Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928

Secția Comercială

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR.20

Camera de Consiliu din 18 mai 2009

PREȘEDINTE: Florin Moțiu

Grefier: - -

S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, privind pe reclamantul Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T și pe pârâta SC & CO SRL

Dată în Camera de consiliu, fără citarea părților.

CURTEA

Deliberând, supra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la udecătoria Timișoara sub nr-, reclamantul Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului a chemat în judecată pe pârâta SC & CO SRL, solicitând rezilierea contractelor de închiriere nr.206 și 207 din 1998, obligarea pârâtei la plata sumei de 83.682,16 lei majorări și penalități de întârziere, precum și evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul închiriat.

Judecătoria Timișoaraa reținut că obiectul acțiunii dedus judecății este neevaluabil în bani, fiind vorba despre un spațiu ce face parte din fondul de comerț și că în baza art.4 Cod comercial raportul dintre părți este un raport de drept comercial, motive pentru care a apreciat că în baza art.2 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură civilă competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr.2242/17.02.2009 Judecătoria Timișoaraa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș, Secția comercială și de contencios administrativ.

Prin declinare, s-a format la ribunalul Timiș dosarul nr-, în care, prin sentința civilă nr.354/31.03.2009 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, constatându-se invit conflictul negativ de competență.

În motivare, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat să se constate neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contractele de închiriere încheiate și pe cale de consecință rezilierea contractelor și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat.

Potrivit art.1 alin.1 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit art.2 alin.1 lit.a Cod procedură civilă, tribunalele judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.

Astfel, tribunalul a constatat că cererea reclamanților de a se constata inexistența dreptului locativ al pârâtei asupra spațiului comercial situat în T,- are caracter patrimonial, fiind ca atare o cerere evaluabilă în bani, dar care are o valoare inferioară valorii de 1 miliard lei (ROL), motiv pentru care în temeiul art.159 pct.2 Cod procedură civil a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara și a sesizat Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului de competență.

Examinând conflictul de competență prin prisma prevederilor art. 20 - 22. pr. civ. Curtea va constata că prezenta cauza trebuie să fie soluționată în primă instanță de Judecătoria Timișoara, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Astfel, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie rezilierea unor contracte de închiriere încheiate cu pârâta, obligarea pârâtei la plata unor sume de bani datorate în baza acestor contracte și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat. Această acțiune, potrivit Deciziei în interesul legii nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este una evaluabilă în bani și nu neevaluabilă, așa greșit a considerat Judecătoria Timișoara.

Conform Deciziei în interesul legii nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție "dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".

În motivarea acestei decizii, obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța supremă a reținut, cu incidență la situația din prezenta cauză că "atunci când este vorba despre desființarea unui contract de vânzare-cumpărare, de locațiune, donație etc. contracte ce au dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială".

Așa fiind, constatând că acțiunea reclamantului are caracter patrimonial, fiind o cerere evaluabilă în bani, dar care are o valoare inferioară sumei de 100.000 lei, competența de soluționare a cauzei aparține, otrivit p. art.1 alin.1 Cod procedură civilă, Judecătoriei Timișoara, urmând a fi stabilită, în baza art. 22. pr. civ. competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 mai 2009.

Președinte,

- - Grefier,

- -

red./21.05.2009

tehn./4 expl./21.05.2009

emis com.

Președinte:Florin Moțiu
Judecători:Florin Moțiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial: