Conflict de competenta Instante comerciale. Încheierea 22/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
ÎNCHEIEREA NR. 22
Camera de consiliu din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Timiș și Judecătoria Timișoara privind pe reclamanta T și pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică
Dată în camera de consiliu, în lipsa părților, a căror citare nu s-a dispus.
La apelul nominal se constată lipsa acestora.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11830 din 30 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică T și a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei T având ca obiect despăgubiri, în favoarea Tribunalului Timiș - secția comercială.
Pentru a hotărî astfel judecătoria a reținut că societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pe temeiul răspunderii civile delictuale reglementată de art. 998-999 din Codul civil. Or, în raport de calitatea de comerciant a pârâtei (regie națională) potrivit dispozițiilor art. 7 din Codul comercial, de prezumția de comercialitate instituită de art. 4 din același cod, precum și de neincidența niciunei situații de excepție care să confere obligației caracter civil, instanța a apreciat că litigiul are caracter comercial și, în raport de valoarea pretențiilor (179.335 lei), în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c) din Codul d e procedură civilă, în condițiile art. 158 și 159 din acest cod a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 1184/ din 16 decembrie 2008 admis, la rândul său, excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul la Curtea de APEL TIMIȘOARA în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că pentru a fi de competența tribunalului, pe lângă criteriul valoric, litigiul trebuie să aibă natură comercială. Or, față de obiectul cauzei, nu se poate reține că natura juridică a pricinii deduse judecății ar fi una comercială. Este adevărat că potrivit art. 4 din Codul comercial sunt fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, altele decât cele enumerate la art. 3, însă același text de lege exclude din categoria faptelor de comerț actele care au natură civilă. Răspunderea civilă delictuală este, prin ea însăși, o instituție de drept civil, soluție ce se impune și în cauza de față, cu atât mai mult cu cât se constată inexistența oricărei relații comerciale între cele două părți. Prin urmare, nu se poate reține că în speță calitatea de comerciant ar conferi caracter comercial litigiului pendinte având în vedere că între părți nu există stabilit niciun raport juridic de drept comercial, simpla calitate de comerciant nefiind de natură a transforma orice litigiu într-unul de drept comercial. În aceste condiții, constatând natura civilă a cauzei și faptul că obiectul principal al cererii are o valoare sub 500.000 lei, în temeiul art. 1 pct. 1, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură civilă, tribunalul a reținut competența Judecătoriei Timișoara.
Verificând actul de sesizare, Curtea constată că în cauza de față nu există niciun conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit acestui text, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, Judecătoria Timișoaras -a considerat necompetentă să judece cauza, declinând competența de soluționare a acțiunii reclamantei T în favoarea Tribunalului Timiș - secția comercială.
Cu toate că și această din urmă instanță prin sentința civilă nr. 1184/ din 16 decembrie 2008 s-a declarat necompetentă să judece pricina, admițând, la rândul său, excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Timișoara, hotărârea de declinare a fost atacată cu recurs de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică T, iar Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr. 441 din 17 martie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă a modificat-o în tot, în sensul că a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în ceea ce privește soluționarea acțiunii în pretenții formulată de reclamanta
Cum, în aceste condiții, nu mai este întrunită ipoteza prevăzută de pct. 2 al art. 20 din Codul d e procedură civilă, hotărârea Tribunalului Timiș de declinare a competenței nemaifiind în ființă, dosarul fiind în mod greșit înaintat Curții de APEL TIMIȘOARA, care de aceea va dispune scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei la tribunal pentru continuarea judecății,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Scoate cauza de pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA și o trimite Tribunalului Timiș pentru continuarea judecății.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iunie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. - 22.06.2009
Tehnored. - 22.06.2009/2 ex.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz
