Conflict de competenta Instante comerciale. Încheierea 29/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 29/2010
Ședința camerei de consiliu din 08 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Bistrița N și Judecătoria Năsăud, în vederea soluționării acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții - DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B N și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.62 pronunțată la data de 3 februarie 2009 în dosarul nr- al Judecătoriei Bistrița -N a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Năsăud, invocată de pârâta Direcția de muncă și incluziune socială (DMIS) B-N prin întâmpinare și declinată Tribunalului Bistrița -N competența de judecare a cererii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele - DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ GENERALĂ ȘI PROTECȚIA COPilULUI B N și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ BN având ca obiect pretenții-indemnizație naștere, și trimis dosarul acestei instanțe pentru competentă soluționare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că rin p. întâmpinarea depusă la dosarul cauzei Direcția de muncă și incluziune socială (DMIS) B-N a invocat mai multe excepții procesuale, respectiv excepția necompetenței absolute a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, astfel că se impune, ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, respectiv asupra excepției necompetenței absolute a instanței, conform dispozițiilor art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, instanța a constatat că, deși pârâta DMIS B-N nu a menționat expres, prin excepția invocată s-a pus în discuție necompetența materială a instanței, ținând cont de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat și întemeiat în drept.
Instanța a constatat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea și celui de-al doilea copil născut, prevăzută de dispozițiile art. 1 alin. (1) din nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
În continuare instanța a reținut că procedura de solicitare, de acordare și de contestare privind indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (1) din nr.OUG 148/2005 este reglementată de dispozițiile art. 9 din nr.OUG 148/2005.
Instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată se urmărește, cel puțin în parte, contestarea acestei decizii, ținând cont de faptul că prin întâmpinare pârâta B-N a arătat că Direcția de muncă și protecție socială () B-N a emis decizia nr. 4434 din 20.03.2007 prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la indemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, lunar, începând cu data de 19.02.2007, fără a ține seama de numărul copiilor născuti.
Astfel, conform dispozițiilor art. 9 alin. (5) din nr.OUG 148/2005, contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 1, coroborat cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) Cod procedură civilă, instanța a constatat că tribunalul este instanța competentă material să judece cauzele având ca obiect contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) din nr.OUG 148/2005, în calitate de instanță de drept comun privind procesele și cererile în materie de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Năsăud și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Bistrița -
Având în vedere soluția pronunțată asupra excepției necompetenței materiale, instanța nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte excepții procesuale invocate, deoarece actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule, conform dispozițiilor art. 105 alin. (1) Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.396 pronunțată la data de 4 decembrie 2009 în dosarul nr-, onstatând că reclamanta, insistă în soluționarea prezentei cauze în procedura de drept comun, Tribunalul Bistrița -N s-a declarat necompetent să judece cauza în această procedură, precum și că Judecătoria Năsăud este competentă din punct de vedere material, astfel că în considerarea art.l58, l59 și a art. l pr.civ, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.
S-a constatat conflictul negativ de competență invit între Judecătoria Năsăud și Tribunalul Bistrița -N, conform art.20 alin.2 pr.civ.
S-a dispus suspendarea oricăror proceduri și trimiterea dosarului la Curtea de APEL CLUJ, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că la termenul din 29.05.2009, mandatarul reclamantei, în considerarea faptului că pârâta B-N s-a reorganizat și că AJPS BN a preluat activitatea de gestionare, administrare, stabilire, acordare și plată a prestațiilor sociale, a solicitat introducerea acesteia din urmă în cauză în calitate de pârât, sens în care instanța a dispus ca reclamanta să-și precizeze în scris acțiunea și a acordat termen pentru a se pune în discuție excepțiile ridicate de pârâta B-
Reclamanta a depus o extindere de acțiune, prin care a chemat în judecată în calitate de pârâtă Agenția județeană pentru prestații sociale B-N, precum și o modificare a acțiunii introductive, prin care a solicitat ca pârâta B-N să fie obligată la plata indemnizației pentru creșterea copilului începând cu 8.0l.2007 pentru fiecare din minorele I și.
La termenul din 4.l2.2009, pârâta Agenția județeană de prestații sociale BN a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă,neîntemeiată, invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive a BN. Pe de altă parte, în condițiile în care reclamanta susține în continuare că dorește să se soluționeze cauza pe dreptul comun, AJPS BN a invocat lipsa calității sale procesuale pasive.
In ce privește competența instanței, această pârâta susține că acțiunea trebuie judecată în procedura contenciosului administrativ, că este inadmisibilă întrucât nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prev.de art.7 din 554/2004, că reclamanta este decăzută din dreptul de a obține "ceea ce pretinde" întrucât s-a împlinit termenul de l an prev.de art.ll alin.2 din același act normativ, iar în ce privește fondul cauzei, susține că indemnizația pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate, conform deciziei nr.937/2006 a Curții Constituționale, astfel că preteția reclamantei de a i se plăti indemnizație lunară pentru fiecare copil minor nu se justifică.
La același termen, mandatarul reclamantei a repetat că își menține punctul de vedere exprimat anterior, respectiv acela că acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune în pretenții și nu o contestație împotriva unui act administrativ, sens în care are și mandatul expres al reprezentantei minorelor, reclamanta. Față de această susținere, apreciază că judecătoria este competentă să soluționeze cauza dedusă judecății și solicită declinarea competenței în favoarea acesteia.
Față de susținerile repetate ale mandatarului reclamantei, în sensul că acțiunea sa este una de drept comun și față de cererea expresă că aceasta să fie judecată de instanța de drept comun și nu de cea de contencios, instanța a apreciat că nu este competentă să judece cauza dedusă judecății în procedura de drept comun, întrucât a fost investită în procedura contencioasă, astfel că a declinat competența de judecare în favoarea Judecătoriei Năsăud și, constatând conflictul negativ de competență, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe, a trimis cauza spre soluționarea conflictului la Curtea de APEL CLUJ.
Analizând conflictul negativ de competență ivit ca urmare a pronunțării celor două hotărâri mai sus amintite, Curtea reține următoarele:
Reclamanta prin acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B-N a solicitat instanței să fie obligată pârâta la plata sumei de 600 lei lunar cu titlu de indemnizație și pentru cel de-al doilea copil minor al reclamantei.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.1075 și 274.pr.civ.
Ulterior prin note de ședință reclamanta a învederat că nu a înțeles să atace decizia nr.44434/20.03.2007 ci a introdus o acțiune de drept comun prin care solicită a fi obligată pârâta la plata indemnizației și pentru celălalt copil minor în baza disp. art.6 din OUG nr.148/2005 și apreciază că nu este necesar a se adresa instanței de contencios administrativ.
Acțiunea a fost de asemenea extinsă și împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B-N întemeiat pe dispozițiile HG nr.1682/2008.
Pretenția dedusă judecății de către reclamantă este aceea a obligării pârâtei la plata indemnizației pentru creșterea copilului ori reglementarea acestui drept a fost realizată prin dispozițiile OUG nr.148/2005 dispoziții care de asemenea statuează și care este instanța competentă să soluționeze litigiile născute într-o asemenea materie.
Chiar și pentru ipoteza în care se reține că temeiul de drept este cel invocat de reclamantă respectiv disp. art.1075 civ. raportat la calitatea pârâtei, aceea de autoritate publică, competența de soluționare a cauzei apare în raport de dispozițiile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004 ca fiind a instanței de contencios administrativ iar raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004, Tribunalul apare ca fiind instanța competentă.
Fundamentarea în drept a pretențiilor deduse judecății trebuie analizată din perspectiva raporturilor de drept material fundamentare în baza cărora părțile înțeleg să invoce în fața instanței existența anumitor drepturi ori și din această perspectivă caracterul de litigiu ce trebuie circumscris sferei contenciosului administrativ apare ca fiind indeneabilă.
Curtea pentru considerentele evidențiate anterior a apreciat în determinarea instanței competente în raport de dispozițiile legale enunțate anterior că prezentul litigiu este unul ce revine instanței de contencios administrativ și în consecință în temeiul dispozițiilor art.22 pr.civ. va
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulată, precizată și extinsă de reclamanta cu domiciliul în orașul N str. - -.4,.E,.6, jud. B N în favoarea Tribunalul Bistrița N.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex.10.02.2010
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
