Conflict de competenta Instante comerciale.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
HOTĂRÂRE NR. 1
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE COCNSILIU DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dolj și Judecătoria Craiova, privind judecarea acțiunii având ca obiect obligația de a face, formulate de reclamantul împotriva pârâtei SC DISTRIBUȚIE SA
La apelul nominal, făcut în cameră de consiliu, au răspuns reclamantul și pârâta SC DISTRIBUȚIE SA C prin consilier juridic .
Procedura legal îndeplinită cu citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Consilier juridic pentru pârâta SC DISTRIBUȚIE SA C depune devizul estimativ privind desființarea branșamentelor și de ridicare a stâlpilor de pe terenul situat în C, str. - și - -, Județul
de instanță cu privire la competența de soluționare a cauzei, părțile pe rând având cuvântul au considerat că Tribunalul Dolj este instanța competentă în soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoriei Craiova, la data de 21.06.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC DEISTRIBUȚIE SA C, solicitând obligarea acesteia la ridicarea stâlpilor de rețea electrică plantați în mod abuziv, fără consimțământul reclamantului și desființarea branșamentelor instalate pe terenul proprietatea reclamantului.
S-a solicitat obligarea pârâtei la aducerea terenului la starea anterioară, precum și la plata unor daune interese și a unor daune cominatorii în cuantum de 25.000 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1073 - 1077 998, 999 Cod civil.
La termenul din data de 02.11.2007, Judecătoria Craiova, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale, asupra căreia a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a proc. civ. tribunalul judecă, în primă instanță, "procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani".
Obiectul cauzei de față este obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei la ridicarea stâlpilor de rețea electrică și a branșamentelor realizate pe terenul reclamantului, readucerea acestuia la starea inițială, iar pârâta este un comerciant, ce desfășoară acte și fapte de comerț, în sensul art. 3 și art. 4 Cod Comercial, iar potrivit art. 56 din același cod, dacă un act este comercial numai pentru o parte, și restul părților sunt supuse legii comerciale în ce privește natura comercială a actului, respectiv a litigiului.
Fiind vorba de un litigiu comercial neevaluabil în bani, Judecătoria Craiovaa apreciat întemeiată excepția necompetenței materiale, astfel că, în baza art. 158 Cod procedură civilă, prin sentința nr. 14587/02.11.2007 a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Dolj - Secția Comercială.
La data de 04.02.2008 (fila 10 dosar Tribunal) reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare la acțiunea introductivă, prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată la ridicarea rețelei de 4 stâlpi cu cabluri electrice aferente - plantată fără consimțământul reclamantului pe proprietatea acestuia, precum și la desființarea branșamentelor electrice individuale la toți cetățenii care au construcții neautorizate pe terenul reclamantului, obligarea la plata unor daune cominatorii de câte 500 lei pentru fiecare zi de întârziere în ridicarea stâlpilor de pe proprietatea sa la rămânerea definitive a hotărârii, renunțând la celelalte capete de cerere.
La termenul din data de 16.10.2009, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei.
Prin sentința nr.1889 din 16 octombrie 2009 Tribunalului Dolj - Secția Comercială s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială.
A reținut că, în speță reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, DISTRIBUȚIE să ridice stâlpii de rețea electrică plantați în mod abuziv, desființarea branșamentului de pe terenul proprietatea sa situat în C, str. - și - -, și readucerea terenului în situația anterioară. Cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998-999. civ. litigiul este de natură civilă, obligațiile pârâtului izvorând dintr-un delict civil.
Astfel, instanța apreciază că sunt supuse jurisdicției comerciale raporturile juridice izvorând din săvârșirea anumitor acte juridice sau operațiuni pe care Codul comercial le califică "fapte de comerț" (art. 3 Cod comercial); de asemenea, legiuitorul a supus jurisdicției comerciale acele acte sau fapte de comerț denumite "subiective", cărora le este atribuit în condițiile art. 4 Cod comercial un caracter comercial, numai datorită faptului că sunt săvârșite de comercianți.
Din faptul ocupării terenului proprietatea reclamantului, de către pârâta DISTRIBUȚIE SA fără a avea acordul acestuia, prin plantarea unor stâlpi energie electrică, nu se poate deduce caracterul comercial al operațiunii chiar dacă pârâta este o societatea comercială ce are în obiectul său de activitate furnizarea energiei electrice. Aceasta întrucât între părți nu s-a încheiat nici un contract privind folosința terenului de către pârâtă în scopul menționat, iar prin cererea de față reclamantul tinde la apărarea dreptului de proprietate asupra imobilului ce a fost ocupat în mod abuziv de către pârâtă,
Dispozițiile art. 4 Cod comercial instituie o prezumție de comercialitate a faptelor pe care comercianții le desfășoară, care este o prezumție legală relativă.
Potrivit art. 4. com. se socotesc fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
În speță, litigiul este de natură civilă, obligațiile pârâtului izvorând dintr-un delict civil.
Se apreciază că raportul juridic născut din săvârșirea unei fapte ilicite de către o societate comercială, în legătură cu obiectul său de activitate, ce are drept obiect repararea prejudiciului, în care calitatea de subiect activ aparține unei persoane, care nu are calitatea de comerciant, este de competența jurisdicției civile.
Fiind în fața unei excepții de la aplicarea legii comerciale, în speță se aplică dispozițiile procedurale care reglementează competența materială în dreptul comun, astfel încât, potrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, competentă să soluționeze litigiul este Judecătoria Craiova.
În legătură cu conflictul negativ de competență Curtea reține:
Codul comercial așa cum rezultă din art. 3 (potrivit căruia "Legea consideră ca fapte de comerț.") reglementează faptele de comerț, iar nu actele de comerț.
Legiuitorul român a voit să supună legilor comerciale nu numai raporturile juridice rezultate din actele juridice (manifestările de voință săvârșite în scopul de a produce efecte juridice) ci și raporturile izvorâte din faptele juridice (manifestările de voință săvârșite, fără intenția de a produce efecte juridice sau orice alte împrejurări de care legea leagă producerea unor efecte juridice). Deci, potrivit Codului comercial, intră sub incidența legilor comerciale nu numai contractele comerciale, ci și faptele licite, și faptele ilicite săvârșite de comercianți în legătură cu activitatea lor comercială.
Art.4 com instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului. Într-adevăr, deși textul legii se referă la contractele și obligațiile comerciantului, în realitate, cu excepțiile expres menționate de lege, toate obligațiile comerciantului, indiferent de izvorul lor, au caracter comercial. Vor fi comerciale nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din faptele licite precum și cele rezultate din săvârșirea unor fapte ilicite (art.998 civ.). În acest fel se asigură o certitudine asupra naturii și regimului juridic al actelor și operațiunilor săvârșite de comerciant. Prin aceasta se asigură protecția necesară, atât comerciantului, cât și terților care intră în raporturi juridice cu acesta.
De vreme ce, potrivit art.4 com. sunt considerate fapte de comerț toate obligațiile comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul, înseamnă că prezumția de comercialitate instituită de lege poate fi răsturnată. Dar, această prezumție nu poate fi combătută decât în condițiile art.4 com, adică prin dovedirea caracterului civil al obligației sau a caracterului necomercial al obligației, care rezultă din chiar actul săvârșit de comerciant. Prezumția de comercialitate consacrată de art.4 com.este o prezumție sui-generis sau mixtă, iar nu o prezumție juris tantum, care permite să se facă dovada că operațiunea este străină comerciantului, datorită naturii ei sau a scopului pe care-l urmărește.
Revenind la speța de față, pentru cele arătate, natura litigiului fiind comercială, competența soluționării acestuia revine instanței comerciale.
Obiectul acțiunii pedinte este obligație de a face, prin care se tinde în valorificarea unui drept cu conținut economic. Deci, acțiunea dedusă judecății este o acțiune patrimonială, cu un conținut economic, pe calea acestuia se tinde în protejarea unui drept patrimonial, evaluarea obiectului acesteia fiind posibilă și necesară.
Cum reclamantul a precizat că nu poate evalua contravaloarea lucrărilor de ridicare a celor 4 stâlpi electrici și a demolării rețelelor electrice, s-a depus un deviz extimativ de către pârâtă. Conform devizului valoarea acestora se ridică la suma de 9.600 lei.
Cum obiectul litigiului este patrimonial, cu o valoare de 9.600 lei, natura fiind comercială, competența soluționării acestuia aparține judecătoriei ca instanță comercială, conform dispozițiilor art. 1 coroborat cu art.2 pr.civ.
Astfel fiind, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova ca instanță comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării pricinii privind pe reclamantul pârâtă fiind SC DISTRIBUȚIE SA C, în favoarea Judecătoriei Craiova, ca instanță comercială.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. M/4ex/14.01.2010
12 Ianuarie 2010
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu
