrejurarea că în materie de societăți comerciale instanța sesizată inițial rămâne competentă să judece chiar dacă societatea pârâtă își schimbă ulterior sediul, Tribunalul Maramureș este competent să soluționeze cauza.
Pârâta V a atacat cu recurs sentința pronunțată de Tribunalul Galați, apreciind-o nelegală sub următoarele aspecte:
Normele procedurale cuprinse la art. 7 alin. 1.proc. civ. disciplinează o competență teritorială exclusivă.
În același sens sunt și disp. art. 15.proc. civ. care stabilește că cererile în materie de societate, până la sfârșitul lichidării în fapt, sunt de competența instanței locului unde societtatea își are sediul principal.
În mod inexplicabil, instanța a menținut în citativul publicat pe site-ul instanței pe pârâta Sider Agricola prin lichidator, deși s-a renunțat anterior la judecată față de aceasta.
Faptul că reclamantul o menționează din nou în toate cererile sale nu îi conferă această calitate.
Pârâta nu și-a întemeiat și în drept criticile.
Intimatul-reclamant Gaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, apreciind ca legală soluția Tribunalului Galați, în raport de disp. art. 7 alin. 1 și 15.proc. civ. și ale art. 63 din Legea nr. 31/1990, conform cărora cererile și căile de atac în materie de societate sunt de competența locului unde societatea își are sediul principal.
Recursul de față este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Articolul 63 din Legea societăților comerciale stabilește, în termeni imperativi, competența teritorială a instanțelor de judecată competente material, sesizate cu cereri și căi de atac.
Astfel, în condițiile respectivei dispoziții, competența teritorială revine instanțelor de la locul unde societatea comercială în legătură cu care s-au formulat cereri sau căi de atac reglementate de Legea nr. 31/1990 își are sediul principal. Așa fiind, în raport cu o astfel de normă de competență teritorială excepțională, nu sunt admisibile convenții de alegere a competenței teritoriale. Mai mult, prevederile art. 10 pct. 4 din proc. civ. care stabilesc o competență teritorială alternativă în materie comercială, nu își găsesc aplicarea în litigiile societare.
Articolul 63 din legea societăților comerciale reia, de fapt, soluția oferită de art. 7 alin. 1 și art. 15 din, rațiunea competenței excepționale în discuție constând în ideea că instanța de la sediul societății este aptă să examineze, în condiții optime, interesele societății, precum și ale altor persoane, în legătură cu activitatea societății, putând să cerceteze, cu mai multă ușurință, raporturile juridice rezultate din activitatea ei. Competența exclusivă există până la lichidarea în fapt, respectiv până la momentul împărțirii întregului activ al societății și chiar ulterior acestui moment, pentru cererile care ar constitui consecințe ale lichidării.
Cât privește momentul de referință pentru stabilirea competenței, Curtea apreciază că acesta nu poate fi decât cel al sesizării inițiale a instanței, fiind irelevantă împrejurarea schimbării ulterioare a sediului, tocmai datorită rigorii regulii exprimate de legiuitor prin textele imperative indicate mai sus.
De vreme ce părțile nu au căderea să aleagă la momentul acționării în justiție instanța comercială care să tranșeze litigiul lor, aceeași împiedicare este firesc să dăinuie și pe parcursul procesului.
Așa fiind, faptul că o parte decide să își schimbe sediul pe parcursul litigiului nu poate atrage competența altei instanțe omoloage, fiindcă, dacă ar exista o asemenea posibilitate, ar exista automat alternativa înfrângerii indirecte a forței normelor juridice imperative de competență, fapt care ar fi speculat cu siguranță de cei care urmăresc tergiversarea cauzelor ori alegerea instanței "convenabile".
Pentru cele enunțate mai sus, soluția criticată prin recursul de față se apreciază a fi una legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare cu consecința imediată a recursului de față, dând astfel eficiență disp. art. 312 alin. 1 din proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul formulat de pârâta V G, cu sediul în G,-, - 6,. 32 împotriva sentinței comerciale nr. 2849 din data de 17 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Tehnored. motivare IG/ 30.01.
MC/ 2 ex.
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Gina Ignat, Alexandrina Zaharia
