Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 28/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 28/COM
Ședința din Cameră de Consiliu - 26.11.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea acțiunii promovată de reclamanții -, cu domiciliul în C,-, în contradictoriu cu pârâții - SC SRL, cu sediul în C,-, domiciliat în C,-, -.28, intimați chemați în garanție -, din C,-, -.C,.39, domiciliată în C, b-dul 1 - 2. nr. 37, -.B,.57, cu domiciliul în C, b-dul -, nr.92, -.B,.56, cu domiciliul în C,-, -.B,.20, având ca obiect conflict de competență.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Fără citarea părților conform art. 22 (5) Cod pr. civilă.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență ivit în soluționarea litigiului.
CURTEA
Asupra conflictului de competență de față:
1.Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, astfel cum a fost modificată, reclamanții și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții și SC" Motors" SRL să ridice construcțiile edificate pe parcela A 451/48 proprietatea lor și să le lase în deplină proprietate și posesie terenul.
2.Prin Sentința civilă nr.6488/11.04.2008 Judecătoria Constanțaa admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta SC" Motors" SRL și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - Secția comercială.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că unul dintre pârâți este o societate comercială, astfel că în baza art.56 raportat la art.3 Cod comercial cauza are natură comercială.
Reclamanții au înțeles să solicite, în primul rând, demolarea construcțiilor, și în mod accesoriu, restituirea terenului, deși demolarea construcțiilor nu poate surveni decât ca urmare a obligării pârâților la lăsarea terenului în deplină proprietate și posesie.
Interesul reclamanților de a cere în primul rând demolarea construcțiilor și accesoriu restituirea terenului, nu poate fi analizat decât de către instanța competentă să judece capătul principal, respectiv de către tribunal.
3.Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială sub nr-.
La termenul de judecată din 26.06.2008 reclamanții au înfățișat instanței notele scrise înaintate Judecătoriei Constanța la data de 15.02.2008 cuprinzând precizarea obiectului cererilor îndreptate împotriva pârâților și SC" Motors"SRL - revendicare și obligarea la ridicarea construcțiilor edificate pe teren - precum și lărgirea cadrului procesual, prin chemarea în judecată, în calitate de pârâtă și a lui.
Pârâtul a ridicat la termenul de judecată din 9 octombrie 2008 excepția de necompetenței materiale a tribunalului.
Prin Sentința civilă nr. 3087/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția invocată de pârâtul și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că natura comercială a litigiului este de necontestat. Însă, cum dezlegarea dată capătului de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor depinde de soluția dată cererii de obligare a acestora la lăsarea terenului în deplină proprietate și posesie reclamanților, instanța a reținut caracterul principal al acestei din urmă cereri.
În raport de caracterul evaluabil în bani al cererii principale în revendicare, de valoarea obiectului acesteia - care constituie criteriul de determinare a competenței materiale - stabilită de reclamanți la suma de 10.000 lei, precum și de dispozițiile art.1 și ale art.2 pct.1 lit.a Cod proc. civilă, competența de soluționare, în primă instanță aparține judecătoriei.
În virtutea normei art.17 Cod proc. civilă, aceleiași instanțe îi revine competența soluționării cererii de ridicare a construcțiilor, accesorie cererii în revendicare.
4.Curtea investită cu regulatorul de competență, în temeiul art.22 din Codul d e procedură civilă stabilește următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
În art. 2 pct. 1 lit. a) din același cod, astfel cum a fost modificat prinart.pct. 1 din Legea nr. 219/2005, se prevede că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materieal căror obiect este neevaluabil în bani,iar potrivitart. 2pct. 1 lit. b), în competența materială, ca primă instanță, a tribunalului intră procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, competența după materie în termenii legii de procedură civilă, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.
Criteriul obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanței, este natura litigiului, la care însă uneori se asociază și alte criterii subsidiare: importanța interesului în litigiu, adică valoarea economică a acestuia sau expresia lui bănească, calitatea părților și urgența.
Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani, deoarece, cu privire la cererile neevaluabile în bani, din interpretareaart. 2pct. 1 lit. a) și b) din Codul d e procedură civilă rezultă că legiuitorul le include în competența în prima instanță a judecătoriilor, în materie civilă, respectiv a tribunalelor, în materie comercială.
Acțiunea este o prerogativă legală, obiectivă, impersonală și permanentă, alcătuită dintr-un ansamblu virtual de mijloace procesuale, pe când cererea de chemare în judecată, ca unul dintre elementele acestui ansamblu, este mijlocul prin care, într-o situație juridică determinată, această prerogativă este transformată în act procesual concret.
Acțiunea are ca obiect, de regulă, protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului.
Potrivit cu natura și obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse acțiuni personale (atunci când se valorifică un drept personal, de creanță), acțiuni reale (când dreptul a cărui protecție se urmărește este unul real) și acțiuni mixte (când se valorifică deopotrivă un drept personal și unul real), acțiuni extrapatrimoniale și acțiuni patrimoniale, acțiuni mobiliare și acțiuni imobiliare, acțiuni petitorii și acțiuni posesorii.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Cererea de chemare în judecată se înfățișează ca un act de investire a instanței competente, elementele pe care trebuie să le cuprindă fiind expres determinate în art.112 din Codul d e procedură civilă.
Un loc important îl ocupă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Legat de evaluarea obiectului cererii legiuitorul are în vedere, în mod firesc, acțiunile patrimoniale și orice alte cereri care ar putea fi evaluate pecuniar, prețuirea fiind importantă cel puțin sub un dublu aspect: al determinării taxelor de timbru și al competenței materiale a instanței judecătorești.
În mod obișnuit reclamantul solicită, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtului la o singură prestație, ceea ce înseamnă că și petitul acțiunii este unul singur, adică se concretizează într-un obiect unic. Există și situații, cum este cazul speței de față, când reclamantul invocă prin una și aceeași cerere mai multe pretenții. Un atare cumul este întotdeauna posibil și el are loc mai ales atunci când pretențiile derivă din același raport juridic sau se află într-un raport de conexitate.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, astfel cum a fost modificată, reclamanții și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții și SC" Motors" SRL să ridice construcțiile edificate pe parcela A 451/48 proprietatea lor și să le lase în deplină proprietate și posesie terenul.
La termenul de judecată din 26.06.2008 reclamanții au înfățișat instanței notele scrise înaintate Judecătoriei Constanța la data de 15.02.2008 cuprinzând precizarea obiectului cererilor îndreptate împotriva pârâților și SC" Motors"SRL - revendicare și obligarea la ridicarea construcțiilor edificate pe teren - precum și lărgirea cadrului procesual, prin chemarea în judecată, în calitate de pârâtă și a lui.
În speță, natura comercială a litigiului nu a fost contestată, iar ambele capete de cerere au un caracter patrimonial, inclusiv cel privind ridicarea construcțiilor de pe teren, și pe cale de consecință sunt evaluabile în bani.
A susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Cum valoarea obiectului cererii a fost prețuită de reclamanți la suma de 10.000 lei, prețuire necontestată de pârâți și nici apreciată de instanță ca derizorie pentru a se face aplicarea dispozițiilor din art.2 al.2 din Legea nr. 146/1997, curtea reține ca fiind incidente dispozițiile art.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a litigiului aparținând judecătoriei.
Chiar și în situația în care s-ar aprecia că primul capăt de cerere - ridicarea construcțiilor - ar fi neevaluabil în bani competența ar aparține tot judecătoriei potrivit dispozițiilor art.17 din Codul d e procedură civilă deoarece capătul de cerere principal este revendicarea, în timp ce ridicarea construcțiilor edificate pe parcela A 451/48 are un caracter accesoriu deoarece derivă din cel dintâi.
Curtea apreciază că, potrivit dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă, judecătorul este ținut a hotărî numai asupraobiectului cereriideduse judecății, nefiind însă ținut de calificarea pe care partea o face cu privire la capetele de cerere principale sau accesorii, această calificare fiind atributul exclusiv al instanței de judecată, cu atât mai mult cu cât trebuie să facă aplicarea normelor de ordine publică care reglementează competența materială.
Concluzionând, față de considerentele arătate mai sus, curtea în temeiul art.22 din Codul d e procedură civilă stabilește competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanții, și în favoarea Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanții -, cu domiciliul în C,-, în contradictoriu cu pârâții - SC SRL, cu sediul în C,-, domiciliat în C,-, -.28, intimați chemați în garanție -, din C,-, -.C,.39, domiciliată în C, b-dul 1 - 2. nr. 37, -.B,.57, cu domiciliul
în C, b-dul -, nr.92, -.B,.56, cu domiciliul în C,-, -.B,.20, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 26 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
red.hot.jud.
8.ex./24.12.2008
Dosar nr-
Data _______________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Prin prezenta, vă înaintăm alăturat dosarul cu numărul mai sus menționat întrucât prin sentința civilă nr. 28/com/26.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Dosarul conține ____ file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis
