Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 32/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DECONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 32 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 26 AUGUST 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești cu privire la soluționarea cauzei, ce are ca obiect anulare act, acțiune formulată de reclamanta - M TOTAL SA prin lichidator judiciar PROFESIONAL O cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta - SRL-SUCURSALA P cu sediul în P,-, jud. P și sediu procesual ales în B, Calea nr.222, sector 1.
Cauză soluționată în camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr- reclamanta - M TOTAL SA prin lichidator judiciar PROFESIONAL în contradictoriu cu pârâta - SA-SUCURSALA Pas olicitat să se constate nulitatea ordinelor de compensare seria B nr.- și -, să fie obligată pârâta la plata sumei de 6337,11 lei rezultând din factura fiscală nr.-/23.01.2003 și rest din factura nr.-/23.08.2002, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 27.09.2001 a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva reclamantei, iar administratorul judiciar a constatat că pârâta datorează suma de 6337,11 lei, conform evidenței contabile a societății.
La data de 01.08.2003 un reprezentant al pârâtei a solicitat efectuarea unei compensări, pe formularele prevăzute de HG nr.685/1999, astfel că au fost semnate ordinele de compensare mai sus menționate ce urmau a fi depuse la B pentru a intra în vigoare și a opera compensarea.
Judecătorul sindic nu a încuviințat însă compensarea, astfel că reclamanta a solicitat instituției menționate să nu înregistreze compensarea, deoarece este nulă, fiind trimisă și pârâtei o adresă în acest sens.
S-a precizat că, întrucât reclamanta a revocat acceptarea ofertei înainte ca actul de compensare să fie valabil încheiat, compensarea nu este valabil încheiată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.37 cod comercial, 992, 1096 cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, excepția de necompetență materială a judecătoriei, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, invocând disp.art.942 și următ. Cod civil, 112 cod pr.civilă. Astfel, s-a aratat că reclamanta nu a timbrat fiecare capăt de cerere, situație în care se impune anularea acțiunii, procesul verbal de compensare încheiat la fiind un act administrativ, astfel încât competența de soluționare a cererii revine Curții de Apel București, în conformitate cu disp.art.3 pct.1 cod pr.civilă.
Totodată, reclamanta era obligată să formuleze plângere la minister, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ; pe de altă parte, legea specială - Legea nr.64/1995 - prevede în mod expres persoanele care pot ataca actele pe care administratorul le întreprinde, printre acestea nefigurând și administratorul judiciar pentru actele încheiate de el însuși.
S-a susținut că acțiunea promovată este lipsită de interes, întrucât în situația admiterii s-ar naște o creanță și un debit de aceeași valoare, fără a exista o mărire a patrimoniului reclamantei, totodată, acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta își invocă propria culpă.
Prin sentința civilă nr.6415/11.09.2006 Judecătoria Ploieștia admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția Comercială și de contencios administrativ.
Prin încheierea din data de 14.12.2006 a Curții de Apel București - Secția Comercială a VI-a Comercială, această instanță a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Secției a VIII -a de contencios administrativ și fiscal.
Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr.453/13.02.2008, a declinat în favoarea Judecătoriei Ploiești competența de soluționare a acțiunii.
Prin decizia nr.2266/3.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal - a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr.1057/2.02.2009 a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială.
În considerentele sentinței s-a reținut că pârâta a invocat excepția de necompetență materială având în vedere natura nepatrimonială a capătului principal al acțiunii, Judecătoria Ploiești reținând că principalul capăt de cerere îl reprezintă solicitarea constatării nulității a două ordine de compensare, având în mod evident caracter neevaluabil în bani, iar capătul de cerere în pretenții este accesoriu.
La Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul din data de 19.05.2009 tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, asupra căreia s-a pronunța mai întâi în baza disp.art.137 cod pr.civilă.
Prin hotărârea nr. 158 pronunțată la data de 19 mai 2009 Tribunalul Prahovaa constatat că judecătoriei îi revine competența ca primă instanță în soluționarea de fond cererii reclamantului și a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că în speță reclamanta a solicitat să se constate nulitatea ordinelor de compensare seria B nr.- și -, să fie obligată pârâta la plata sumei de 6337,11 lei rezultând din factura fiscală nr.-/23.01.2003 și rest din factura nr.-/23.08.2002.
S-a reținut în cuprinsul considerentelor că procesul este evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial dedus intră un drept patrimonial, real sau de creanță, în cauză reclamanta solicitând protejarea tocmai a unui drept patrimonial ce face posibilă evaluarea obiectului litigiului, în acest sens fiind incidentă și decizia nr.32/9.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, privind caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al acțiunilor.
Examinând conflictul negativ de competență Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, având în vedere următoarele:
Din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă nulitatea ordinelor de compensare seria B nr.- și -, solicitându-se totodată obligarea pârâtului la plata sumei de 6337,11 lei rezultând din factura fiscală nr.-/23.01.2003 și rest din factura nr.-/23.08.2002, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr.32 din 9 iulie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă în ceea ce privește caracterul evaluabil sau neevaluabil în bani al litigiilor civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță a acestor litigii și a căilor de atac ce pot fi exercitate.
S-a concluzionat de către instanța supremă că dispozițiile legale anterior enunțate se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.
Prin prisma dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă decizia pronunțată este obligatorie.
Dat fiind cele expuse anterior, obiectul cererii deduse judecății se apreciază că în cazul în speță sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr.32 /2008 a ÎCCJ relativ la caracterul evaluabil sau neevaluabil al unei cereri, aflându-ne în prezența unei cereri evaluabile în bani, având ca obiect constatarea nulității unor ordine de compensare privind sume de bani, situație în care competența de soluționare aparține Judecătoriei Ploiești.
Astfel, Curtea în baza art.22 alin.(2) va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei, ce are ca obiect anulare act, acțiune formulată de reclamanta - M TOTAL SA prin lichidator judiciar PROFESIONAL O cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta - SRL-SUCURSALA P cu sediul în P,-, jud. P și sediu procesual ales în B, Calea nr.222, sector 1, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 august 2009.
Președinte,
Grefier,
Red. / tehnored.
5 ex./14.09.2009
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana
