Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 18/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928

Secția Comercială

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR.18

Camera de Consiliu din 4 mai 2009

PREȘEDINTE: Petruța Micu

Grefier: - -

S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Reșița și Tribunalul C S, privind pe reclamanta - SRL și pârâta.

Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând, supra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului CSs ub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la executarea contractului de închiriere nr.03/01.12.2007, respectiv să asigure folosința liniștită a bunului închiriat pe toată perioada contractului prin reconectarea imobilului închiriat reclamantei societate comercială la rețeaua de energie electrică, deconectat la cererea făcută cu rea credință de către pârâtă, sub sancțiunea plății unor daune interese de 1.000 lei/zi de la data introducerii acțiunii și până la executarea efectivă și integrală a obligațiilor contractuale asumate de către pârâtă față de reclamanta societate comercială.

În susținerea cererii de chemare în judecată, de către reclamanta societate comercială, s-a arătat, în esență, că prin contractul de închiriere nr.03/01.12.2007, pârâta i-a închiriat reclamantei, pentru o perioadă de un an, imobilul situat administrativ în municipiul Reșița,-,. II,.x bis, parter, județul C-S, în vederea deschiderii unui punct de lucru, durata contractului fiind ulterior prelungită prin actul adițional la acest contract la data de 15 aprilie 2008, până la data de 1 decembrie 2010.

S-a mai arătat de către reclamantă că, deși și-a îndeplinit în mod ireproșabil obligația de plată a chiriei, pârâta a procedat, atât personal, cât și prin intermediul altor persoane la săvârșirea mai multor fapte, care au culminat la începutul lunii august 2008 cu deconectarea, la cererea pârâtei, a imobilului închiriat de la rețeaua de energie electrică, paralizând în acest fel, întreaga activitate a reclamantei societate comercială.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârâta, s-a precizat că acțiunea reclamantei introdusă împotriva sa este netemeinică și nefondată, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în soluționarea acestei cauze să se dispună evacuarea reclamantei din imobilul proprietatea sa și obligarea sa la plata tuturor sumelor restante la gaz, curent, chirie și facturi marfă.

La termenul de judecată din data de 28 octombrie 2008, de către pârâtă, s-a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului în a judeca această pricină comercială în primă instanță și a solicitat să se dispună declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Reșița, întrucât obiectul cererii este sub valoarea de 100.000 lei RON.

Cum însă, pe lângă obligația de a face de către reclamanta societate comercială s-au formulat și pretenții, constând în daune interese, luând în considerare și apărarea formulată de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, s-a constatat că obiectul pricinii comerciale dedus judecății este evaluabil în bani, împrejurare în raport de care, văzând și prevederile art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, s-a constatat că tribunalul nu este competent material a judeca, în primă instanță, această pricină comercială.

Astfel fiind, prin sentința civilă nr.1808/28.10.2008, Tribunalul CSa admis excepția invocată de pârâta cu privire la necompetența materială a Tribunalului C-S în a judeca pricina comercială de față, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta - SRL, împotriva pârâtei, pentru obligația de a face și pretenții, în favoarea Judecătoriei Reșița, dispunând trimiterea dosarului cauzei la Judecătoria Reșița, spre competentă soluționare.

Prin declinare s-a format la Judecătoria Reșița, dosarul nr- în care prin Încheierea de ședință din data de 16.03.2009 s-a admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Tribunalului C S, constatându-se ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială, cu excepția celor al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, precum și cererile în această materie al căror obiect nu este evaluabil în bani, instituindu-se astfel o competență cu caracter imperativ, ce nu poate fi înlăturată prin acordul sau achiesarea părților. În speță, contractul de închiriere, în care își au izvorul pretențiile reclamantei, respectiv obligația de a face izvorând din acel contract care are caracter comercial neevaluabil în bani. Faptul că reclamanta a mai solicitat și acordarea unor daune interese, în caz de neexecutare a obligației, nu este de natură a modifica natura comercială nepatrimonială a litigiului, această cerere fiind accesorie cererii principale.

Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Reșița și Tribunalul C Sș, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului C S, pentru următoarele considerente:

Tribunalul CSa apreciat în mod eronat obiectul cauzei dedus judecății ca fiind o cauză comercială evaluabilă în bani, în raport de faptul că pe lângă obiectul principal al acțiunii formulate de societatea reclamantă și anume, obligarea pârâtei la executarea clauzelor contractului de închiriere încheiat între părți prin reconectarea imobilului închiriat reclamantei la rețeaua de energie electrică s-au solicitat și daune interese de 1000 lei pe zi de întârziere.

În realitate acesta nu este un capăt distinct de cerere care să poată fi asimilat cu o acțiune în pretenții ci o solicitare subsidiară obiectului principal al cererii - obligație de a face - privită ca o sancțiune în caz de neexecutare a acestei obligații, respectiv ca un mijloc de constrângere a debitorului de a executa această obligație întocmai și în termen.

Astfel fiind, constatându-se că litigiul dedus judecății privind pe reclamanta - SRL împotriva pârâtei are un obiect neevaluabil în bani în materie comercială, în baza art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, Curtea urmează a stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului CSp otrivit dispozițiilor art.22 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - SRL, cu sediul în Reșița, str. - -,.12,.1,.14, jud. C S, și pârâta, cu domiciliul în Reșița,-, jud. C S, în favoarea Tribunalului C

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 mai 2009.

Președinte,

- - Grefier,

- -

red./15.05.09

tehn./ 4 expl./15.05.09

emis 2 com.

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu

Vezi şi alte speţe de drept comercial: