Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 20/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.20/CA
CAMERA DE CONSILIU
Ședința publică din 08 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
GREFIER - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamanta - - "C " SRL - cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu pârâta - - " & " SRL - cu sediul în C, str.- cel - II, jud.C, având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezenta acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra cererii pentru pentru regulator de competență de față.
Reclamanta - "C " SRL Cac hemat în judecată pe pârâta - " & " SRL C solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 79.070,51 lei.
În motivarea acțiunii se arată că între cele două societăți a fost încheiat contractul de execuție lucrări nr.83/05.04.2006 ce a avut ca obiect executarea de construcții și instalații la secția de patiserie și panificație din C,-.
Pârâta nu a plătit prețul acestei lucrări.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 184.405 RON reprezentând penalități de întârziere pe perioada 01.08.2006 - 12.11.2006.
Prin sentința civilă nr.13977/14.11.2007 Judecătoria Constanțaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța această sentință instanța reține:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a din Cod pr. civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
În speță, reclamanta a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 79.070,51 lei, ulterior completându-și acțiunea cu un nou capăt de cerere prin care solicită obligarea acelorași pârâte și la plata de penalități de întârziere de la data de 14.06.2007 și până la data plății efective a debitului principal.
Cum prin formularea acestui nou capăt de cerere, valoarea obiectului acțiunii depășește 100.000 RON, competența materială în soluționarea cauzei aparține tribunalului conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a din Cod pr. civ.
În consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale în baza art. 158 alin.3 Cod pr. civ. Și a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Constanța.
Prin sentința civilă nr.740 din 24.03.2008 Tribunalul Constanța și-a declinat la rândul său competența în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul Constanțaa fost investit prin hotărârea declinatorie de competență- sent.civ. 13977/14.11.2007- pronunțată de Judecătoria Constanța în ds-, cu soluționarea acțiunii civile în pretenții formulate de reclamanta - " " SRL în contradictoriu cu pârâta - "& " SRL.
Limitele investirii instanței au fost stabilite de reclamantă prin cererea introductivă de instanță, pretențiile purtând asupra obligării pârâtei la plata sumei de 79.070,51 lei, compusă din: -57.250,73 lei-debit, "diferență de achitat din factura fiscală nr.-/23.11.2006 (achitată parțial)"; -19.116,78 lei- penalități de întârziere aferente debitului principal;- 2.703 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru aferentă acțiunii.
Arată reclamanta că, între părți au existat raporturi convenționale, materializate în contractul de execuție lucrări nr.83/5.04.2006, că pârâta- din condiția de beneficiar, a prezentat cu mare întârziere proiectul de execuție a lucrării și nu a achitat/sau a achitat parțial, sumele datorate la diverse faze de execuție.
A mai susținut reclamanta că, factura fiscală nr.-/23.11.2006, emisă pentru suma de 64.640,34 lei RON, a fost acceptată la plată de către pârâtă, dar neonorată, la scadență.
La 8.05.2007, obligația a fost stinsă parțial, în limita sumei de 7.289,61 lei- pentru care a intervenit compensația convențională, diferența rămasă neachitată fiind de 57.250,73 lei, debit în raport de care au fost calculate penalitățile de întârziere, conform art.16 din contract.
Pârâta a formulatîntâmpinare și cerere reconvențională (29-32),precizându-si poziția procesuală față de pretențiile reclamantei, formulând, totodată, pretenții proprii în contra acesteia.
A fost invocată excepția de fond, a neexecutării contractului, pârâta reconvenientă susținând că "refuzul de a achita factura a fost determinat de neîndeplinirea culpabilă și prealabilă a unor obligații contractuale ce aparțineau reclamantei".
Pretenția reconvențională are ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 183.405 lei RON, penalități de întârziere aferente perioadei 1.08.2006-12.11.2006. In ipoteza admiterii totale sau parțiale a cererii principale, s-a solicitat compansare parțilă a debitului datorat de pârâtă cu debitul datorat de reclamantă. s-a solicitat, totodată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
In raport de cuantumul pretențiilor solicitate reconvențional,s-a solicitatdeclinarea competențeide soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - Secția Comercială, în conformitate cu disp.art.2 pct.1 lit."a" cod pr.civ.
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
Relativ la excepția necompetenței materiale, în raport de cuantumul pretențiilor reconvenționale, reclamanta-pârâta a apreciat că aceasta este întemeiată, fiind de acord cu declinarea competenței în favoarea Tribunalului Constanța - Secția comercială.
La termenul de judecată din 3.10.2007, invocând disp.art.132 pr.civ. reclamanta formulează "Precizăi", arătând că formulează "un capăt de cerere suplimentar", respectiv obligarea pârâtei la plata penalităților de la data de 14.06.2007 și până la stingerea debitului in suma de 52.750,73 lei.
Judecatoria Constanța, la termenul de judecată din 14.11.2007, a pus în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale.
Excepția a fost admisă cu motivarea că, deși pretenția inițială a reclamantei a purtat asupra sumei de 79.070,51 lei, prin formularea unui nou capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere de la data de 14.06.2007, valoarea obiectului cererii depășește suma de 100.000 lei.
Părțile litigante - care au fost de acord cu admiterea excepției, nu au recurat hotărârea de declinare, iar în temeiulart.158 alin.(3) pr.civ. dosarul a fost înaintat Tribunalului Constanta - Secția comercială, fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la 7.02.2008.
La termenul de judecată din 10.03.2008 ( încheiere- 7), instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea pricinii, pentru a cărei dezlegare s-au solicitat "precizări" din partea reclamantei, cu privire la cuantumul pretențiilor solicitate.
Reclamanta a reiterat în "Precizările" depuse, solicitarea de obligare a pârâtei la plata sumei menționate în cererea introductivă- 79.070,51 lei RON, reprezentând-57250,73 lei- diferență de achitat din suma înscrisă în factura -/23.11.2006 și 19116,78 lei-penalități de întârziere, arătând că penalitățile în continuare, solicitate de la data de 14.06.2007 și până la achitarea integrală a debitului nu pot fi cuantificate, deoarece nu se cunoaște data exactă la care va fi efectuată plata.
Se apreciază că declinarea de competență a fost dispusă de Judecatoria Constanța nu în considerarea cuantumului pretențiilor din cererea introductivă, care este sub 100.000 lei, ci a pretențiilor reconvenționale.
Față de disp.art.2 pr.civ. cu referire la art.1 pr.civ. reclamanta-pârâtă a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pârâta-reconvenientă a apreciat că pârâta nu s-a conformat obligației dispusă de instanță, de a cunatifica penalitățile la zi, astfel încât să se poată aprecia cu privire la cuantumul obiectului cererii, dar în raport de cererea completatoare, a susținut că revine Tribunalului Constanța, competența soluționării pricinii
Instanța- care și-a verificat propria competență- în raport de caracterul imperativ al normelor ce reglementează competența materiala, față de reglementarea procedurii de soluționare a excepțiilor procesuale, dată de art.137 pr.civ. fără a intra în cercetarea fondului, urma să se pronunța asupra excepției de procedură.
Normele de competență materială, stabilite atât sub aspect funcțional, cât și procesual, presupun delimitarea competenței de soluționare a pricinilor și după obiectul și valoarea pretențiilor, iar părțile nu pot deroga de la competența stabilită în condițiile art.159 pr.civ.
Valoarea obiectului litigiului stabilită de către reclamant interesează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, fiind irelevantă sub aspectul stabilirii competenței restrângerea sau majorarea câtimii pretențiilor.
Constant, literatura și practica judiciară au statuat că "în situația în care reclamantul formulează un capăt de cerere principal și unul sau mai multe capete de cerere accesorii, competența este determinată de valoarea capătului de cerere principal, iar nu de suma valorii tuturor capetelor de cerere".
În speță, reclamanta - " " SRL a solicitat- prin cererea introductivă de instanță, obligarea pârâtei la plata sumei de 57.250,73 lei- contravaloare prestații executate în temeiul contractului și facturate la 23.11.2006, precum și la plata penalităților- 19.116,78 lei, calculate (prin deducerea compensărilor parțiale survenite) pentru perioada 28.11.2006-13.06.2007.
Imprejurarea că, prin cererea completatoare (65), s-a formulat "un capăt de cerere suplimentar" prin care s-au solicitat penalitățile aferente debitului în sumă de 52.250,73 lei și pentru intervalul scurs între data de 14.06.2007 și până la achitarea integrală a datoriei, nu este de natură a determina competența Tribunalului Constanța - Secția comercială.
Cum valoarea capătului principal de cerere este cea care determină competența de soluționare, s-a reținut că este irelevant sub aspectul determinării competenței "capătul de cerere suplimentar", iar de vreme ce pretențiile inserate în cererea introductivă sunt sub 100.000 RON, Judecătoria Constanțaa fost corect investită.
Nici solicitarea din cuprinsul cererii reconvenționale (32- alin.penultim), de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Constanța, în conformitate cu disp.art.2 pct.1 lit."a" cod pr.civ. în raport de cuantumul pretențiilor reconvenientei- 183.405 lei Ron. nu justifica dezinvestirea Judecătoriei Constanța.
Cererea - "&" SRL de obligare a reclamantei la plata penalităților convenționale aferente perioadei 1.08.2006-12.11.2006 ar fi putut forma obiectul unei judecăți separate, care în raport de cuantumul pretențiilor ar fi atras competența Tribunalului Constanța -Secția comercială.
vreme însă, a fost introdusă în procesul declanșat de reclamantă, ea un caracter incidental, astfel că intervine o proprogare legală de competență.
Chiar dacă are o individualitate proprie, cererea reconvențională- în virtutea disp.art.17 cod pr.civ.- urmează a fi soluționată de instanța competentă să soluționeze cererea principală.
Stabilind că, față de cuantumul pretenției principale, care nu se însumează cu pretențiile accesorii, competența de soluționare a acțiunii deduse judecații de către - "" SRL revine Judecătoriei Constanța, s-a concluzionat față de considerentele expuse, că și soluționarea pretenției reconvențională este în căderea aceleeași instanțe.
Pe cale de consecință, s-a admis excepția invocată, din oficiu, de instanță, iar față de disp.art.158 alin.(1) pr.civ. competența soluționării cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Constanța.
Față de declinările succesive și reciproce de competență, cum deopotrivă Judecătoria Constanța și Tribunalul Constanțas -au declarat necompetente să soluționeze pricina, s-au constatat incidente în cauză disp.art.20-21 pr.civ.
-se astfel un conflict de competență în baza art.20-21 Cod procedură civilă, cauza a fost înaintată la Curtea de APEL CONSTANȚA pentru a pronunța un regulator de competență.
Investită cu soluționarea conflictului de competență, Curtea stabilește că este competentă să judece cauza Judecătoria Constanța pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect nu este evaluabil în bani.
Ca atare, se constată că în partajarea competenței materiale sau de atribuții de soluționare în primă instanță a litigiilor comerciale, legiuitorul a utilizat două criterii obiective constând în natura litigiului și valoarea interesului litigios.
2. Față de dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă în sensul că tribunalele judecă în prima instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000, precum și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabilă în bani.
. că Judecătoria este competentă să judece litigiile comerciale al căror obiect are o valoare de până la 100.00 lei inclusiv.
3.Criteriul valoric operează exclusivîn cazul cererilor evaluabile în bani, deoarece cu privire la cererile neevaluabile în bani din interpretarea art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, rezultă că legiuitorul le plasează în competența tribunalelor în materie comercială.
4.În legătură cu criteriul valoric se pune însă problema etapei în care el se aplică pentru determinarea competenței de atribuțiunea instanței și cea a elementelor sale componente. Codul d e procedură civilă nu cuprinde reglementări de detalii ale acestor aspecte, principala dispoziție fiindcea din art.112 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, potrivit căreia cererea de chemare înjudecată va cuprinde pe lângă alte elemente"obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului atunci când prețuirea este cu putință".
Din cele ce preced rezultă că:
a)Stabilirea competențeidupă valoarea interesului alegatse face princererea de chemare în judecată, cererea introductivă de instanță,valoarea obiectului cererii stabilindu-se după prețuirea reclamantului ca și criteriul de determinare a competențeiînainte de abordarea fondului procesului, nu poate depinde de ceea ce instanța ar putea acorda prin hotărârea sa.
b)Valoarea interesului litigios rezultă din cererea cu caracter principal pentru că potrivit art.17 Cod procedură civilăcererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Textul are în vedere situația în care reclamantul formulează mai multe capete de cerere, dintre care unele accesorii. Acestea vor fi soluționate prin prorogare de instanța sesizată cu cererea principală, chiar dacă formulate separat, ar fi de competența unei alte instanțe.
c)Pe de altă parte, potrivit art.181Cod procedură civilă, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea a obiectului cererii remâne competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii acestui obiect.
Din cele ce preced rezultă cămomentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al înregistrării cererii de chemare în judecată.
Textul art.181Cod procedură civilă trebuie înțeles în sensul că instanța sesizată inițial rămâne investită cu judecarea pricinii dacă în funcție de valoarea obiectului a fost competentă la data sesizării.
În cauză, reclamanta a investit instanța prin cererea de chemare în judecată cu o acțiune patrimonială prin care a solicitat să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 57.250,73 lei despăgubiri și 19.116,78 lei penalități de întârziere.
Rezultă că, în momentul înregistrării cererii de chemare în judecată Judecătoria a fost legal investită în condițiile art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, pentru că valoarea litigiului stabilit de reclamantă și prețuit în concordanță cu dispozițiile art.112 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă a fost sub 100.000 lei.
Prin precizările cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de la data de 14.06.2007 și până la stingerea debitului pentru suma de 52.750,73 lei.
Reclamanta nu a prețuit cuantumul penalitățlor și nici instanța nu i-a pus în vedere să-l precizeze.
În aceste împrejurări judecătoria a apreciat fără temei că valoarea pretențiilor reclamantei sunt peste 100.000 lei și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului.
Soluția este greșităcu atât mai mult cu cât, așa după cum s-a arătat în precedent, potrivit art.17 Cod procedură civilă valoarea obiectului litigiului rezultă din cererea cu caracter principal, iar aceasta este sub 100.000 lei, iar prin precizările la cererea de chemare în judecată reclamanta a precizat că solicită contravaloarea penalităților pentru suma de 52.750,73 lei - fără să precizeze cuantumul.
De altfel prima instanță nu a observat că excepția de necompetență materială a fost invocată de pârâtă în cererea reconvențională - în referire la obiectul cererii reconvenționale care este peste 100.000 lei respectiv suma de 183.405 lei.
În legătură cu determinarea competenței instanței potrivit criteriului valoric în cazul cererii reconvenționale- stabilirea competenței după valoarenu face inaplicabile dispozițiile art. 17 Cod procedură civilăpotrivit cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, astfel încât asemenea cereri vor putea fi soluționate de instanța competentăsă judece cererea principală, chiar dacă din punct de vedere al obiectului lor ar fi de competența acelei instanțe.
Această susținereeste argumentată prin aceea că art.17 se află sub titlul "Dispoziții speciale", fiind astfel evidentă intenția legiuitorului de a deroga de la textele anterioare.
Rezultă din cele ce preced că:
1)în temeiul art.17 Cod procedură civilă instanța sesizată cu cererea de chemare în judecată este competentă să judece și cererea reconvențională prin care pârâtul își valorifică pretențiile proprii împotriva reclamantei pentru că este o cerere incidentală;
2)art.119 alin.3 Cod procedură civilă - prevede că cererea reconvențională se depune odată cu întâmpinarea, când întâmpinarea este obligatorie cel mai târziu la prima zi de înfățișare;
3)art.120 Cod procedură civilă potrivit căruia cererea reconvențională se judecă odată cu cererea de chemare în judecată.
Așa fiind, pentru cele ce preced în baza art.22 Cod procedură civilă va fiadmisă sesizarea și se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.22 Cod procedură civilă:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - - "C " SRL - cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu pârâta - - " & " SRL - cu sediul în C, str.- cel - II, jud.C, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 mai 2008.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
red.jud.hot./09.05.2008
tehnoredact.gref.
12 Mai 2008/4 ex.
Emis 2 com/
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Vă facem cunoscut că, prin Sentința civilă nr.20/CA din data de 08 mai 2008 pronunțată în dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, având ca obiect pretenții, în acțiunea formulată de reclamanta - - "C " SRL - cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu pârâta - - " & " SRL - cu sediul în C, str.- cel - II, jud.C, s-a dispus:
"În baza art.22 Cod pr.civilă:
Stabilește competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta - - "C " SRL, în contradictoriu cu pârâta - - " & " SRL, în favoarea Judecătoriei Constanța ".
Dosarul conține 11 file.
Dosare atașate:
- dosar nr- al Tribunalului Constanța;
- dosar nr- al Judecătoriei Constanța.
PREȘEDINTE COMPLET
- -
Grefier,
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica
