Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 41/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 41/F-CC
Ședința Camerei de Consiliu din 03 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, conflictul negativ de competență, ivit în cauza privind pe reclamanții, și, domiciliați în B,-,.2, sector 1 și pârâta DE CONSUM.
La apelul nominal, făcut în ședința Camerei de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura îndeplinită, judecarea dispunându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia în discuție actele de la dosar și constatând cererea în stare de judecată, se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra conflictului de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta de Consum pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să le achite suma de 1.000 lei/lună cu titlu de chirie pentru terenul afectat de construcțiile proprietatea acesteia.
Se solicită, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că în urma dezbaterii succesiunii autorilor și li s-a atribuit, în baza sentinței civile nr.1048/11.11.2005, pronunțată în dosar nr. 345/2005,un teren în suprafață de cca 6363,72 mp situat în punctul Acasă- de, având ca vecini pe -, școala generală, drum județean, în care este și inclus terenul aferent magazinului sătesc.
Se mai susține de reclamanți că au încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă pe calea concilierii, dar pârâta a refuzat să plătească vreo chirie pentru terenul afectat cu toate că ei au dat dovadă de înțelegere și nu au solicitat să-și ridice construcțiile de pe teren.
Prin întâmpinare, ( filele 19-21), pârâta a solicitat respingerea acțiunii,în principal ca prematur introdusă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
S-a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta nu poartă semnătura reclamanților, ci numai a avocatului; excepția prematurității cererii în raport de disp. art.109 alin.2 coroborat cu disp. art.7201cod proc. civ.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că cererea este neîntemeiată întrucât între părți nu există nici un raport contractual, care să constituie temeiul pretențiilor reclamanților.
De asemenea, pârâta apreciază că din modul de formulare a cererii de chemare în judecată, rezultă că suma pretinsă este solicitată pentru viitor, încercându-se valorificarea unei creanțe care nu este exigibilă.
În plus, pârâta invocă un drept propriu de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.000 mp. în baza contractului de donație autentificat sub nr.640/195/28.12.1960, încheiat de autorul reclamanților, -., zis,.
Prin declarațiile autentificate de la filele 57-59, reclamanții au declarat expres că înțeleg să-și însușească acțiunea, astfel cum a fost redactată de apărător.
La termenul din 22.02.2008 (fila 83), instanța a pus în discuție calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, avându-se în vedere că obiectul cererii îl reprezintă, de fapt, despăgubirile solicitate de persoana care se pretinde proprietarul terenului, de la persoana care se pretinde proprietarul construcției, temeiul unei astfel de pretenții constituindu-l dreptul de superficie și nu obligația de a face, cum și-au întemeiat în drept acțiunea reclamanții.
În urma dezbaterilor pe această problemă de drept, părțile au fost de acord cu calificarea juridică pusă în discuție de instanță, ceea ce a determinat soluționarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, încuviințarea și administrarea probatoriului.
Prin sentința civilă nr.1113/17 octombrie 2008, Judecătoria Horezua admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Horezu, invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanții, și pe pârâta de Consum.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin concluziile scrise de la fila 186, reclamanții au revenit asupra obiectului cererii de chemare în judecată și au arătat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei lunar, cu titlu de chirie pentru terenul ocupat de construcțiile sale și au precizat expres că:,instanța a fost sesizată cu o acțiune, având ca obiect obligația de a face, în sensul de a se substitui voinței părților și, în lipsa unei înțelegeri între părțile din acest dosar, să stabilească chiria pentru terenul afectat de construcțiile pârâtei pe terenul nostru".
În aceste condiții, avându-se în vedere principiul disponibilității, instanța a reținut că nu poate obliga reclamanții să accepte o altă calificare decât aceea pe care și-au propus-o, dar aceasta înseamnă a se da o altă calificare a litigiului dedus judecății, în sensul că acesta este un litigiu comercial și nu civil.
Conform art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2005,(1) Societatea cooperativă este o asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor cooperatori, fiind deținută în comun și controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste.
(2) Societatea cooperativă este un agent economic cu capital privat."
În aceste condiții, pârâta are calitate de comerciant.
Pe de altă parte, Codul comercial român a adoptat în delimitarea raporturilor juridice comerciale sistemul obiectiv întrucât în art.3 stabilește actele juridice, faptele și operațiunile considerate fapte de comerț cărora li se aplică normele de drept comercial, indiferent dacă persoana care le săvârșește are sau nu calitatea de comerciant.
Or, în speță, se are în vedere numai locațiunea ( închirierea), act ce constituie faptă obiectivă de comerț pentru pârâtă, pe de o parte, iar pe de altă parte locațiunea constituie un act comercial, chiar și în privința imobilului, deoarece dreptul de folosință este, în toate cazurile, un drept de creanță, cu caracter mobiliar, putând fi transmis potrivit regulilor de la cesiunea de creanță.
Întrucât reclamanții nu au calitatea de comercianți, pentru ei actul dedus judecății are caracter civil.
Problema care se pune în legătură cu faptele de comerț unilaterale sau mixte este aceea a reglementării aplicabile. În dreptul comercial român, problema regimului juridic al faptelor de comerț unilaterale sau mixte au o reglementare legală. Art.56 Cod comercial dispune:,dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși încât privește acest act legii comerciale. Prin urmare, faptele de comerț unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comercială pentru ambele părți, chiar dacă pentru una dintre ele actul juridic are caracter civil. Ca o consecință a acestei concepții, art.945 Cod comercial prevede că:, Acțiunile derivând din acte care sunt comerciale chiar numai pentru una din parti, se prescriu pentru toate partile contractante în conformitate cu dispozițiile legii comerciale. De asemenea, art.893 Cod comercial dispune că: "chiar când actul este comercial numai pentru una din părți, acțiunile ce derivă dintr-însul sunt de competența jurisdicției comerciale.
Solutia adoptată de lege se justifică prin aceea că, fiind vorba despre un raport juridic unic, el nu poate fi supus, simultan la două reglementări diferite, una comercială pentru comerciant și alta civilă pentru necomerciant, ci unei reglementări unice, cea a dreptului comercial. Opțiunea legiuitorului pentru reglementarea dreptului comercial se justifică prin aceea că actul juridic sau operațiunea îndeplinește funcțiile faptelor de comerț, chiar dacă actul juridic sau operațiunea are caracter comercial numai pentru una din părți. Această finalitate a faptelor de comerț unilaterale sau mixte reclamă aplicarea reglementării comerciale.
Avându-se în vedere cele expuse mai sus, precum și caracterul neevaluabil în bani al obiectului cerererii de chemare în judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necomptenței materiale a Judecătoriei Horezu, în conformitate cu disp. art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, potrivit cărora sunt de competența tribunalului în primă instanță:,procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani."
Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția invocată și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vâlcea -Secția comercială.
Instanța de trimitere, reținând că obiectul cererii reclamanților îl constituie plata sumei de 1.000 lei/lună chirie pentru un teren, în baza art.2 Cod procedură civilă, raportat la art.158 Cod procedură civilă, a trimis cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Horezu, județul V și a dispus înaintarea dosarului Curții de APEL PITEȘTI pentru soluționarea conflictului de competență.
Asupra conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, potrivit dispozițiilor art.22 (2) și (5) Cod procedură civilă, Curtea stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Horezu, județul V, în conformitate cu dispozițiile art.2 pct.1 lit.a, raportat la art.1 pct.1 Cod procedură civilă, având în vedere că obiectul cauzei este evaluabil în bani și că nu depășește valoarea de 100.000 lei.
Chiar dacă obiectul litigiului ar fi obligația de a face și acesta este evaluabil în bani, potrivit deciziei nr.32/9.06.2008 a, iar dacă se solicită doar achitarea sumei de 1.000 lei/lună, cu titlu de chirie pentru terenul afectat de construcțiile pârâtei, având în vedere data atribuirii terenului, conform sentinței civile nr.1048/11 noiembrie 2005, valoarea chiriei de la data atribuirii și până la data introducerii acțiunii, nu putea să depășească suma de 100.000 lei, pentru a atrage competența tribunalului, în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, și, domiciliați în B,-,.2, sector 1 și pârâta DE CONSUM, în favoarea Judecătoriei Horezu, județul
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./18.06.2009
GM/6 ex.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță
