Conflict de competenta Instante comerciale. Încheierea 18/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR.18 /2010
Ședința camerei de consiliu din 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Turda, în vederea soluționării acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamanta R SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI în contradictoriu cu pârâta SC TRANSILVANIA SRL.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin ordonanța nr. 4109/8 octombrie 2009 Judecătoriei Turdas -a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și în consecință s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Cluj ca instanță de contencios administrativ, apreciind că acest contract este un act administrativ asimilat conform art.2 alin.1 lit. b) din Legea 554/2004 fapt care ar atrage competența instanței de contencios administrativ potrivit art.8 din Legea 554/2004.
Prin sentința civilă nr.3764 din 18 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și s-a declinat competența materiala de soluționare a cererii formulate de reclamanta CNADNR SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri C în contradictoriu cu debitoarea SC TRANSILVANIA SRL în favoarea Judecătoriei Turda.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două jurisdicții și a dispus apoi trimiterea cauzei spre soluționare în favoarea Curții de APEL CLUJ ca instanță superioară instanțelor aflate în conflict.
Pentru a hotărî cu privire la declinarea de competență în favoarea Judecătoriei, Tribunalul a reținut că susținerile Judecătoriei Turda în sensul că Raf ost constituită ca serviciu public autonom de interes național, conform art.1 alin.2 din OUG 84/2003 și prin urmare, desfășoară un serviciu public așa cum este reglementat de prevederile art.2 al.1 lit. m) din Legea nr.554/2004 sunt reale, însă doar acest aspect nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr.554/2004, se arată care este obiectul acțiunii judiciare intr-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.
Raportându-se la prevederile art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, a rezultat că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
În cazul de față, contractul încheiat între părți cu nr. 888/15 mai 2006 nu a fost un act administrativ asimilat atât timp cât se urmărește încasarea unor tarife care sunt utilizate de această companie care are gestiune economică și autonomie financiară.
Așa fiind, Legea nr.554/2004 nu reglementează acțiunea judiciară a reclamantei ca fiind una de contencios administrativ pentru că textele legale la care s-a făcut referire nu duc la aceasta calificare, iar art.10 din Legea nr.554/2004 poate fi luat în considerare doar după calificarea acțiunii ca fiind de contencios administrativ, întrucât acest articol stabilește competența materială de primă instanță între tribunal și curtea de apel.
De asemenea, nu există vreo lege specială care să stabilească în sarcina instanțelor de contencios administrativ judecarea acestor acțiuni și ca atare obiectul acestei acțiuni judiciare în lipsa unor obligații comerciale poate fi calificat ca unul civil.
Totodată, tribunalul a avut în vedere faptul că, în general, acțiunile în contencios administrativ sunt introduse de persoanele fizice și juridice nemulțumite de actele autorităților publice și cu puține excepții există acțiuni introduse de autorități publice contra unor persoane fizice și juridice tocmai in virtutea faptului că actul administrativ este emis in regim de putere publică putând fi impus unilateral, fără intervenția instanței de judecată.
Toate aceste aspecte au atras competența judecătoriei ca instanța civilă competentă raportat la valoarea obiectului acțiunii conform art.1 raportat la art. 2 al.1 lit.b pr.civ.
În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, a declinat in conformitate cu art.158,159 pct. 2.pr.civ. competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Turda și existând conflictul negativ de competență, a înaintat potrivit art.21 și 22.pr.civ. dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de APEL CLUJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Examinând sesizarea Tribunalului Cluj, Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit și în temeiul art. 20 și urm. pr.civ. constată următoarele:
Curtea constată că prima instanță sesizată a fost învestită să soluționeze o cerere de emitere a unei ordonanțe de somație de plată în procedura prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Conform dispozițiilor art.. 2 alin. 1 din această ordonanță acest act normativ se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Conform art. 1 pct. 1, în sensul acestei ordonanțe de urgență prin contract comercial se înțelege contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani.
Analizând regimul juridic al creditoarei sub imperiul definiției autorității contractante mai sus explicitate, Curtea constată că potrivit art. 1 alin. 2 din OUG nr. 84/2003 pentru înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin reorganizarea Regiei Autonome "Administrația Naționala a Drumurilor din România", este persoana juridică de interes strategic național, care se organizează și funcționeazăsub autoritateaMinisterului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe baza de gestiune economică și autonomie financiară, conform legilor în vigoare și statutului prevăzut în anexa nr. 1 care face parte din ordonanța de urgenta.
Din economia dispozițiilor de ansamblu ale ordonanței de urgență citate unite cu prevederile Statutului evidențiat în Anexă, se poate trage concluzia că CNADNR în prezent este și poate fi calificată ca fiind o autoritate contractantă în sensul definiției date de art. 1 pct. 2 lit. b din OUG nr. 119/2007.
Astfel, conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 84/2003, CNADNR se află sub autoritatea și controlul Ministerului Transporturilor, apoi capitalul acesteia este integral de stat iar în perioada în care statul, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, este acționar majoritar, consiliul de administrație și președintele acestuia sunt numiți prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului. Așa fiind, această entitate întrunește condițiile de autoritate contractantă în sensul definiției date de art. 1 pct. 2 lit. b) din OUG nr. 119/2007, dar raportat la statutul acesteia și la obiectul de activitate, CNADNR este încadrabilă ca autoritate contractantă și în sensul definiției date de art. 1 pct. 2 lit. e) din aceeași ordonanță de urgență.
Prin urmare, contractul încheiat între creditoarea CNADNR și debitoarea SC TRANSILVANIA SRL are regimul juridic de contract comercial prevăzut la art. 1 pct. 1 din OUG nr. 119/2007 iar dacă litigiul privește creanțe certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un astfel de contract sunt aplicabile prevederile OUG nr. 119/2007 așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 2 alin. 1.
Sub aspectul stabilirii competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei OUG nr. 119/2007 prevede în art. 5 alin. 1 că cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță iar la alin. 3 al aceluiași articol statuează căcererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei ordonanțe de urgență.
Pentru a decela natura juridică a contractului încheiat de părți și incidența textului art. 5 din OUG nr. 119/2007, Curtea mai are în vedere că raportat la obiectul acestuia așa cum este configurat la art. 1 din cap. II creditoarea a acționat în calitate de administrator al porțiunii de drum național, bun care face parte din proprietatea publică a statului așa cum rezultă din prevederile art. 6 din OUG nr. 43/1997 corelat cu art. 135 din Constituția României.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt asimilate actului administrativ și deci supuse procedurii contenciosului administrativ contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice iar prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Din această perspectivă, raportat la cele de mai sus, ținând seama de obiectul contractului și raportat la dispozițiile art. 1 alin. 5 din OUG nr. 84/2003, Curtea reține că, contractul încheiat între CNADNR în calitate de administrator al drumurilor naționale prin care aceasta pune în valoare o porțiune de drum național în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 43/1997 are natura juridică a unui contract administrativ de prestare servicii.
Așa fiind, cererea de somație de plată vizând creanța care rezultă din plata prețului stabilit pe bază de tarif pentru utilizarea drumului este supusă dispozițiilor OUG nr. 119/2007 iar sub aspectul competenței se vor reține aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 3 din aceeași ordonanță de urgență.
Din această perspectivă, Curtea reține că instanțele de contencios administrativ care au competența de a soluționa în fond cereri în materia contenciosului administrativ sunt secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor și ale curților de apel. Din economia dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 rezultă că partajarea competenței în primă instanță, ca instanțe de fond, între cele tribunale și curți de apel prin secțiile de profil se realizează pe două axe: (1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, respectiv cele care privesc actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centraleși (2) litigiile cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, respective care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei.
Cum sub aspect valoric competența este partajată doar în materia contenciosului fiscal, se poate concluziona că litigiile care privesc contracte administrative indiferent de poziția părților și valoarea obiectului acțiunii sunt de competența primului grad de jurisdicție din materia contenciosului administrativ, recte al secțiilor de contencios administrativ al tribunalelor.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 20 și art. 22.pr.civ. va statua că acțiunea în contencios administrativ intentată de creditoarea CNADNR prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C se va soluționa de Judecătoria Turda, sens în care se va soluționa și conflictul de competență, conform dispozitivului prezentei sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta R SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C cu sediul în C-N- județul în contradictoriu cu pârâta SC TRANSILVANIA SRL cu sediul în T- județul în favoarea Judecătoriei Turda.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
5 ex./27.01.2010
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
