Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 5/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DECONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 5 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 09 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Prahova și Judecătoria Câmpina cu privire la soluționarea cauzei, ce are ca obiect obligație de a face, formulată de reclamanții - domiciliat în B,-, - 5,. A,. 1,. 12, sector 6 și domiciliat în,-, jud. P în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor B - I, cu sediul în B,- bis, jud. B, Sistem Zonal P cu sediul în P, str. -. -., nr. 304, jud. P, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și Administrația Națională Apele Române B cu sediul în B,-, sector 1.
Cauză soluționată în camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr-, reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâtele Administrația Națională Apele Române, Direcția Apelor B-I, SC Sistem Zonal P SA, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la dezafectarea conductelor și a instalațiilor aferente, instalate pe terenul proprietatea lor și montarea conductelor și a instalațiilor pe un traseu (coridor-culoar) de-a lungul și în imediata vecinătate a căilor de acces, iar în caz de refuz să plătească daune cominatorii; să fie obligate pârâtele la contravaloarea lipsei de folosință a terenului prin diminuarea producției din cauza scăderii fertilității acestuia, în urma lucrărilor de montare a conductelor și a instalațiilor pentru perioada 2002-2007, la contravaloarea degradărilor potențialului economic adus imobilului - teren și al lucrărilor de îmbunătățire a fertilității solului, la starea și categoria de fertilitate inițială, la contravaloarea pierderilor suferite de reclamanți din cauza imposibilității realizării unor obiective economice și a oricăror construcții și investiții economice, la plata dobânzii legale la despăgubirile acordate, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului teren în suprafață totală de 4,6 ha situat în orașul, pct. Șoseaua B-B, DN.l, km.79, ce este subtraversat longitudinal de două conducte magistrale de transport de apă potabilă, aflate în exploatarea pârâtei AN Apele Române RA - I - B și P, amplasate pe un traseu care aduce atingere gravă exercitării dreptului lor de proprietate, fiind afectată o suprafață mare de teren, din cauza montării acestor conducte prin nerespectarea legii și a dreptului de proprietate asupra pământului.
În drept reclamanții au invocat art.41 din Constituția României, art.480, 998, 999, 1073-1075 cod civil, Legea 18/1991, Legea nr.107/1996, 101/1997 și art.274 cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26.03.2007 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Pai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, făcând referire în acest sens la sentința civilă nr.27/8.01.2007 a Judecătoriei Câmpina, anexată întâmpinării.
La data de 5.04.2007 a formulat întâmpinare și pârâta SC P SA P, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât proprietar de drept este Statul Român conform Legii nr.213/1998 și administrator Administrația Națională "Apele Române" B,conform legii de organizare societatea având calitatea de chiriaș al B-
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că reclamanții, prin contractul de schimb și prin sentința civilă nr.6905/1996, au preluat terenul în starea în care se afla, cu categoria de folosință arabil extravilan și cu toate sarcinile aferente terenului, fiind nefondată nemulțumirea reclamanților, întrucât aceștia și-au asumat riscul și au preluat terenul în categoria și starea existentă la momentul încheierii contractului.
La aceeași dată a formulat întâmpinare și pârâta Administrația Națională Apele Române, Direcția Apelor B-I, întâmpinare cu conținut identic cu întâmpinarea formulată în cauză de pârâta SC P SA
Prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 12.04.2007 reclamanții și-au completat acțiunea, înțelegând să cheme în judecată și pe pârâta Administrația Națională Apele Române B, întrucât în întâmpinările depuse la dosar se precizează că proprietarul și utilizatorul sistemului de aducțiune este Administrația Națională Apele Române
Prin precizările depuse la dosar la data de 22.06.2007 pârâta Administrația Națională Apele Române, B-I, Paa rătat că Sistemul de gospodărirea apelor P - - este o subunitate fără personalitate juridică a Direcției Apelor B-I, instituție publică cu personalitate juridică care a predat, prin protocolul nr.14861/16.10.2003, întreg sistemul de aducțiune la care fac referire reclamanții către SC Sistem Zonal P, care la acea vreme era tot o subunitate fără personalitate juridică.
Pârâta a mai arătat că la data de 1.07.2006, potrivit prevederilor art.7 alin.2 lit.c din OUG 107/2002 și ale Hotărârii nr.40/2006 a Consiliului de conducere al Administrației Naționale Apele Române B, se înființează SC Sistem Zonal P SA - unitate cu personalitate juridică care preia pasivul și o parte din activul exploatării Sistemului Zonal P ca subunitate a Direcției Apelor B-
Prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul din 13.09.2007 pârâta Administrația Națională Apele Române Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât B nu este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, neavând astfel nici obligația corelativă invocată de reclamanți și totodată, această pârâtă a formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, respectiv Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de proprietar al imobilului, în legătură cu care există prezenta cauză.
Pârâta a solicitat ca în situația în care se va considera nefondată excepția și cererea de chemare în judecată a altor persoane, pe fond să fie respinsă acțiunea, întrucât dezafectarea conductelor și instalațiilor aferente este inadmisibilă, iar referitor la cererea de despăgubiri pentru lipsa de folosință în perioada 2002-2007, aceasta depășește termenul normal de prescripție prevăzut pentru dreptul de creanță.
În ședința publică din 24.03.2009 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să evalueze provizoriu contravaloarea lipsei de folosință solicitată prin capătul doi de cerere la suma de 10.000 lei, contravaloarea degradărilor potențialului economic adus imobilului teren și al lucrărilor de îmbunătățirea fertilității solului, la starea și categoria de fertilitate inițială solicitate prin capătul 3 al cererii la suma de 7.000 lei, contravaloarea pierderilor suferite de reclamanți din cauza imposibilității realizării unor obiective economice și a oricăror construcții și investiții economice solicitate prin capătul 4 al cererii la suma de 10.000 lei, contravaloarea dobânzii legale solicitată prin capătul 5 de cerere la suma de 5.000 lei, contravaloarea daunelor cominatorii în raport de subsidiarul primului capăt de cerere la suma de 5.000 lei.
La termenul din 14.04.2009 reclamantul a precizat capătul unu de cerere din acțiune, solicitând în principal obligarea pârâtelor să dezafecteze conductele de apă, iar în subsidiar, dacă se va respinge această cerere, a solicitat să fie obligate pârâtele la plata de daune interese reprezentând chiria aferentă terenului ocupat de aceste conducte, inclusiv de zona de protecție, chirie estimată provizoriu pe perioada celor 5 ani, cu începere din anul 2004, la suma de 27.000 lei, precizând de asemenea cu referire la capătul 2 de cerere că solicită lipsa de folosință pe perioada 2004 la zi.
La același termen pârâta SC Sistem Zonal P SA a invocat, față de obiectul capătului principal al cererii de chemare în judecată, excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, în speță fiind vorba de un litigiu comercial neevaluabil în bani, respectiv o obligație de "a face", precizând că SC Sistem Zonal P SA este o societate comercială pe acțiuni.
Prin sentința civilă nr.1858/12.05.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpinaa fost admisă excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, având în vedere capătul principal al acțiunii, că în cauză sunt incidente disp. art. 2 alin. 1 teza a II-a proc. civ. conform cărora tribunalul judecă procesele și cererile în materie comercială a căror obiect nu este evaluabil in bani.
La Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul din data de 18.11.2009 tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, și prin sentința nr.445 din 18 noiembrie 2009 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Pentru a hotărâ astfel Tribunalul a reținut că acțiunea formulată de reclamanți are mai multe capete de cerere principale, respectiv: obligarea pârâtelor să dezafecteze conductele de apă ( în subsidiar obligarea acestora la plata de daune interese reprezentând chiria aferentă terenului ocupat, inclusiv de zona de protecție, estimată la suma de 27.000 lei ), obligarea la plata c/valorii degradărilor aduse imobilului de 7000 lei, c/valoarea pierderilor din cauza nerealizării unor obiective și construcții pe teren de 10.000 lei, c/valoarea dobânzii legale de 5000 lei, în total cuantumul provizoriu al pretențiilor în raport de toate capetele de cerere fiind de 59.000 lei.
Dispozițiile art. 4 Cod comercial instituie o prezumție de comercialitate a faptelor pe care comercianții le desfășoară, prezumție legală care este înlăturată dacă obligația are un caracter civil sau comercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant.
Raportat la temeiurile de drept invocate, la caracterul obligației care se solicită a se stabili în sarcina pârâților și la funcția actului juridic, tribunalul a constatat că în speță natura litigiului este necomercială, fiind vorba de un litigiu civil - actele juridice privind imobilele, în speță terenul, fiind în concepția Codului comercial acte civile, ca și contractele de concesiune.
Astfel, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia canalele magistrale si rețelele de distribuție pentru irigații sunt în domeniul public al statului, iar rețelele de alimentare cu apa realizate in sistem zonal sau microzonal sunt în domeniul public județean, reclamantul menționând că terenul său este traversat de conducte magistrale de transport al apei potabile și invocând încălcarea dreptului său de proprietate, împrejurare în care în speță nu se poate reține exercitarea unor fapte de comerț de către pârâți, litigiul dedus judecății rezultând dintr-un raport juridic de natură civilă.
Sub un alt aspect, tribunalul a mai reținut că obiectul acțiunii este evaluabil în bani, cu o valoare estimată provizoriu la suma totală de 59.000 lei, iar în raport de considerentele mai sus expuse și disp. art. 2 alin.1 lit. b cod pr. civilă și art. 158 cod proc. civilă a admis excepția necompetenței materiale invocate și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Dosarul a fost înaintat Curții de APEL PLOIEȘTI in vederea soluționării conflictului negativ de competență fiind înregistrat sub nr-.
Examinând conflictul negativ de competență Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, având în vedere următoarele:
Tribunalul a reținut corect că în cauză competența soluționării cererii de chemare în judecată aparține judecătoriei, acțiunea având mai multe capete de cerere principale, respectiv: obligarea pârâtelor să dezafecteze conductele de apă ( în subsidiar obligarea acestora la plata de daune interese reprezentând chiria aferentă terenului ocupat, inclusiv de zona de protecție, estimată la suma de 27.000 lei ), obligarea la plata c/valorii degradărilor aduse imobilului de 7000 lei, c/valoarea pierderilor din cauza nerealizării unor obiective și construcții pe teren de 10.000 lei, c/valoarea dobânzii legale de 5000 lei, în total cuantumul provizoriu al pretențiilor în raport de toate capetele de cerere fiind de 59.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.1, pct.1 din Codul d e procedură civilă judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
În art. 2 pct. 1 lit. a) din același cod, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005, se prevede că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți.
Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la fapte de comerț și comercianți și el privește raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant, dreptul civil având ca obiect toate celelalte raporturi patrimoniale, precum și raporturile procesuale nepatrimoniale.
Faptul că în proces este și o societate comercială nu poate transforma litigiul dintr-unul civil într-un litigiu comercial, în cauză nefiind vorba de fapte de comerț, pentru a putea fi atrasă competența instanței comerciale.
Deși enumerarea din art. 3. com. nu este limitativă, încadrarea în sfera de aplicare a legii comerciale și a altor fapte de comerț, se face după criteriul obiectiv, oferit ca reper de art. 3. com.
Pe lângă faptele de comerț obiective art. 4. com instituie o prezumție relativă de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăși actul întocmit.
Prezumția de comercialitate cu privire la actele și operațiunile unui comerciant este răsturnată de obiectul cererii de chemare în judecată ce derivă din dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului pe care sunt situate conductele de apă.
Actele juridice referitoare la imobile, sunt în concepția Codului comercial, acte civile care atrag competența de soluționare a cererilor în favoarea instanței civile.
În cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 Cod proc. civ, Curtea in baza art. 22 alin. (2) va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții - domiciliat în B,-, - 5,. A,. 1,. 12, sector 6 și domiciliat în,-, jud. P în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor B - I, cu sediul în B,- bis, jud. B, Sistem Zonal P cu sediul în P, str. -. -., nr. 304, jud. P, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5 și Administrația Națională Apele Române B cu sediul în B,-, sector 1, în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 februarie 2010.
Președinte,
- - Grefier,
- -
Red. / tehnored.
8 ex./ 09.02.2010
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena
