Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 4/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4
Camera de consiliu din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: -
S-a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Timiș în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind competența judecării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A & B T în contradictoriu cu pârâții și
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra sesizării de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 12990 din 21 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoaraa admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A & B T în împotriva pârâtelor și, în favoarea Tribunalului Timiș.
La termenul de judecată din 21 octombrie 2008, în baza art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 2 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.
Obiectul principal al prezentei acțiuni îl constituie cererea reclamantei comerciale privind obligarea celor două pârâte, dintre care una este comerciantă, să își dea acordul pentru edificarea unui imobil pe terenul înscris în - T constând în teren intravilan în str. - G în regim de înălțime conform proiectului 68//2007, iar în situația în care refuza, hotărârea judecătorească pronunțată să țină loc de acord de voință pentru edificarea imobilului.
Atât terenul cumpărat de către reclamantă, cât și construcția care se intenționează a fi construită pe acesta, fac sau vor face parte din fondul de comerț al reclamantei, în vederea realizării obiectului principal de activitate al acesteia (11, 12, 47), astfel încât s-a apreciat că obligația de a face este una comercială nepatrimonială în înțelesul art. 4 și 56 Cod comercial.
Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, întrucât normele legale privind competența materială a instanțelor au caracter imperativ conform dispozițiilor art. 159 pct. Cod procedură civilă, fiind de strictă interpretare și aplicare, s-a menționat că aprține tribunalului competența de soluționare în primă instanță a prezentei acțiunii, raportat la obiectul acesteia
Cauza declinată de către Judecătoria Timișoaraa fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1151/PI din 2 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș.
A declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare a cererii reclamantei A & B, având ca obiect obligație de a face.
A trimis cauza la Curtea de APEL TIMIȘOARA în vederea soluționării conflictului de competență.
La termenul de judecată din 2 decembrie 2008, tribunalul din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 158-160 Cod procedură civilă, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
Instanța a considerat că pentru a fi de competența tribunalului în primă instanță, litigiul trebuie să aibă natură comercială, or față de obiectul cauzei, nu se poate reține că natura cauzei ar fi comercială.
Având în vedere că necompetența instanței este de ordine publică, tribunalul în baza art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă constatând întemeiată excepția invocată, a admis-o și în conformitate cu dispozițiile art. 158 Cod procedură civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Luând în discuție în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, în prezenta cauză, Curtea reține că Judecătoriei Timișoara îi revine competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A & B T în contradictoriu cu pârâții și
Astfel, în mod justificat Tribunalul Timișa reținut că potrivit art. 4 Cod comercial sunt fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, altele decât cele enumerate la art. 3 Cod comercial, însă același art. 4 din actul normativ menționat exclude din categoria faptelor de comerț actele care au natură civilă. Se constată că art. 4 Cod comercial nici nu este incident în cauză, fiind dedusă judecății atitudinea pârâților, respectiv refuzul acestora de a-și manifesta acordul la ridicarea unei construcții învecinate, acord care nu are la bază nici un raport juridic de drept comercial, fiind prin el însuși un act juridic civil.
Nu se poate aprecia că destinația imobilului pe care reclamanta intenționează să ridice construcția ori calitatea de comercianți ar conferi caracter comercial cauzei, având in vedere că între părți nu există stabilit nici un raport juridic de drept comercial iar simpla calitate de comerciant nu este de natură a transforma orice litigiu într-unul de drept comercial.
Având în vedere natura civilă a cauzei, cât și aspectul că obiectul principal al cererii este neevaluabil în bani, în baza dispozițiilor art. 1 pct. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, Curtea reține că în speță competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Timișoara, astfel cum în mod întemeiat a apreciat Tribunalul Timiș.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să stabilească în favoarea Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A & BTî mpotriva pârâtelor și, având ca obiect obligație de a face.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește în favoarea Judecătoriei Timișoara, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A & BTî mpotriva pârâtelor și, având ca obiect obligație de a face, în favoarea Judecătoriei Timișoara - jud.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE,
- - -
GREFIER,
-
se comunică:
- reclamanta - A & B,-,. 31,
. A,. 4.
- pârâta - - T, str. - -., nr. 6.
- " - - T, str. - -., nr. 12.
Red. /26.02.2009
Dact./ 5 ex./27.02.2009
emis 3 com.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu
