Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 26/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 26
Camera de Consiliu din 9 iulie 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind pe reclamanta T în contradictoriu cu pârâtul având ca obiect rezoluțiune contract.
Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând pricina în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Timișoara la data de 6 mai 2008 sub dosar nr- reclamanta Tac hemat în judecată pârâtul solicitând instanței să constate rezoluțiunea de drept a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 2007, precum și obligarea acestuia la restituirea avansului de 12.500 euro, primit ca urmare a încheierii promisiunii, în echivalent lei la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 391 din 13 ianuarie 2009 Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, considerând că obiectul principal al acțiunii îl constituie cererea reclamantei privind constatarea intervenirii de drept a rezoluțiunii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a unui teren, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani. Cum cererea societății reclamante are natură comercială, raportat la obiectul acțiunii și la valoarea pretențiilor, astfel cum au fost ele indicate de reclamantă, în temeiul normei citate judecătoria a admis excepția de necompetență materială.
În urma declinării Tribunalul Timișa menținut numărul dosarului, iar prin sentința civilă nr. 508/ din 12 mai 2009 declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții, în considerente reținând că este neîndoielnic că pe calea acțiunii civile societatea reclamantă tinde să-și protejeze un drept patrimonial, impunându-se astfel evaluarea obiectului litigiului în condițiile art. 112 pct. 3 din Codul d e procedură civilă. Această evaluare incumbă părții reclamante, în speță ea fiind făcută la suma de 12.5000 euro, reprezentând avansul achitat la data semnării promisiunii de vânzare, a cărei rezoluțiune se solicită a fi constată. Ca atare, judecătoria este instanța competentă să soluționeze cererea introductivă, excepția invocată din oficiu impunându-se a fi primită în temeiul art. 159 pct. 2 din același cod.
Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține judecătoriei pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul petitelor acțiunii deduse judecății, astfel cum a fost ea precizată prin notele de la termenul din 4 noiembrie 2008, rezultă că reclamanta Tac hemat în judecată pârâtul pentru ca în urma probatoriului administrat să se constate intervenirea de drept a rezoluțiunii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a unui teren, precum și restituirea avansului primit ca urmare a încheierii acestui contract la 26 aprilie 2007, avans care este de 12.500 euro, solicitat a se achita în echivalent lei la data plății efective. Așadar, prin însuși capătul doi de cerere reclamanta a evaluat obiectul litigiului ca fiind de 12.500 euro, contravaloarea avansului achitat la momentul perfectării promisiunii a cărei rezoluțiune se solicită a fi constatată. De altfel, chiar dacă cererea de chemare în judecată formulată de societatea reclamantă nu avea un petit secundar evaluabil în bani, în raport de obiectul principal al acțiunii, cauza ar fi fost tot de competența judecătoriei, deoarece, conform deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Astfel fiind, în raport de evaluarea obiectului cauzei deduse judecății, Curtea constată că judecătoria și nu tribunalul are competența materială de a soluționa această cerere de chemare în judecată și, a atare, în baza art. 22 din Codul d e procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, instanță căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat, situat în loc. T,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în loc. M, nr. 281, jud. T, în favoarea Judecătoriei Timișoara, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. /10.07.2009
Dact. /4 ex./10.07.2009
Emis 2 com.
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz
