Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 31/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR. 31/2010

Ședința camerei de consiliu din 12 februarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Marusciac

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență ivit între TRIBUNALUL CLUJ și JUDECĂTORIA CLUJ, pentru soluționarea litigiului dintre reclamantul și pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN

Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 8.758 din data de 12.06.2009 pronunțată de JUDECĂTORIA CLUJ -N în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj -N invocată din oficiu de către instanță și a fost declinată competența de soluționare a contestației formulate de petenta - împotriva procesului-verbal seria - nr. 0861/17.03.2009 emis de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a examinat, din oficiu, necompetența sa materială din perspectiva dispozițiile art. 15 alin. 1 și art. 16 alin. 1 din nr.OG 5/2001, având în vedere faptul că petenta - a contestat procesul-verbal de ridicare a autovehiculului seria - nr. 0861/17.03.2009 emis de

Astfel, prima instanță a constatat că prin plângerea formulată, petenta a contestat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de ridicare a autovehiculului întocmit de un agent constatator din cadrul C, prin care nu se constata o contravenție, ci prin care se dispunea și se aducea la îndeplinire o măsură cu caracter administrativ, în speță ridicarea unui autovehicul.

Cum actul contestat este un act administrativ, întocmit de o autoritate publică, iar petenta a susținut că a fost vătămată prin acest act, prima instanță a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d pr.civ. astfel că, văzând și dispozițiile art. 159 pct. 2 și art. 158.pr.civ. a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea TRIBUNALUL CLUJ - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 3.155 din data de 6 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- TRIBUNALUL CLUJaa dmis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta, în contradictoriu cu C, în favoarea Judecătoriei Cluj -

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență a sesizat Curtea de APEL CLUJ pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a arătat că obiectul juridic al acțiunii formulate de reclamantă este anularea procesului verbal de ridicare a autoturismului.

A învederat tribunalul că potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, se arată care este obiectul acțiunii judiciare intr-un litigiu de contencios administrativ, respectiv anularea unui act administrativ sau asimilat actului administrativ și obligarea autorității competente la luarea măsurilor ce se impun în sensul soluționării cererilor persoanelor interesate și reparării daunelor cauzate.

Or, a apreciat tribunalul, procesul-verbal de ridicare a autoturismelor nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, în condițiile în care acesta doar constată o operațiune tehnico-administrativă. În acest sens, legalitatea operațiunii tehnico-administrative nu poate fi analizată decât odată cu verificarea legalității actului administrativ reprezentat de procesul verbal de contravenție, potrivit dispozițiilor nr.OG 2/2001.

De altfel, a mai reținut instanța, întocmirea acestui proces-verbal a avut loc ca urmare a angajării răspunderii contravenționale a reclamantei în baza nr.OUG 195/2002, iar cererea formulată a fost întemeiată pe dispozițiile speciale ale nr.OG 2/2001, aspecte ce atrag competența judecătoriei ca instanța civilă competentă raportat la valoarea obiectului acțiunii conform art. 1 raportat la art. 2 al. 1 pct. 2. pr. civ.

În consecință, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat în conformitate cu art. 158.pr.civ. competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj -N și existând conflictul negativ de competență, a înaintat potrivit art. 21 și 22.pr.civ. dosarul instanței superioare comune, respectiv Curții de APEL CLUJ pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Conflictul negativ de competență urmează a fi soluționat în sensul stabilirii competenței materiale de judecată în primă instanță a plângerii intentate de petent în favoarea Judecătoriei Cluj -

Pentru a statua astfel, Curtea are în vedere în primul rând regimul juridic al actului supus cenzurii de către petent.

Așa cum au menționat și instanțele în conflict actul atacat reprezintă un proces-verbal întocmit de către Serviciul Poliției Rutiere al IPJ C în comun cu Regia Autonomă a Domeniului Public C-N și consemnează constatarea că autovehiculul proprietatea petentului a staționat neregulamentar pe domeniul public al municipiului C-N sens în care s-a dispus ridicarea și depozitarea acestuia în spațiul anume destinat stabilindu-se în același timp și costurile aferente acestor operațiuni.

Curtea constată că măsura dispusă prin actul sus menționat nu are regimul juridic al unei sancțiuni de sine stătătoare, independente de regimul contravențional incident în materia circulației publice pentru ca apoi să se poată statua că actul ce conține stabilirea și executarea unei astfel de măsuri să aibă regim distinct de actele încheiate în mod obișnuit în cadrul tratamentului contravențional.

De altfel regimul juridic al acestei măsuri este circumscris dispozițiilor art. 97 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform căruia n cazurile prevăzute de ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune, între altele, ca măsură tehnico-administrativă ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar.

Fapta constând în staționarea neregulamentară este calificată de lege ca și contravenție și este sancționabilă ca atare conform prevederilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 7 din OUG nr. 195/2002 iar regimul juridic al ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabilă este stabilit la art. 64 din același act normativ. Se poate constata că anterior acestor modificări regimul măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar era circumscris ca o sancțiune complementară așa cum dispunea art. 96 alin. 2 lit. f) din OUG nr. 195/2002 în prezent abrogată prin OUG nr. 69/2007.

Chiar dacă acest regim juridic a fost radical schimbat nu înseamnă neapărat că măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar al cărei regim juridic este privit astăzi ca o măsură tehnico-administrativă se detașează de raportul juridic contravențional.

Și este așa, deoarece măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar este legal stabilită tot în urma săvârșirii unei contravenții. Fapta de a staționa neregulamentar este calificat ca faptă ilicită de natură contravențională iar măsura tehnico-administrativă de ridicare și transport a autovehiculului staționat neregulamentar este stabilită ca urmare a săvârșirii unei astfel de contravenții, nefiind altceva decât o măsură de restabilire a situație anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție.

În alte cuvinte, Curtea constată că scopul și menirea instituirii măsurii tehnico-administrative a ridicării autovehiculului constata a fi staționat neregulamentar așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus analizate este acela de a repune în situația anterioară, de a restabili ordinea de drept și de a înlătura consecințele negative a faptei contravenționale constând în acțiunea de staționare neregulamentară.

Așa fiind, această măsură este asociată constatării faptei de natură contravențională încât face parte din tratamentul contravențional privit în ansamblu, respectiv stabilirea și luarea tuturor măsurilor legale privind înlăturarea consecințelor săvârșirii unei astfel de fapte (aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri legale).

Prin urmare, se poate afirma fără teama de a greși că procesul-verbal de ridicare al autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipalității având ca premisă săvârșirea unei fapte de natură contravențională nu poate fi detașat de regimul de ansamblu al raportului juridic contravențional așa încât poate fi calificată ca o măsură dispusă de organul constatator asociată celorlalte măsuri legale și necesare care configurează regimul juridic al răspunderii contravenționale.

Or, dispozițiile legale pertinente incidente în materie care reglementează controlul judecătoresc și ulterior al celui judiciar în materie contravențională sunt prevăzute în OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor norme care statuează că jurisdicția de primă instanță chemată să se pronunțe asupra legalități actelor încheiate în cadrul operațiunilor privind tratamentul contravențional este judecătoria, instanță cu plenitudine de jurisdicție inclusiv în materia contenciosului contravențional.

În această ambianță se poate reține fără echivoc că doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă și are toate trăsăturile unui act administrativ tipic susceptibil de control direct și nemijlocit pe calea contenciosului administrativ paralel, conform prevederilor de ansamblu ale OG nr. 2/2001, celelalte operațiuni tehnico administrative care au stat la baza emiterii acestui act cât și acelea care se încheie în vederea configurării depline a tratamentului contravențional se supun acelorași reguli ca și cele aplicabile actului administrativ tipic.

Măsura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public fiind calificată de lege ca măsură tehnico administrativă nu este susceptibilă de control judecătoresc direct pe calea contenciosului administrativ de drept comun întrucât actul respectiv prin sine însuși nu întrunește trăsăturile unui act administrativ tipic în sensul definiției date dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) și nici al celui atipic conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 5654/2004 care astfel să poată intra în sfera obiectului acțiunii în contencios administrativ așa cum este configurată de dispozițiile pertinente prevăzute la art. 8 din aceeași lege.

Că este așa rezultă cu pregnanță și din dispozițiile art. 1 alin. 6 corelat cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ce consacră regimul de sancționare al operațiunilor tehnico-administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative și a acelora care au fost încheiat pentru executarea unor astfel de acte.

Nu în ultimul rând, dacă s-ar admite că procesul-verbal de ridicare al autovehiculului din litigiu încheiat în aplicare HCL nr. 670/2006 modificată prin HCL nr. 22/2007 și HCL nr. 752/2007 ar avea o configurație diferită de regimul juridic al actului încheiat în vederea aplicării dispozițiilor art. 97 lit. d) din OUG nr. 195/2002, detașându-se astfel de regimul contravențional de ansamblu, s-ar putea reține că actul contestat încalcă regimul prevăzut de HG nr. 147/1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea și eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staționate neregulamentar pe drumurile publice. Și este așa, deoarece acest din urmă act normativ este menționat în formula introductivă a Hotărârilor adoptate de Consiliul Local al municipiului C-N având regimul prevăzut la art. 75 corelat cu prevederile art. 40 alin. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Or, conform dispozițiilor art. 5 din HG nr. 147/1992,eblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unitățile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenționale și a taxei speciale stabilite de consiliul local, potrivit legii, precum și a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operațiunilor efectuate.

Astfel, și din această perspectivă se poate statua că stabilirea măsurii de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar are ca premisă constatarea mai întâi a faptei contravenționale ceea ce presupune că și această măsură face parte din câmpul măsurilor de natură contravențională specifice tratamentului contravenienților încât sub aspectul controlului actelor încheiate judecătoriei îi revine competența de soluționare conform celor mai sus statuate.

Față de cele ce preced, Curtea urmează ca, în armonie cu prevederile art. 22.pr.civ. să stabilească competența de soluționare a plângerii intentate de petent împotriva procesului-verbal de ridicare al autovehiculului, în favoarea Judecătoriei Cluj -

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția necompetenței materiale pentru soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ,. în com., nr. 298, -. 17, jud. C împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, cu sediul în C-N,-, jud. C, având ca obiect plângere contravențională, în favoarea Judecătoriei Cluj -N

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2010.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.

dact./3 ex./26.02.2010

Președinte:Delia Marusciac
Judecători:Delia Marusciac

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 31/2010. Curtea de Apel Cluj